Totul despre praz: de la aliment la medicament. Reţete delicioase cu ceapa oltenească

Totul despre praz: de la aliment la medicament. Reţete delicioase cu ceapa oltenească

Prazul nu este doar o legumă la mare preţ încă din antichitate, dar este şi un bun medicament

Vestitul praz oltenesc nu prea este oltenesc, ci mai degrabă universal. Vă prezentăm o scurtă istorie a legumei, câteva utilizări „medicale“, dar şi reţete delicioase.

Originea geografică a prazului rămâne incertă. Prazul (Allium porrum) este o rudă apropiată cu usturoiul rusesc, arpagicul chinezesc, ceapa şi leurda. Cu excepţia leurdei, prazul are iuţeala cea mai potolită din toată această familie. Prazul are două rude apropiate, „allium ampeloprasum” (usturoiul elefantului), care este cultivat pentru bulbi, şi „kurrat”, cultivat pentru frunze (în Egipt şi Orientul Mijlociu). 

O istorie interesantă a prazului o prezintă site-ul francez „Plăcerea de a găti”. Asirienii, chinezii şi egiptenii au mâncat şi au considerat prazul drept o delicatesă. Evreii, de asemenea: se spune că, în timpul fugii în Egipt, au regretat trei lucruri: castraveţii, pepenii ... şi prazul! (lucru consemnat în Cartea Numerelor din Biblie).

Chiar şi marele faraon Keops îşi recompensa cei mai buni luptători ai săi cu mănunchiuri de praz. Însă, de departe, povestea care a adus renumele acestei legume este legată de împăratul Nero, care a fost supranumit „prazofag", având în vedere cât de mult îi plăcea să mănânce praz, folosind virtuţile acestuia pentru a calma tusea şi corzile vocale.

Prazul a avut, de asemenea, şi momentul său de glorie în războaiele în care au fost victorioşi galezii. Legenda spune ca Regele Cadwallader a dus o luptă importantă, ce părea sortită înfrângerii, împotriva saxonilor în ziua Sfântului David. Lupta a avut loc într-un câmp plin de praz, aşa că regele le-a spus soldaţilor să poarte agăţat pe coif un fir de praz pentru a se putea recunoaşte între ei şi aşa au reuşit să câştige lupta. Cert este că, până în ziua de astăzi, s-a păstrat obiceiul ca, în ziua Sfântului David, toţi soldaţii din Wales să poarte o insignă ce reprezintă un fir de praz. 

Ce trebuie să ştim când cumpărăm prazul?

Când alegeţi firele de praz trebuie să fiţi atenţi să fie ferme şi fine, fără pete, cu frunzele proaspete. Selectaţi prazul care are un diametru de 2-3 cm şi care nu este ofilit. Vârfurile trebuie să arate proaspete şi să nu fie decolorate. Capătul rotunjit al bulbului poate însemna că leguma este prea matură, de aceea vă recomandăm să căutaţi capătul bulbului cât mai plat. Grosimea nu ajută la stabilirea frăgezimii lui, în schimb, cu cât este mai subţire, cu atât va fi mai aromat.
 
Înainte de a pune prazul în frigider, tăiaţi orice frunză mai veştedă. Nu îl spălaţi şi nu îl tăiaţi în regiunea albă a legumei. Prazul răspândeşte un miros care poate fi absorbit de celelalte alimente. Este recomandabil să-l păstraţi într-o pungă, uşor strânsă în jurul lui, care reţine mirosul şi umezeala. Se păstrează până la o săptămână, în sertarul de legume al frigiderului. 

Prazul se poate păstra, de asemenea, şi în congelator. În acest caz, trebuie opărit câteva minute în apă clocotită, apoi trecut prin apă rece, lăsat să se scurgă şi pus într-o pungă. Dacă este gătit, prazul trebuie acoperit şi păstrat la frigider. Este recomandabil să-l consumaţi în maximum două zile de la gătire.

Supă-cremă de praz, prezentată de executive-chef Marian Popovici (foto jos)

Pentru supa-cremă de praz cu germeni micro trebuie să căliţi frunzele de praz, dar şi partea de tulpină albă, care se taie cubuleţe sau rondele, în ulei de măsline şi unt.

Se adaugă puţină sare, iar după ce prazul s-a călit uşor se stinge cu vin alb sec. În momentul în care vinul s-a evaporat, se adaugă supa de legume. (Supa de legume se realizează din ce legume preferaţi: ţelină, morcovi, cartofi, păstârnac şi pătrunjel).

De asemenea, după ce lichidul se evaporă, se adaugă smântâna şi se omogenizează bine, apoi se condimenteză după gust cu sare şi piper alb.

Se ornează cu spumă din albuş de ou şi micro germeni (plante tinere, comestibile, produse din legume, plante aromatice şi alte specii, recoltate între 7 şi 25 de zile) şi se serveşte fierbinte cu crutoane de pâine şi parmezan. În fotogafia de mai sus avem germeni de linte, ridiche roşie şi de năut. Vă dorim poftă bună!

Din bucătăria francează, tartă de praz cu susan


Timpul de preparare: 15 minute; timpul de coacere: 30 minute.  

Ingrediente (pentru 6 persoane): aluat fraged - 180 g, praz - 250 g, 2 ouă+ 1 gălbenuş, 20 ml smântână proaspătă, unt - 40 g,  2 linguri de seminţe de susan, sare, piper, nucşoară.

Modul de preparare: Ungeţi forma (tava) cu unt şi întindeţi aluatul. Se acoperă aluatul cu o foaie de hârtie-pergament şi se coace timp de 15 minute. Înte timp, se topeşte untul într-o tigaie, se adaugă prazul rondele şi se căleşte la foc mic timp de 15 minute. Într-un castron, se bat ouăle cu smântâna şi se adugă, după gust, sare, piper şi nucşoară. Se incalzeste cuptorul la 180 °C. Se toarnă în tigaia cu praz amestecul de sâmântână cu ouă şi se omogenizează, apoi se adaugă în tavă. Se presară cu seminţe de susan şi se coace 25-30 de minute. Se serveşte cu o salată de crudităţi.

Prazul, ca medicament

Nutriţioniştii spun că prazul are rol antiseptic, bacteriostatic, stimulează imunitatea, scade riscul cancerului de colon, prostată, de sân şi ovarian, are efecte laxative,  este vermifug, emolient, are efect expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism, lubrifiază pereţii intestinali, grăbeşte evacuarea intestinelor, antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic, diuretic, expectorant, hipogliceminant, tonic şi vasodilatator.

De asemenea, prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajuta la tratarea gripei, anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor, constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive, fermentaţiilor intestinale şi a altor tulburări digestive. În uz extern, sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la vindecarea furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei.

Prazul, în cosmetică

Chiar dacă puţini o ştiu, prazul este folosit şi în cosmetică. De exemplu, cataplasmele din frunze de praz sunt recomandate în cazul tenurilor acneice şi cuperotice. Sucul de praz cu lapte sau zer se aplică pe ten contra pielii înroşite şi a erupţiilor feşei, iar din sucul amestecat cu miez de pâine se obţine o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.

Mai mult, spun bătrânii, dacă puneţi la macerat în oţet o frunză de praz timp de 24 de ore şi o aplicaţi ulterior pe bătături sau alte zone întărite ale pielii, acestea vor dispărea „ca prin minune”.

CITEŞTE ŞI: 

 

 

citeste totul despre: