FOTO Omul care a emancipat Călăraşiul în perioada interbelică
0Eugen Cialîc, omul care a condus Călăraşiul cu mână de fier timp de 3 mandate, prieten al marelui istoric Nicolae Iorga, a transformat oraşul în capital culturală a sud-estului României.
Născut la Galaţi la 1 martie 1901, Eugen Cialîc a devenit, călărăşean, prin adopţie, în anul 1923, după terminarea Facultăţii de Drept, când a ales să profeseze ca avocat în oraşul de pe malul Borcei. Practic, de atunci, timp de 22 de ani, începe o carieră fulminantă în aproape toate domeniile: cultural, artistic şi edilitar.„ Îşi câştigase renumele ca avocat pentru că ajunsese să pledeze, fără nicio o remuneraţie, în procesele celor săraci“, spune prof. Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor Călăraşi.
Pleiadă de personalităţi
De cealaltă parte, Eugen Cialîc a reuşit să lege prietenii cu cei mai importanţi oameni de cultură ai acelor vremuri.„Prietenia lui Nicolae Iorga a câştigat-o în anul 1932, la Congresul Ligii Culturale de la Bucureşti, când Eugen Cialîc i-a propus ca următoarea întrunire să aibă loc la Călăraşi“, povesteşte prof. Nicole Ţiripan, directorul Arhivelor Naţionale. Prin casa primarului „cultural“, aşa cum a fost denumit Eugen Cialîc, a trecut o pleiadă întreagă de personalităţi marcante ale României: Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Teodoreanu, Virgil Carianopol, Constantin Argetoianu, Panait Istrati, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu, Eugen Lovinescu, Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Ion Minulescu, Octavian Goga.
O seară minunată, la finalul turneului
Nici artiştii teatrele bucureştene nu uitau niciodată să treacă în drumurile lor Călăraşiul. „Nu uit spectacolul Hamlet jucat cu George Vraca, Nataşa Alexandra, Lily Carandino, George Demetru sau piesele cu Ciprian Iancu Brezeanu, Gaby Michăilescu sau Tudorică Muşatescu cu soţia sa, Sabina, care lăsau la urmă urbea de pe malul Borcei ca să poposească în casa Cialîc, să se bucure de o seară minunată la finalul turneului obositor”, sciar Rodica Getta Constaninescu, fiica lui Cialîc, la 5 iulie 2005.
Dezvoltare uimitoare a urbei
Ca şi primar, în perioada iulie 1931-iunie 1932, septembrie 1938-octombrie 1940, septembrie 1941-noiembrie 1944, a reuşit o dezvoltare uimitoare a Călăraşiului. A dat în funcţiune o piaţă publică(Piaţa Mare de astăzi), a construit o maternitate, o baie publică, a pavat multe din străzile oraşului, a extins reţeaua electrică şi cea de canalizare, a amenajat bulevardul Gării. Şi astăzi este general-valabilă ideea enunţată de Eugen Cialîc, dar care nu şi-a găsit încă rezolvarea: „Nu înţeleg ca oamenii de la mahalale să plătească luxul celor de la centru de a avea străzi, trotuare, lumină şi apă. Vom cere tuturor sarcini egale, în schimb le vom asigura o dreaptă repartizare a foloaselor civilizaţiei“.
A dat bani pentru sănătate şi învăţământ
De asemenea, a făcut sondaje pentru a aduce apă din subteran până la 170 de metri şi a luat măsuri de captare a apei găsită la 30 de metri în straturile de argilă şi nisip. Din bugetele sărace pe care le-a avut la dispoziţie a reuşit să dea bani şi pentru sănătate, învăţământ, ocrotiri sociale. A întocmit primul plan de dezvoltare a oraşului pe o perioadă de cinci ani, care însă n-a mai putut fi realizat din cauza schimbării regimului politic din România.
În lagărul de la Caracal
„În perioada 1925-1940, întreaga activitate culturală din Călăraşi a gravitat în jurul lui Eugen Cialâc. În 1937, de exemplu, Congresul Federaţiei Generale a Presei de Provincie s-a desfăşurat la Călăraşi, întrunire la care s-au aflat toţi ziariştii României Mari“, a mai precizat Nicolae Ţiripan. Denumit şi primarul cultural, Eugen Cialîc are meritul înfiinţării ziarului „Pământul“, care a apărut, în 1932, iar până în 1944 când avocatul a fost arestat, au văzut lumina tiparului, 252 de ediţii. De fapt, toată această perioadă zbuciumată a sa, cu reţineri şi interogatorii, i-au şubrezit sănătatea. După perioada de detenţie din lagărul de la Caracal, 25 martie-14 octombrie 1945, s-a trezit bolnav de diabet. Deşi n-a făcut politică niciodată, cochetând uneori cu partidul lui Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu, a fost şicanat tot timpul de Securitate, aducându-i-se acuze că l-ar susţine pe Hitler în ziarul pe care îl patrona. Despre activitatea sa ca primar, un ziar local de la acea vreme nota: „A reuşit să demonstreze că nu este nevoie de spiritul de gaşcă electorală pentru a avea pretenţie la consacrarea virtuţilor gospodăreşti. A reuşit să se situeze singur în galeria edililor noştri de frunte, până acum, vai, atât de săracă”.
Un proces de 20 de ani
Casa din Călăraşi, situată pe strada Flacăra în care a locuit, alături de soţia şi unica fiica, Rodica Getta Constantinescu Cialîc, i-a fost confiscată în 1945, la ultima sa arestare. Familia s-a refugiat atunci la Bucureşti. „Timp de aproximativ 20 de ani, familia Cialîc s-a judecat cu statul român pentru a recâştiga locuinţa din care fusese alungată. Au obţinut-o şi la 15 februarie 1972 Eugen Cialîc a venit şi a vândut-o. Este ultima dată când a fost la Călăraşi“, a precizat Nicolae Ţiripan.
Astăzi, la Călăraşi, un singur bust al fostului primar cultural aminteşte de trecerea sa prin urbea de pe malul Borcei. Monumentul a fost dezvelit la 24 septembrie 2005, lângă instituţia pe care Cialîc a slujit-o cu pasiune.
La Bucureşti, prin redacţii, cafenele şi ministere
Iată cum îl descrie pe Eugen Cialîc, un om care l-a cunoscut, i-a fost prieten, dar şi colaborator apropiat: „Cred că a fost mucalitul Neagu Rădulescu, acela care l-a numit aşa(adică „primarul cultural”) pe dinamicul, generosul, inteligentul şi multilateralul „părinte” al oraşului Călăraşi-Ialomiţa şi în scurtă vreme omul acesta veşnic surâzător, întotdeauna gata să servească pe oricine îi cerea ajutorul, a schimbat porecla în renume şi nu cred că aş greşi afirmând că în anii 1930-1940 a existat un primar la fel ca el în toată România. Făcea parte din acea categorie de oameni pe care numai privindu-i simţeai ca-i simpatizezi: înalt, voinic, cu obrazul rumen, ras la „sânge”, cu mustăcioara îngrijită, totdeauna impecabil pieptănat, cu părul dat pe spate, elegant, fără a fi ţipător, apărea la Bucureşti, circulând prin cafenele şi prin librării, prin redacţii şi ministere, simpatizat şi cunoscut de toţi, trata de „don primar” de aceia care îl cunoşteau mai puţin, şi de „dragă Cialîc” de aceia, mult mai numeroşi, care îi erau prieteni”, scrie Nicolae Ţiripan în lucrarea „Eugen Cialîc şi călărăşenii”.
Palatul oraşului, un vis frumos
Dacă capitolul „acţiuni culturale” din ultimul său mandat ar fi fost pus în practică, ar fi transformat oraşul într-un centru de cultură. „Erau prevăzute: construcţia de şcoli primare, dezvoltarea celor existente şi construcţia de localuri pentru învăţământul comercial, profesional, combaterea analfabetismului, biblioteci de cartier la fiecare şcoală, întocmirea unei monografii a oraşului. Cel mai important punct îl reprezenta construirea unui Palat al oraşului, care urma să adăpostească bilbioteca publică, sală de conferinţe, spaţii culturale şi un muzeu regional al Bărăganului. Chiar dacă astăzi avem bibliotecă şi muzeu, Palatul este şi va rămâne pentru călărăşeni mulţi ani de acum înainte un vis frumos”, a precizat directorul Arhivelor.
Doar un bust
Astăzi, doar un bust amplasat în centrul oraşului al celui care a fost primar trei mandate în Călăraşi aminteşte de existenţa sa. Casa în care a locuit aproximativ un sfert de veac, nu mai există. „ Casa, situată în strada Flacără nr.111, a fost demolată, din păcate, în anul 2005. Eugen Cialîc a vândut locuinţa la data de 15 februarie 1972, iar cumpărătorii de atunci au înstrăinat-o, în urmă cu câţiva ani“, a precizat profesorul Ţiripan. Autorităţile locale nu s-au arătat interesate pentru a conserva această mică parte de istorie a oraşului. În anul 2005, a fost montată pe peretele casei o placă de marmură care amintea de Eugen Cialîc. A rezistat doar 4 ani pentru că locuinţa a fost demolată, după ce fusese vândută. Acum, pe strada Flacără nr.111, pe locul fostei locuinţe a lui Cialîc, se află o vilă impunătoare, aparţinând fiicei lui George Nagy, regretatul patron al firme de mezeluri Aldis.
Vă recomandăm şi:
FOTO Brâncuşi din Bărăgan. Ion Vlad, sculptorul care le-a dat lecţii francezilor la Sorbona