Povestea turiştilor străini care au năpădit Buzăul în timpul Revoluţiei. „Voiau să pară sportivi, dar erau prea serioşi“

Revoluţia din decembrie 1989 are şi acum, după 26 de ani, numeroase întrebări rămase fără răspuns, amintiri ale unor întâmplări care dacă acum par simple poveşti, atunci, pe fondul emoţiei generale, erau scenarii credibile. Aici se încadrează şi povestea misterioasă a turiştilor străini care au poposit în Buzău pe durata evenimentelor sângeroase din preajma Crăciunului.

La Revoluţie, viaţa de zi cu zi era dată peste cap de zvonurile care circulau cu rapiditate în rândul populaţiei. 

Chiar dacă mişcările de stradă s-au făcut simţite abia după fuga dictatorului, la Buzău au fost semnalate mişcări suspecte încă de pe 20 decembrie. Este vorba despre prezenţa unui grup de turişti străini, cazaţi la un hotel din oraş, care nu păreau deloc dornici să viziteze obiective din judeţ. 

Autocarul a fost parcat în faţa Hotelului Tineretului, din municipiul Buzău

Fostul director al Direcţiei pentru Tineret din Buzău, publicistul Călin Gheţu, cel care s-a aflat începând cu 22 decembrie în mijlocul revoluţiei, îşi aminteşte o serie de evenimente stranii legate de vizita străinilor, care păreau a fi sportivi, întrucât aveau o constituţie atletică şi erau îmbrăcaţi în treninguri. Erau vorbitori ai unei limbi de origine slavă, din câte a reuşit să audă. 

„La vremea respectivă, n-am dat atenţie unui amănunt important. Cu o zi sau două zile înainte de căderea lui Ceuşescu, s-a cazat la noi la hotelul tineretului un grup de străini veniţi cu autocarul. Eram obişnuiţi cu tot felul de străini, polonezi sau ruşi care făceau tranzit pe la noi, dar ăştia aveau ceva special. I-am văzut în treacăt dar tot mi s-a părut ceva ciudat. Voiau să pară sportivi dar erau prea serioşi şi păreau bine trecuţi de 35 de ani. Am remarcat că toţi erau îmbrăcaţi în treninguri albastre, fapt cam neobişnuit până atunci pentru un grup de adulti asa cum se prezenta respectiva grupare. Din câte imi aduc aminte grupul nici nu a solicitat să li se servească masa la restaurantul din incintă”, şi-a amintit revoluţionarul Călin Gheţu. 

Lumini suspecte, în zona unde erau cazaţi turiştii

Misterul prezenţei turiştilor străini în Buzău a fost adâncit de o serie de coincidenţe, precum apariţia unor lumini stranii în miez de noapte, care păreau a fi semnale, în zona din jurul hotelului în care erau cazaţi. 

Pe data de 22 decembrie, la scurt timp după ce a fost cooptat în nucleul revoluţionarilor din palatul comunal, Călin Gheţu a cerut să fie repartizat în zona reprezentată de aliniamentul Bazinul Olimpic-Casa Tineretului-Sala Sporturilor şi uzina Contactoare. Gheţu spune că în noaptea de 23 decembrie în care s-au dat lupte grele la Buzău, chiar lângă hotelul în care erau cazaţi cei aproape 50 de turişti, s-au petrecut lucruri care au rămas fără exlicaţii până astăzi.

„Cea de-a doua experienţă ciudată cu care am făcut abia mai târziu am făcut legătura s-a petrecut la bazinul Olimpic, aflat lângă Hotelul Tineretului. Era în toiul nopţii şi stăteam de pază cu un grup de tineri când am văzut că se fac nişte semnale luminoase de undeva de pe Bazinul Olimpic. Era ceva în genul codului Morse. Iniţial am crezut că este vorba de o sursă luminoasă proprie Bazinului, care se aprindea şi apoi se stingea cu intermitenţe. Am trimis paznicii acolo dar luminile s-au stins şi n-au găsit pe nimeni. Ne-am jucat aşa de-a şoarecele şi pisica de câteva ori şi dacă am văzut că nu rezolvăm nimic am informat <<grupul de comandă>> de la Palatul Comunal. A fost trimis un echipaj inarmat spre verificare. Semnalele au încetat şi după plecarea militarilor au reînceput. Sigur a fost cineva acolo care era mai bine instruit decât noi”, a declarat publicistul Călin Gheţu. 

Cineva a vrut să nu se afle de vizita sportivilor străini

La câteva zile după ce focurile de armă au tăcut la Buzău, toată lumea a început să se întrebe cine au fost teroriştii. Călin Gheţu susţine că povestea turiştilor străini i-a devenit suspectă la câteva zile după plecarea autocarului, atunci când a aflat de la personalul hotelului că fuseseră şterse toate urmele prezenţei acestora.

„După ce ne-am confruntat trei zile şi trei nopti cu teroriştii, reali sau închipuiţi, am vrut să identificam concret pe cei care au tras împotriva noastră.  Referitor la sportivii cazaţi la Hotelul Tineretului, nu ştiu exact când au plecat, poate înainte sau după data de 25,  dar cert este că am fost şocat când am aflat că listele de evidenţă cu aceşti turişti dispăruseră misterios din evidenţa Recepţiei. Am înţeles de la angajaţi că a venit cineva care s-a recomandat ca fiind de la miliţie, de la Securitate, de la Armată sau de la Parchet şi le-a luat. M-am luptat câţiva ani să aflu de la autorităţi cine au fost acei oameni dar nu am primit vreun răspuns nici în ziua de astăzi”, a spus Călin Gheţu.

Subiectul privind existenţa teroriştilor pe teritoriul României a evoluat în timp, ajungând acum să aibă forma unor legende urbane. Atunci, însă, era la stadiul de psihoză, care ţinea populaţia în suspans. Mulţi locatari ajunseseră să îşi sudeze grilaje la intrările în blocuri, pentru a nu fi vizitaţi de terorişti.