Economia Buzăului, măcinată după Revoluţie de privatizări eşuate şi falimentări

Istoria economiei judeţului Buzău abundă de episoade dramatice despre privatizări dubioase şi falimentări ale unor întreprinderi importante. Dacă industria oraşului Buzău trăieşte în urma câtorva privatizări reuşite, oraşele Râmnicu Sărat şi Nehoiu au rămas fără pilonii economici, care până în 1989 ofereau majoritatea locurilor de muncă pentru comunităţile respective.

Cea mai mare fabrică de confecţii din judeţul Buzău, cu sediul în Râmnicu Sărat, a fost rasă de pe faţa pământului.

Aproximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a dispărut de tot.  

Fabrica de confecţii din Râmnicu Sărat avea în 1989 un număr de 2.300 de angajaţi, care lucrau neîncetat pentru onorarea valurilor de comenzi. Se lucra mai ales pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, dar şi pentru export.    

După 1990, au urmat ani dificili, în care fabrica râmniceană a fost nevoită să răzbată pe piaţa concurenţială, dominată din ce în ce mai mult de societăţi private. S-a apelat chiar la o strategie, aceea de a include fabrica într-un “Grup Industrial al Armatei”, până într-o zi când angajaţii au organizat un protest spontan, în anul 1995, împotriva conducerii societăţii de la acea dată. 

Sindicalişitii nu l-au mai primit pe directorul general în unitate iar, ca răspuns, conducerea grupului industrial al armatei a decis să lase fabrica pe dinafară, fiind nevoită să-şi ia destinul în propriile mâini. 

După două încercări de privatizare nereuşite, în anul 2004, Sorste S.A. Focşani a reuşit contra sumei de 1,9 milioane de Euro să cumpere fabrica de la AVAS. Patron peste Confecţia Râmnicu Sărat a devenit astfel afaceristul vrâncean Sorina Plăcintă, nume de care avea să se lege ulterior dispariţia fizică a celei mai mari fabrici de confecţii din judeţul Buzău. 

A urmat o perioadă tulbure pentru angajaţii societăţii, presărată cu restructurari de posturi, desfiinţări de servicii şi reduceri de personal. Patroana a decis spre finele anilor 2000 să transfere oameni şi utilaje la punctul de lucru din Focşani. 

În decembrie 2007, fabrica de Confecţii Râmnicu Sărat a fuzionat cu Sorste S.A. Focşani, la porţile societăţii aparând sigla Sorste. După doi ani, pe 10 ianuarie 2009, a ajuns în fabrică vestea că 15 ianuarie va fi ultima zi de muncă a salariaţilor, în locaţia din Râmnicu Sărat. Patronii din Focşani au decis să renunţe la terenul şi construcţiile vechii fabrici, în favoarea unui lanţ de supermarketuri. 

Astfel, din peisajul economic râmnicean, au dispărut aproximativ 400 de locuri de muncă din domeniul industriei uşoare şi au fost create doar 60, în noul complex comercial. 

Fabrica Foresta Nehoiu, îngropată de sirianul Omar Hayssam 

De numele acestuia se leagă cea mai neagră perioadă din istoria oraşului buzoian Nehoiu. Hayssam a falimentat fabrica Foresta Nehoiu, prin fraude economice, lăsând fără loc de muncă peste o mie de oameni. În 2010, procurorii DIICOT au dovedit infracţiunile economice care au generat prăbuşirea fabricii de prelucrare a lemnului din Nehoiu, iar sirianul a primit trei ani de închisoare cu executare.   

Foresta Nehoiu, întreprinderea care până la Revoluţie oferea peste 3.000 de locuri de muncă localnicilor de pe Valea Buzăului, a fost ruinată în numai patru ani de noul proprietar, sirianul Omar Hayssam, devenit patron la începutul anilor 2000. Din uriaşa fabrică de prelucrare a lemnului au mai rămas astăzi câteva societăţi mici, cu foarte puţini angajaţi.   

„Venirea lui Omar Hayssam la Nehoiu a avut un impact negativ în ceea ce priveşte viaţa oamenilor de aici, pentru că în anii '90, până să vină Hayssam, societatea Foresta Nehoiu avea aproximativ 3.000 de angajaţi, iar acum, în 2013, mai sunt cam 600 de angajaţi la o fabrică de mobilă şi la încă o linie de peleţi. Rata şomajului în oraşul Nehoiu a crescut foarte mult, lucru care se simte şi în bugetul local”, a declarat Ionuţ Milea, viceprimar al oraşului Nehoiu. 

Omar Hayssam a intrat în atenţia procurorilor în 2004 pentru fraude economice, săvârşite la Foresta Nehoiu. Era acuzat că a pus la cale o reţea de firme căpuşă prin care a reuşit falimentarea societăţii. Mai precis, grupul infracţional coordonat de sirian prelua pe sume nesemnificative activele firmei din Nehoiu, în timp ce datoriile acesteia către stat creşteau.    

Locuitorii oraşului Nehoiu spun că Hayssam merită pedepse foarte dure, deoarece a produs adevărate drame sociale în micul oraş din munţii Buzăului.   

În 2010, Omar Hayssam a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, în dosarul Foresta Nehoiu, pentru bancrută frauduloasă şi constituire de grup de criminalitate organizată. În acelaşi dosar a fost judecat şi fratele sirianului, Mohamad Omar, care a primit doi ani de închisoare.   

Zona Industrială a municipiului Buzău, încă funcţională  

Din fericire, Buzăul a atras investitori în zona industrială care au resuscitat multe dintre halele în care se muncea intens, înainte de Revoluţie. Au apărut fabrici de prelucrare a deşeurilor, multe societăţi de confecţii, au fost relansate liniile de producţie a electrozilor de sudură, a geamurilor, iar fostele unităţi din domeniul metalurgiei continuă să producă piese pentru pieţele externe. 

La mijlocul anilor ’80, Buzăul era principalul producător de aparate de cale ferată, garnituri de frână şi geam tras. Potrivit statisticilor, la zece ani de la Revoluţie, numărul angajaţilor se înjumătăţise deja. În urma privatizărilor, multe dintre marile întreprinderi şi-au redus mult activitatea şi, implicit, personalul.    

Insolvenţa, bula de oxigen a marilor uzine din Buzău

Criza economică a produs mari greutăţi succesoarelor marilor uzine buzoiene. Este şi cazul fostei Metalurgica, în prezent firma Aromet, membră a Grupului Romet. Este cea mai mare companie cu sediul în Buzău, holdingul deţinut de omul de afaceri Constantin Toma, cu capital integral românesc, fiind compus din mai multe firme care produc izolaţii pentru conductele de apă şi gaze, filtre de apă, stingătoare de incendii şi alte produse. 

Compania a avut succes în anii 1990, comercializând filtrul de apă Aquator. În 1999, acest grup de firme a achiziţionat şi firma Aromet SA, succesoarea fabricii Metalurgica, înfiinţată la 1 septembrie 1928 de Iulius Horer şi naţionalizată de statul comunist după al Doilea Război Mondial. 

Grup Romet SA, cu sediul în Buzău, este format din opt firme care activează în industria apei şi aflate în proprietatea omului de afaceri Constantin Toma. Grupul se axează pe executarea de echipamente pentru tratarea apelor în vederea potabilizării, echipamente pentru tratarea apelor uzate şi echipamente destinate reţelelor de apă, respectiv hidranţi, vane, pompe, compensatoare, cuplaje, coliere de reparatii şi conducte.

Cum a ajuns Metalurgica în proprietatea unui fost angajat

Revoluţia l-a prins pe Constantin Toma, atunci în vârstă de 30 de ani, şef la Metalurgica Buzău (Aromet), care deservea aproape toată industria autohtonă de tractoare, camioane, automobile şi maşini agricole.   

Imediat după 1990, uzina buzoiană care număra peste 3.000 de angajaţi a început declinul economic iar Constantin Toma a simţit atunci că e momentul să dezvolte afaceri pe cont propriu. Primii bani câştigaţi au fost din cultivarea şi vânzarea pepenilor. A achiziţionat apoi un grajd, în Ţinteşti, pe care l-a transformat într-o mică fabrică de căruţe, apoi de garduri. 

“Am luat un strung de la Cooperativa în lichidare, o maşină de frezat şi una de găurit. Le-am luat foarte ieftin. Am cumpărat materiale foarte ieftine de la fostele baze de aprovizionare şi, cu foşti angajaţi de la fabrică, am început să facem căruţe vreun an şi jumătate. Ne-am dat seama foarte repede că nu acesta era viitorul şi am căutat să facem tot felul de lucruri, inclusiv garduri pentru cimitire, garduri pentru curte”, a declarat Constantin Toma.   

În fabrică, au lucrat patru sute de oameni, foşti colegi, foşti lucrători la uzina de stat care dăduse faliment cu un an în urmă.  Mai târziu, în fabrica sa a început să asambleze şi produse pentru companiile de apă care solicitau aceste servicii. Afaceristul a fost contactat ulterior de nişte ingineri de la Romcarbon Buzău pentru a-i prezenta o invenţie de purificare a apei. Avea să câştige cu ea medalia de aur la salonul mondial de invenţii, de la Bruxelles, doi ani mai târziu. Şi-a deschis imediat o fabrică de filtre de apă, denumită „Aquator”, care au avut mare căutare în ţară şi străinătate.

În 1999, Constantin Toma a cumpărat Aromet, succesoarea uzinei Metalurgica, unde a lucrat înainte de Revoluţie.

Ulterior, Toma a înfiinţat şi alte societăţi noi, cum ar fi Superlit, o colaborare cu o firmă turcească pentru producerea de ţevi din GRP, colaborare la care Romet a renunţat între timp. Pe 2009, cifra de afaceri a companiei a atins 221 de milioane de euro, iar în acelaşi an profitul s-a cifrat la aproximativ 4,5 milioane de lei.

Grupul a ajuns în insolvenţă

Criza economică ce a început în 2007 a avut însă impact din ce în ce mai mare asupra grupului, acesta înregistrând în 2012 pierderi şi dificultăţi la încasarea facurilor. Astfel, grupul a intrat în insolvenţă la începutul lui 2013 în încercarea de a se redresa. Motivul principal au fost, după spusele proprietarului, lipsa de lichidităţi şi blocajul în accesarea fondurilor europene, mai cu seamă POS Mediu, prin care sunt finanţate o mare parte din vânzările grupului. „Ne-am cerut noi insolvenţa şi cred că este o decizie de maturitate”, declara Constantin Toma, proprietarul grupului Romet Buzău, în 2013.