Povestea cercetătorului Traian Săvulescu, unul dintre geniile României foarte puţin mediatizate. Lucrarea monumentală, în 13 volume, pe care a lăsat-o posterităţii

Traian Săvulescu, fondatorul Şcolii Româneşti de Fitopatologie, fost ministru al Agriculturii şi Domeniilor în 1948-1949, a lăsat în urma sa realizări preţuite pe tot globul. Printre numeroasele repere ale activităţii sale se remarcă opera monumentala „Flora României“ publicată în 13 volume şi realizarea primului film documentar din România, despre expediţia ştiinţifică în Delta Dunării.

Traian Săvulescu s-a născut la Râmnicu Sărat, pe 2 februarie 1889, în familia negustorului Petrache Săvulescu, fiind cel de-al treilea copil. Tatăl era negustor de stofe şi pânzeturi iar mama sa, Maria, era casnică. Traian a urmat clasele primare în localitatea natală iar cursurile gimnaziale le-a absolvit în 1903 la Gimnaziul “V. Boerescu”. 

Părinţii l-au înscris în 1903 pentru cursul superior la Liceul internat Costache Negruzzi din Iaşi, unde erau aduşi copii foarte dotaţi din toată Moldova. Aici i-a avut profesori pe G. Ibrăileanu, Ioan Paul, devenit profesor de chimie la Universitatea din Cluj, Teodor Nicolau, doctor în ştiinţe naturale.

Traian Săvulescu a fost coleg în acelaşi liceu cu Mihail Jora, Eugen Crăciun, organizatorul muzeului Brukenthal din Sibiu, Iorgu Iordan, Roman Stere, N. Lupu, cu care a legat prietenii pentru toată viaţa. 

Din cauza unei deteriorări temporare a sănătăţii, care cerea o mai atentă supraveghere din partea familiei, ultima clasă a cursului superior a parcurs-o la liceul B. P. Hasdeu din Buzău. 

”După absolvirea liceului, la îndemnul părinţilor, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti însă, în paralel, urmează şi cursuri la Facultatea de Ştiinţe Naturale unde are şansa de a avea ca profesori pe Emanoil Teodorescu, la catedra de Fiziologie şi Dimitrie Voinov la catedra de Evoluţionism. În această perioadă îl cunoaşte pe Grigore Antipa la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce îl determină să renunţe la profesia de medic în favoarea ştiinţelor naturii”, menţionează Costel Vânătoru, cercetător în horticultură, într-o lucrare despre Traian Săvulescu.

La vârsta de 22 ani a absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale, în 1911, şi primeşte numirea de colaborator la Laboratorul de Morfologie şi Sistematică Vegetală la Institutul Botanic din Bucureşti. În scurt timp a devenit cunoscut în cercurile ştiinţifice ale Universităţii. 

În paralel, a urmat cursurile de doctorat sub îndrumarea profesorului M. Vlădescu iar în anul 1916 a susţinut doctoratul în botanică cu tema “Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secţia Heterophyllae ce cresc în România”. Lucrarea a fost apreciată şi notată cu magna cum laude, Traian Săvulescu devenind astfel primul doctor în botanică al Universităţii Bucureşti.

În anul 1919, a fost numit profesor titular la Catedra de Sistematică şi Patologie Vegetală a Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. Această şcoală avea să-l lege de învăţământul agricol timp de 30 de ani, până în anul 1948. 

În anul 1928 a fost numit şef al catedrei de Patologie vegetală din cadrul Facultăţii de Ştiinţe al Universităţii Bucureşti. După înfiinţarea ICAR-ului a fost numit şef al secţiei de Fitopatologie, în 1929, iar între anii 1948 şi 1961 a ocupat funcţia de director general al ICAR. 

Savantul Traian Săvulescu a fost în mai multe etape Decan al Facultăţii de Agronomie iar în perioada 1938-1940, Decan al Institutului Politehnic Bucureşti.

”În 27 mai 1932 a fost ales membru corespondent al Academiei Române  iar în data de 25 mai 1936 membru titular. În perioada 12 august 1948 - 23 decembrie 1959 a fost preşedinte al Academiei Române. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Cehoslovacia, Ungaria, New York, Germania şi al Societăţilor de Micologie din SUA, Franta, etc. În perioada 1946 - 1948 a fost ministru al Agriculturii şi Domeniilor şi vicepreşedinte al Consiliului de Ministri în 1948 - 1949. În aceasta perioada a contribuit la implementarea reformei agrare din Romania”, precizează Costel Vânătoru în lucrarea sa. 

În toată cariera sa, Traian Săvulescu a publicat un număr impresionant de lucrări ştiinţifice, peste  350, din care 107 au primit o cotaţie ştiinţifică de vârf. În anul 1929 a iniţiat publicaţia Herbarium Mycologicum Romanicum din care 60 de exemplare au fost trimise la foruri prestigioase ştiinţifice din întreaga lume, primind numeroase aprecieri din Franţa, Iugoslavia, Norvegia şi SUA. În anul 1959 a elaborat, împreună cu fiica sa, Olga Săvulescu, primul tratat de Patologie Vegetală. 

Cercetări privind mana viţei de vie

Cercetările sale au condus la dezvoltarea agriculturii româneşti şi mondiale. Traian Săvulescu este întemeietorul Şcolii de Fitopatologie Românesti, recunoscută în toată lumea. 

A realizat primele cercetări în România privind mana viţei de vie, cercetări recunoscute la nivel naţional şi internaţional. ”A studiat condiţiile favorabile apariţiei şi dezvoltării manei la această specie dar a întreprins studii şi cercetări privind măsurile de prevenire şi combatere a bolii. A organizat pe tot cuprinsul României o reţea de staţii de avertizare pentru combaterea manei viţei de vie”, precizează Costel Vânătoru.

Cea mai mare realizare a sa rămâne opera monumentală “Flora României”, publicată în 13 volume în anul 1960. A fost şi initiatorul si coordonatorul lucrării “Fauna României”. Împreună cu T. Rayss publica “Materiale pentru flora Basarabiei”, pentru realizarea acestei lucrări autorii realizând expediţii de documentare în teren pentru a identifica şi încadra sistematic şi morfologic speciile arealul geografic respectiv.

Cele mai multe studii şi cercetări, lucrări ştiinţifice publicate au vizat ciupercile parazite, arătând că acestea stau la baza majorităţii bolilor întâlnite la plante. 

Omul de ştiinţă Traian Săvulescu a întreprins numeroase studii şi cercetări microscopice privind apariţia şi dezvoltarea ciupercilor parazite pe plantele superioare, o atenţie deosebită fiind acordată acelora ce provoaca malura grâului.

Una dintre preocupările sale principale a vizat monitorizarea agenţilor patogeni întâlniţi la plantele de cultură, apariţia acestora, frecvenţa atacului, pagubele produse şi măsurile de prevenţie şi combatere cu scopul diminuării pagubelor. Traian Săvulescu a înfiinţat un laborator pentru studiul substanţelor insecto-fungicide în anul 1936 transformat ulterior în serviciul de protecţie a plantelor. A iniţiat prima lege de control şi carantină fitosanitară din România.

Ca preşedinte al Academiei a propus secţiei de Filologie realizarea unui Dicţionar al Limbii Române iar secţia de Istorie a fost îndrumată şi susţinută să intensifice cercetările asupra trecutului ţării noastre. 

În anul 1945 a înfiinţat secţia de Agricultură din cadrul Academiei Române şi a iniţiat acordarea premiilor de stat ale Academiei. 

În aprilie 1955, cu ocazia unei şedinţe de alegeri în Academie, Traian Săvulescu s-a ridicat în apărarea unor membri excluşi pe nedrept în 1948 când a avut loc reorganizarea Academiei Române. Cu această ocazie au fost înlăturate aproape 100 de personalităţi ale vieţii cultural-ştiintifice, fără nici o justificare valorică sau ştiinţifică, ci doar pe criteriile dictaturii proletariatului, sub oblăduirea consilierilor sovietici.

La 23 martie 1956 ca un gest reparator faţă de desfiinţarea Academiei de Ştiinţe din România şi integrarea sa în Academia Republicii Populare Române, Traian Săvulescu, în calitate de preşedinte al Academiei, a organizat şedinţa de constituire a "Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România" (AOS). 

Film documentar despre expediţia ştiinţifică în Delta Dunării condusă de Traian Săvulescu

Savantul de origine buzoiană a organizat şi realizat primul film documentar din România, film ce prezintă imagini din expediţia desfăşurată în iunie 1938, pentru "recunoaşterea florei". De asemenea, a fost redactor responsabil al revistei "Buletin de la section scientifique de L'Académie Roumaine", membru în comitetul de redacţie al revistelor "Phytopathologische Zeitschrift" din Berlin şi "Sydowia" din Bulgaria.

Preşedinte al "Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii", membru al mai multor societăţi savante din ţară şi străinătate: Societatea Linnéana din Lyon (1929), "Societatea Botanică" din Geneva (1926), "Societatea Naturaliştilor din Elveţia" (1934), "Societatea Austriacă de Micologie" (1934), "Societatea Franceză de Micologie" (1934), "Societatea Americană de Micologie" (1935), "Societatea Torrey Botanical Club" din New York, "Societatea Naturaliştilor din Moscova".

În anul 1938, Traian Săvulescu s-a căsătorit cu Alice Aronescu, de origine evreiască, pe care o cunsocuse în cadrul ICAR, aceasta ocupând funcţia de şef de laborator. ”Alice a fost om de ştiinţă, botanist, lucrările sale fiind axate pe fitopatologie, ocupând diverse funcţii, inclusiv cea de director. Din cauza originii, întreaga familie a avut mult de suferit. Împreună au avut o fiică pe nume Olga care a urmat linia profesională a părinţilor”, menţionează Costel Vânătoru în materialul său biografic dedicat savantului Traian Săvulescu.

În urma unei şedinte furtunoase condusă de Nicolae Ceauşescu, la aflarea veştii că Institutul Botanic va trece în subordinea Ministerului Agriculturii, în anul 1970 soţia savantului a leşinat, provocându-i decesul.

În ziua de 29 martie 1963, la vârsta de 74 de ani, după o activitate rodnică de 52 de ani în folosul ştiinţelor agriculturii româneşti, Traian Săvulescu, fondatorul Şcolii Româneşti de Fitopatologie, a murit după o lungă perioadă de suferinţă. 

În memoria distinsului om de ştiinţă, în anul 1960, Centrul de Cercetări Biologice s-a transformat în Institutul de Biologie "Traian Săvulescu".

De asemenea, Academia Română a instituit Premiul "Traian Săvulescu", cu care sunt recompensaţi anual autorii unor lucrări de excepţie în domeniul ştiinţelor agricole şi silvice.

Colegiul Agricol din Târgu-Mureş se numeşte Colegiul Agricol "Traian Săvulescu". Din anul 2012, Liceul Agricol din Râmnicu Sărat a luat denumirea de Liceul Tehnologic “Traian Săvulescu”. La Izvoarele, în judeţul Prahova, funcţionează Şcoala cu clasele I-VIII "Traian Săvulescu", înfiinţată în anul 1881.

Lucrări reprezentative:

“Neue Planzen aus Rumanien” (1923)

“Bacterioza sfeclei de zahăr în România” (1925)

“Râia neagră a cartofului” (1926)

“Rugina grâului” (1926)

“Tratamente chimice pentru combaterea ruginilor” (1928)

”Malura grâului şi combaterea sa” (1928)

“Tăciunele cerealelor şi combaterea lui” (1929)