Cât de profitabilă mai este creşterea vacilor în România. „Un litru de apă costă 2,5 lei, iar un litru de lapte este 1 leu“

Creşterea vacilor devine o ocupaţie tot mai neprofitabilă în România, mai ales printre deţinătorii de ferme mici. Scăderea numărului de procesatori, preţul mic impus de aceştia la colectarea laptelui, lipsa forţei de muncă, sunt câteva dintre neajunsurile indicate de crescători.

Marius Georgescu deţine în comuna buzoiană Cilibia o fermă de animale, printre care şi peste 50 de vaci de lapte din rasa Bălţata Românească. Se consideră norocos deoarece are contract de câţiva ani cu un mare procesator de lactate din Râmnicu Sărat, furnizor în cadrul programului Cornul şi laptele.

Fermierul din Cilibia îi livrează acestuia aproximativ 150 de litri de lapte crud zilnic, în această perioadă a anului, la preţul de 1 leu per litru. Vara, când păşunile sunt verzi, Marius Georgescu adună 300 de litri de lapte, aproape dublu, însă atunci şi preţul la colectare este mai mic cu cel puţin 20 de bani.

”Laptele a fost vara şi 70 de bani per litru la poartă, iar în supermarket era 5 lei. Totuşi preferă să importe şi să ne dezavantajeze pe noi ca producători. Vara dau cam 300 de litri la zi, iar iarna, scăzând şi producţia pentru că nu mai este iarbă, dau în jur de 150 de litri pe zi. Laptele de producător pleacă vara la 70 sau 80 de bani iar iarna la 1 leu per litru. Depinde de cantitatea de lapte predată zilnic”, spune Marius Georgescu, fermier.

Buzoianul spune că preţul cerut de el nu este nici cel mai mic de pe piaţă, dar nici cel mai mare. În alte zone ale ţării, în medie, litrul de lapte la poarta fermei se vinde acum către procesator cu 1,4 lei pe litru.

Reprezentanţii fermei buzoiene susţin că profitul din vânzarea laptelui crud este nesemnificativ, după ce scot cheltuielile cu întreţinerea fermei, furajele şi salarizarea angajaţilor pe care îi găsesc din ce în ce mai greu.

”Noi vindem unui procesator cu 1 leu pe litru. Acest preţ nu acoperă nici pe jumate cheltuielile dar e tot ce putem obţine. Un litru de apă costă 2,5 lei iar un litru de lapte este 1 leu. Vând mai ieftin cei care probabil primesc subvenţii. Noi nu. În schimb, cheltuielile cu nutreţul, îngrijirea animalelor, care sunt mari, cu munca oamenilor care sunt din ce în ce mai greu de găsit”, declară Ioana Toma, administratorul fermei de vaci din Cilibia.

Atât fermierii cât şi procesatorii susţin că motivele pentru care preţul laptelui românesc a crescut într-o perioadă în care pe piaţa europeană se constată o scădere de preţ reflectă în primul rând dispariţia micilor ferme şi a micilor procesatori. Soluţia pentru ca afacerea să devină convenabilă o reprezintă tehnologizarea şi crearea de cooperative de către fermieri.

”Românii nu pot vinde mai ieftin decât vecinii pentru că cei din alte ţări sunt mult mai dezvoltaţi pe partea de tehnologizare, adică automatizare la grajduri, săli de muls şi tot ce înseamnă creşterea vacilor. La noi, sunt problem şi din cauza sistemului şi a condiţiilor foarte grele de a dezvolta proiecte prin AFIR. Mulţi sunt fermieri bătrâni şi nu mai au disponibilitatea de a aloca mult timp şi energie pentru documentele necesare accesării unor fonduri. De exemplu, în Polonia, mai întâi primeşti partea de finanţare şi după aceea dezvolţi proiectul în sine. La noi, trebuie să depui un teanc de documente şi nici nu ştii dacă îţi aprobă”, spune Marius Georgescu.

Potrivit fermierului buzoian, o primă soluţie salvatoare pentru această ocupaţie ar fi ca statul să intervină prin stabilirea unui preţ de referinţă şi să permită un adaos de aproximativ 10% pentru producător, pentru a fi şi el în câştig.