Afacere. Paşaport de Italia şi Iordania pentru mieii crescuţi la Cuza-Vodă
0
Apropierea Paştelui transformă mieii în produse de lux şi aduce un profit frumuşel fermierilor. Pentru că este mai comod, marfa se vinde en-gros. De la Călăraşi, aceştia au luat calea străinătăţii.
George Popa, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa ovinelor din judeţul Călăraşi, încarcă TIR-uri cu marfă şi le trimite peste hotare. În acest an, mieii crescuţi în comuna Cuza-Vodă au ajuns pe mesele italienilor, dar şi la consumatori din ţările arabe. „Am dat deja 400 de capete cu 10 lei kilogramul de carne în viu unei firme din Constanţa, SC TOLIL SRL, care face export în ţările arabe şi Europa, cum ar fi: Tunisia, Iordania, Libia, Liban, Siria, Grecia, Bulgaria, Italia şi Croaţia. Este mai uşor să vinzi aşa decât să mergi la piaţă şi să aştepti să vinzi la bucată. În acest an voi încerca şi această variantă. Pregătim 450 de bucăţi pentru călărăşeni cu 20 de lei kilogramul de carne”, spune fermierul.
O oaie, hrană de 70 de lei pe lună
Cu toate că afacerea merge strună, George Popa se gândeşte să renunţe la o parte din animalele pe care le păstoreşte deoarece costurile sunt ridicate. „Gândiţi-vă că un singur animal consumă nutreţ şi boabe de 70 de lei pe lună. La o primă vedere, afacerea este profitabilă, însă când treci totul prin contabilitate vezi că ce ai luat pe mere dai pe pere. Dacă aş vinde cu 30 de lei kilogramul de carne, da, atunci putem să vorbim de câştig. Nici aşa nu pot să-l mânii pe Dumnezeu, însă cam ce am consumat, atât scot la vânzare”, spune George Popa.
Totul sau nimic
George Popa are oieritul în sânge. Cele 1.200 de oi şi 200 de capre pe care le creşte la ferma de la Cuza-Vodă sunt mândria sa. A investit în animale şi în teren arabil tot ce a câştigat într-o viaţă de om. Peste un milion de euro.„Mi-a plăcut să-mi iasă totul ca la carte. Am ajuns să deţin 1.000 de oi din rasa Ţigaie şi câteva sute din rasa Merinos. Când am plecat pe acest drum, am avut o vorbă: totul sau nimic“, spune fermierul.
Deşi se confruntă cu numeroase probleme, George Popa n-a dat niciodată bir cu fugiţii.„Sunt mândru că nu am făcut umbră degeaba pământului, iar animalele sunt pasiunea mea. Îşi aminteşte cu nostalgie că a moştenit această dragoste pentru oi de la tatăl său şi a pornit afacerea în anul 1974 cu doar 80 de capete. În 1983 avea deja 260 de oi, iar Revoluţia din 1989 l-a găsit bogat: cu 500 de animale.
Ziua de muncă începe la 4,30
Chiar dacă doar ar trebui să-şi coordoneze afacerea şi să dea ordine, George Popa este zi de zi alături de mioarele sale. O ştie pe fiecare în parte din ce rasă face parte, când a fost cumpărată şi cu cât, când trebuie să fete şi ce-i place să mănânce. „Am încercat să mă las de meserie, dar nu pot. Programul meu este acelaşi zilnic: trezirea la 4,30. Ajung acasă, atunci când dă Dumnezeu. Cred că aici găsesc toată energia care mă ţine în viaţă“, spune fermierul.
Oieritul l-a învăţat din „mers“, iar sfaturile cele mai preţioase pentru această meserie le are de la tatăl său, dar şi de la Niculae Farmache, un comerciant aromân de mioare. „Nea Niculae mi-a zis o vorbă pe care n-o voi uita. Dacă eşti sănătos tun, cumpără oi şi angajează ciobani. Sigur te vei îmbolnăvi“, ne spune, zâmbind, George Popa.
Carne ecologică
Pentru ca rezultatele să fie pe măsură şi carnea de calitatea, George Popa pune accent pe fiecare detaliu: de la hrană, condiţii de viaţă şi până la împerechere. Ne arată unul dintre mieii născuţi în octombrie care în aceste zile va lua calea străinătăţii. „Are aproximativ 50 de kilograme şi o parte din ei îi voi păstra pentru reproducere. Străinii apreciază că sunt bine hrăniţi şi că au carne ecologică“, a mai spus fermierul.
Se încarcă comentariile...
