”Zborul cu parapanta”, un sport de aventură destinat oamenilor inteligenţi şi cu mulţi bani

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Arhivă personală
Arhivă personală

Şcoala de parapantă a clubului ”Aripi de Argint” din Buzău a brevetat, în 2016, peste 200 de sportivi din toată ţara. Cei mai mulţi dintre noii practicanţi ai zborului fără motor sunt afacerişti, angajaţi ai unor firme de IT, medici şi profesori. Şcoala este coordonată de un fost paraşutist din trupele speciale.

Zborul lin cu parapanta este unul dintre sporturile de aventură din ce în ce mai îndrăgit de români. Un fost paraşutist militar, Costel Constantin, devenit instructor de parapantă după pensionarea din armată, este căutat permanent de sportivi din toată ţara, pentru a-i călăuzi în tainele „zborului cu aripa“.

”Anul trecut erau 47 de membri activi la club dar şcoala de zbor tot timpul rulează oameni. Adică, unii vin pentru pregătire, după care prin federaţie se transferă la alt club. În 2016, peste 200 de sportivi au fost la Buzău pentru brevetare”, spune Costel Constantin, fost paraşutist la Forţele Speciale.

Orice persoană, de peste 16 ani, sănătoasă mintal şi fizic, poate practica acest sport. Înainte de a fi introdus în modulele de pregătire, fiecare elev este evaluat în parte, pentru a-i fi descoperite deprinderile sportive.

”Dacă facem profilul celor care vin la zbor, pot spune că sunt oameni inteligenţi, pentru că nu este un sport al forţei. Sunt informaticieni, profesori, medici, oameni care depăşesc condiţia standard. De asemenea, este un sport pentru cei care au bani, pentru că este costisitor. Sportivul are echipament de la şcoală, dar este limitat. Atunci, pentru că nu vrea să stea după altul la rând, îşi cumpără echipamentul lui, iar o parapantă cu tot cu echipament complet, costă peste 2.000 de euro. La Buzău sunt foarte puţini membri activi, doar 17, restul din Bucureşti, Iaşi, Covasna, Braşov”, spune instructorul buzoian.

image

Clubul fostului paraşutist organizează zboruri pe dealurile din jurul Vulcanilor Noroioşi. De fiecare data, are grupuri de cel puţin zece persoane, fie elevi care vor să înveţe pentru brevetare, fie turişti care au aflat de pe internet sau de la prieteni despre posibilitatea de a zbura contra cost cu parapanta. Doritorilor nu le trebuie decât curaj şi atenţie la instructaj, pentru că echipamentul de zbor este împrumutat de la club.

Cursurile pot costa până la 1.000 de euro, în cazul celor care ţin de primăvara până toamna, destinate persoanelor care vor brevet.

”Şcoala de parapantă presupune două module de pregătire. Primul modul îl reprezintă teoria şi practica la sol, primele noţiuni de zbor planat. Apoi se trece la perfecţionare, la zborul de distanţă, să stea cât mai mult în aer. Teoria începe la pe câmp, în zona Hanul lui Ţintă, ori spre Poşta Câlnău, pe un platou. Ulterior se merge la Vulcanii Noroioşi unde profilul pantei este cât mai lin. Ulterior se trece la zborul la distanţă pe curenţii de aer termici, ca la planor. De aceea se spune că este un sport al celor inteligenţi. Se învaţă aerodinamică, echipamentul, noţiuni de meteorologie, legislaţie, reguli de zbor. Sunt materii pe care le predăm cu lectori de la Boboc, de la Bucureşti, de la Autoritatea Aeronautică, de la Asociaţia de Zbor Liber cu Parapanta şi altele”, declară Costel Constantin.

De la înfiinţare, în 2001, mii de persoane din toată ţara au zburat cu parapanta prin intermediul clubului „Aripi de Argint“. Nu a avut parte de niciun incident de zbor, deşi temerarii înhămaţi la aripă se ridică deseori la peste 800 de metri şi se lasă purtaţi de curenţi, dacă au noroc, perioade măsurate în ore.

„Dealurile din zona Berca sunt cele mai sigure. Curenţii de aer sunt potriviţi, versanţii nu sunt foarte abrupţi, ci doar atât cât să permită lansarea. Parapantistul trebuie să identifice unde este curentul termic, se învârte în acel curent, apoi se duce cât mai departe, dar pe o distanţă prestabilită, de exemplu, într-un triunghi, până la Buzău, apoi Beceni, şi din nou Vulcanii Noroioşi. Priveliştea este unică. De sus, pot fi văzuţi Vulcanii Noroioşi, atât cei de la Pâclele Mari, cât şi cei de la Pâclele Mici. Mulţi dintre cei care zboară cu parapanta rămân fascinaţi de acest sport,“, spune instructorul.

buzau

Buzoianul Constantin Costel este un fost paraşutist din trupele speciale. Povesteşte că dragostea pentru magia zborului i-a fost transmisă din copilărie de către bunicul său care a fost ofiţer superior de aviaţie. De la patru ani a urmărit fascinat elicopterele, avioanele şi paraşutiştii din baza militară de la Boteni chiar din curtea casei părinteşti de la Braniştea din judeţul Dâmboviţa. 

“Când eşti copil şi vezi oamenii plutind printre nori, devii fascinat de libertatea pe care ţi-o dă zborul. Bunicul care a fost căpitan comandor de aviaţie mi-a spus multe poveşti care mi-au trezit dragostea pentru zbor. Încă din acele momente ale copilăriei am simţit că rămân legat pentru totdeauna de acest vis arhaic al omului de zbura”, povesteşte Costel Constantin.

Pe când era elev la liceu, în anul 1986, Constantin Costel a plecat la Arad într-o tabără de iniţiere în zborul cu deltaplanul, hotărât să descifreze tainele acestui sport extrem. Acolo a cunoscut pentru prima dată senzaţiile zborului liber, pasiune care îţi umple sufletul de bucurie.“Primul meu instructor a fost primul om din România care a zburat cu deltaplanul, arădeanul de origine maghiară Kiss Arpad. Eram adunaţi din toată ţara acolo cred că erau peste 30 de tineri care îşi doreau să înveţe să se desprindă de la sol. Lucram câte cinci la un deltaplan pentru că acest sport este unul de echipă în care trebuie să munceşti foarte mult. Primele  zboruri durau maxim 30 de secunde la niciun metru de sol. Senzaţia noastră era atunci că zburăm de cel puţin un sfert de oră”, îşi aminteşte instructorul.

image

După iniţierea în tainele zborului fără motor, Costel Constantin a urmat cariera de ofiţer instructor la o unitate militară unde a activat până în anul 2001. După ce a renunţat la haina militară a pus bazele primului club de parapantă la Buzău denumit simbolic “Aripi de Argint”.

“În acest demers al meu am fost susţinut de soţia mea şi de alţi şapte prieteni iubitori ai zborului cu parapanta şi a drumeţiilor montane. Clubul este structurat ca o organizaţie non-profit dedicată tineretului. Iniţial am clădit acest club pentru mine şi prietenii mei ca să putem zbura într-un cadru legal. Apoi am am înfiinţat şi o şcoală de zbor tot în cadrul clubuluiAcum incercam sa dezvoltăm această şcoală de zbor şi nu in ultimul rand să promovăm acest sport în zonele din Buzău şi din ţară”, mai spune Costel Constantin.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite