Bunele maniere la masă. Ce ai voie să mânânci cu mâna şi ce alimente se taie cu cuţitul. Lista capcanelor de evitat
0
Când suntem invitaţi la o masă festivă trebuie să ţinem cont de câteva reguli pentru a nu deveni ridicoli. Există o serie de sfaturi în cartea „Bunele maniere astăzi“ pe care trebuie să le respectăm pentru a avea un comportament adecvat atunci când mâncăm. Există însă şi câteva capcane pe care trebuie să le evităm şi care ne sunt explicate de Aurelia Marinescu, autoarea cărţii.
Un întreg capitol al lucrării este rezervat despre cum trebuie să mâncăm. Aurelia Marinescu ne spune ce putem mânca folosind tacâmurile şi ce se poate servi direct cu mâna:
1. Pâinea şi sandviciurile se mănâncă în mod diferit. Felia de pâine se rupe pe măsură ce mâncăm, în timp ce sandviciurile mari se taie cu cuţitul şi se mănâncă cu furculiţa.
Sandviciurile mici se mănâncă cu mâna. Pentru a întinde untul, se utilizează un cuţit special, nu cel obişnuit. Nu se ia untul direct din untieră, ci se pune o bucăţică pe farfurie. Apoi, se unge pâinea, ruptă în prealabil, ţinând-o deasupra farfuriei.
2. Dulceaţa şi mierea nu se mănâncă direct din borcan. Fiecare îşi ia pe farfurie atât cât doreşte, servindu-se de linguriţa adusă la masă în acest scop. Mezelurile de toate felurile, tăiate în prealabil în felii, sunt curăţate de coajă cu furculiţa şi cu cuţitul în propria noastră farfurie. Se mănâncă cu mâna: biscuiţii, fursecurile, strugurii, cireşele, caisele
3.Ouăle fierte în coajă se mănâncă dintr-un păhărel suport, cel mai adesea fixat pe o farfurioară. Se sparge vârful, se îndepărtează partea de sus cu linguriţa, se pun cojile în suport, sub ou, şi apoi, după ce l-am mâncat, spargem şi coaja.
4.Cartofii nu se taie cu cuţitul şi nu se zdrobesc cu furculiţa în farfurie.
5. Supele sunt servite în ceaşcă şi se mănâncă cu lingura de supă (model mic). Dacă suntem între prieteni, putem bea prima jumătate a ceştii, care e limpede. Apoi folosim lingura. Nu se răceşte o supă prea caldă suflând în ea; aşteptăm să se răcească. Nu aplecăm farfuria pentru a lua ultima picătură. Nu se înmoaie pâinea în supă şi nici în sos. După ce am mâncat, nu ştergem farfuria cu o bucată de pâine.
6.Salata şi andivele se mănâncă gata preparate. Dacă bucăţile sunt foarte mari, se taie cu cuţitul. Nu se duc la gură bucăţi mari. Nu este o greşeală să cerem oţet, lămâie, sare, piper, untdelemn, dacă ni se par fade. Dar să nu exagerăm, cerându-le pe toate.
7.Salata şi andivele se mănâncă cât mai aproape de starealor naturală. În Franţa, salata se mănâncă la sfârşit, separat.
8.Murăturile, gogoşarii, castraveţii muraţi: Când se oferă în castroane, castraveciorii şi gogoşarii se iau cu furculiţa proprie şi se taie în farfurie, pe măsură ce se mănâncă. La fel şi friptura. Gogonelele se pot lua cu mâna, pentru a nu face un "duş" comesenilor cu sucul ce poate ţâşni. În farfurie, se taie atent (din acelaşi motiv) cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga. Nu se muşcă din murături.
9.Chiftelele, sarmalele, ruladele se taie cu furculiţa.
10. Peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Nu se taie cu un cuţit normal. Tacâmul de peşte este alcătuit dintr-un cuţit de o formă specială şi o furculiţă mai mică. Cuţitul se foloseşte doar la tranşare, dezosare şi ca ajutor la mâncat. Odată operaţia terminată (desfacerea în două şi îndepărtarea şirei spinării) cuţitul nu se mai foloseşte la tăiat. Fiind foarte moale, furculiţa e suficientă. Oasele pe care le avem în gură se pun pe furculiţa apropiată de buze sau le putem scoate cu ajutorul a două degete. Pentru peştele din conservă, ne slujim de furculiţă, ţinută în dreapta, ajutându-ne cu o bucată de pâine, ţinută în stânga.Mâncatul peştelui cere o artă specială. Înainte de a ieşi în lume, informaţi-vă şi exersaţi acasă.
11.Crustaceele: dacă nu ştim cum se mănâncă stridii, le putem refuza! Dar există nişte reguli care seînvaţă. Se deschide scoica (dacă e închisă) cu lama unui cuţit (de peşte sau obişnuit). Se scot intestineleşi branhiile (au o culoare mai închisă) cu ajutorul furculiţei. Se scoate stridia din scoică, desprinzând-o din articulaţie. Se pune în farfurie şi se mănâncă cu lămâie, sare, piper.
12.Creveţii şi racii: se servesc de obicei fără carapace. Dacă masa e mai puţin festivă, creveţii se curăţă cu mâna, respectiv se rupe capul,cu care ocazie ies şi intestinele, apoi se curăţă din carapace. La crabi, languste şi homari se rup cu mâna articulaţiile şi apoi, cu un cleşte special, se sparg oasele şi se scoate carnea din coşul pieptului, picioareşi coadă. Carnea acestor crustacee se mănâncă cu pâine prăjită şi unt. Este necesar ca pe masă să existeun bol cu apă pentru clătirea degetelor.
13.Icrele de Manciuria şi icrele negre: se aduc pe un platou rondele mici de pâine prăjită, unse cu unt şi deasupra icrele. Dacă se oferă în castronaşe, ne vom pune în farfurie cu linguriţa de serviciu o cantitate rezonabilă şi ne vom face sandviciuri mici. Icrele obişnuite le putem unge pe o felie mai mare de pâine,după care o vom tăia cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga. Procedăm la fel cu toate sandviciurile mari. Tăiem (ca la friptură) două-trei bucăţele şi le mâncăm cu furculiţa ţinută în mânadreaptă. Putem mânca icrele şi luându-ne în farfurie o porţie din care, cu ajutorul cuţitului, ne ungem bucăţi mici de pâine ruptă cu mâna. La fel se mănâncă şi antreurile reci (salata de vinete, peştele cu maioneză etc.).
14. Carnea de pasăre nu se mănâncă cu mâna. Puiul se aduce gata tranşat la masă.
15. Spaghetti: din castronul adus, vă serviţi cu o porţie rezonabilă, apoi le mâncaţi răsucindu-le cu furculiţa sau, după moda italiană, vă ajutaţi cu lingura. Lingura se ţine în mâna stângă, iar spaghetele se ruleazăcu furculiţa. Gazda nu trebuie să aleagă spaghete prea lungi, pentru a nu ne chinui cu ele.
Orezul: se mănâncă cu furculiţa, ajutându-ne, eventual, de cuţit.
Cartea care a ajuns bestseller naţional
Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.
În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu(licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
