VIDEO Obiceiul străvechi din zona Buzăului, Baba şi Unchiaşul, ajunge în patrimoniul UNESCO

Personajele sunt interpretate de dansatori ai ansamblului Breazăul, din Mânzăleşti

În zona de munte a judeţului Buzău, tradiţiile răzbesc printre ani, încă de pe vremea dacilor. Din negura timpului, la Mânzăleşti s-au transmis din generaţie în generaţie mai multe obiceiuri păgâne, precum dansul Babei şi Unchiaşului, personaje care apar în câteva momente importante din an ale comunităţii.

Atracţia jocurilor de anul nou, de la Mânzăleşti, o reprezintă dansul comic al Moşului şi al Babei, întâlnit numai în această zonă. 

Cu pantaloni de lână şi cojoace negre pe ei, cu căciuli de oaie pe cap şi încălţaţi cu cizme din piele, toate moştenite de la bătrâni, flăcăii pornesc cu pluguşorul alături de moş şi de babă. 

"E un dans tradiţional în comună la noi pe care încercăm să-l ducem mai departe. Am învăţat acest dans al moşului şi al babei de la străbunici şi bunici", povesteşte Lalu Nicu, cel care interpretează rolul Babei.

Pe vremuri, Baba şi Unchiaşul erau prezenţi în trei momente din viaţa comunităţii. În primul rând, animau seara de priveghi al morţilor după modelul precreştin, obicei care a dispărut. 

Erau chemaţi mai ales la casele în care se presupunea că s-au făcut vrăji. Se considera că la apusul soarelui rudele şi cunoscuţii nu trebuie să mai jelească mortul şi înainte vreme menţineau atmosfera prin joc pentru a ţine departe duhurile rele. 

”Baba şi Unchiaşul, aceste două măşti, la noi se foloseau în trei momente importante din viaţă, la scosul fetelor la horă, la privegherea morţilor şi în cadrul pluguşorului”, spune Cecilia Petrescu, coordonatorul grupului Breazăul, din comuna Mânzăleşti.

Baba şi Unchiaşul mai erau chemaţi la scosul fetelor la horă. Îmbinau scosul fetelor la joc cu măştile din alaiul din iarnă. 

Se credea că cei în vârstă, moşul şi baba, prin invitarea la dans le transmiteau fetelor din înţelepciunea şi bunătatea lor, din veselia lumii. Primeau, în schimb, energia tinerilor.

”Atunci când Baba şi Unchiaşul vin obosiţi ar dori să intre în joc, dar în momentul în care unul din tineri invită baba la joc dintr-o dată se transmite acest transfer de energie; baba se înviorează, ca şi moşul până la urmă. Aşa ar fi transmiterea aceasta a puterii şi înţelepciunii între tineri şi bătrâni”, spune Cecilia Petrescu.

Baba este personajul amuzant, iar Unchiaşul stă puţin posomorât. Îşi invită baba la joc, însă ea îi arată cât de bătrână este şi că o dor oasele.

Atunci când este invitată la joc de un flăcău, baba uită de bătrâneţe şi acceptă, ca să primească energia tinereţii, vigoarea.

Moşul se înfurie când vede cum baba joacă ba cu un flăcău, ba cu altul, şi nu se întoarce deloc la unchiaşul ei cu care îşi împarte viaţa. 

Baba si Unchiaşul erau chemaţi şi la scosul fetelor la horă, de Rusalii, spune Ceciclia Petrescu.

Tinerele scoase la joc trebuiau să aibă ie şi fiecare familie, cât de amărâtă ar fi fost, tot găsea cumva resurse să cumpere mărgele cât mai frumoase, aţă şi pânză pentru ia cea nouă a fetei care urma să se mărite. 

”Ni s-a propus ca acest obicei să meargă spre UNESCO pentru că această regie făcută de-a lungul timpului nu se mai regăseşte nicăieri. Este, de fapt, o transmitere a energiilor de la cei tineri la cei în vârstă şi înţelepciunea celor bătrâni la cei tineri”, spune Cecilia Petrescu. 

Demersurile necesare pentru ca jocul Baba şi Unchiaşul să intre în patrimoniul UNESCO au fost iniţiate de Asociaţia Ţinutul Buzăului şi conducerea primăriei Mânzăleşti.