Cazul Romcarbon: Casiera spune că anchetatorii îi fabrică acuzaţii ca să o scoată ţap ispăşitor în jaful de toamna trecută

Cazul Romcarbon: Casiera spune că anchetatorii îi fabrică acuzaţii ca să o scoată ţap ispăşitor în jaful de toamna trecută

Săndica Drăgan, casiera de la Romcarbon acuzată că a înscenat jaful. Foto: Iulian Bunilă

Săndica Drăgan, principalul suspect al furtului din toamna trecută, spune că i se fabrică acuzaţii fără legătură cu realitatea. Femeia de 51 de ani crede că anchetatorii vor să o scoată ţap ispăşitor pentru a-şi masca neputinţa în depistarea adevăratului autor al jafului în care au dispărut 50.000 de lei.

Varianta înscenării tâlhăriei din noiembrie 2010 este cea mai convenabilă atât pentru Romcarbon, care astfel îşi spală imaginea de firmă care nu este în stare să asigure ordine şi siguranţă propriilor angajaţi, cât şi anchetatorilor, care găsesc astfel o rezolvare unui caz intens meditaizat cu autor necunoscut. Aceasta este convingerea Săndicăi Drăgan, casiera acuzată că şi-a înscenat atacul pentru a acoperi o gaură în gestiune.


Femeia susţine cu tărie că în ziua de 24 noiembrie a fost prinsă din spate de un necunoscut şi ameninţată să nu ţipe, cu un obiect ascuţit pus la gât. Spune că a căzut, inconştientă, în momentul în care a simţit că e tăiată la gât şi că în atunci autorul ar fi umblat în sertarul cu bani. Ulterior, poliţiştii au descoperit indicii care le-au conturat ipoteza înscenării jafului, pe care le-au înşirat în referatul înaintat procurorilor în februarie 2011, prin care închideau dosarul de urmărire penală privind tâlhăria comisă asupra casierei. Cu alte cuvinte, în viziunea poliţiştilor nu exista fapta cu autor necunoscut, ci li se contura un alt scenariu, materializat ulterior într-un al doilea dosar penal, pentru delapidare, pe numele casierei.


Învinuita spune că acest referat, care elimină varianta jafului, conţine numeroase erori, menite să-i contureze imaginea de infractor. „Se spune la început că pe uşa biroului nu sunt urme de forţare. De ce ar fi prezentat urme de forţare, dacă uşa nu se încuia? O încuiam doar când ieşeam din unitate. În condiţiile în care eu eram înăuntru, nu văd de ce ar fi trebuit forţată. E un amănunt care elimină varianta pătrunderii unei alte persoane şi care mă incriminează pe mine", spune Săndica Drăgan.


În referat se mai arată că în interiorul biroului „nu sunt urme de răvăşire, bunurile fiind găsite aşezate ordonat". „Cine a venit nu căuta un document, ci bani şi foarte mulţi din firmă ştiau exact unde sunt banii. Sunt ferm convinsă că cineva din fabrică a făcut fapta, ştiind că eu scot bani din sertarul acela", declară casiera.

Citiţi mai multe în săptămânalul ADS care apare joia şi se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei la preţul de 0,90 de lei.


citeste totul despre: