Doctorat despre cum schimbă literatura vieţi. „Contaminaţi prin expunerea la discursurile goale ale unor politruci, oamenii se transformă în rinoceri“

Pentru Corina Beleaua, un asistent la Universitatea din Georgia, SUA, literatura nu este doar o materie pe care o predă, ci deschide minţi, schimbă oameni şi destine. „Literatura transformă răul într-o sursă de bine“, zice ea. E ideea pe care o dezvoltă teza sa de doctorat cu exemple clare, testate pe studenţi.

„Sunt o româncă hotărâtă să îşi dedice viaţa, experienţa şi energia interacţiunii cu studenţii“, mărturiseşte Corina Beleaua, la începutul conversaţiei. Are 31 de ani şi predă Literatură Comparată ca asistent universitar la Universitatea din Georgia, SUA. „E ceea ce-mi place cel mai mult“, adaugă ea. Aceeaşi pasiune şi acelaşi entuziasm se simt când vorbeşte despre teza de doctorat a cărei temă este „Literatura: Al Treilea Element, în căutarea Sinelui şi a Celuilalt“.

Crede că literatura deschide „foarte multe uşi când vine vorba de a ne înţelege pe noi înşine şi pe cei din jur“. Mai crede că, prin experienţa pe care o oferă, cărţile au puterea de a ne ajuta să privim viaţa altfel şi de a transforma răul în bine. Scopul tezei sale este de a demonstra, cu argumente clare şi exemple practice, că textele ficţionale reuşesc să stârnească în oameni nevoia de bine, frumos şi adevăr. „Literatura îmi dă posibilitatea să trăiesc mai intens şi să îmi concentrez atenţia asupra binelui, frumosului şi adevărului“, apreciază Corina. 

„Am venit într-o zonă unde oamenii sunt extrem de deschişi“

Predă de vreo 10 ani. Mai întâi Engleză şi Franceză la o şcoală şi un liceu din Turda, apoi Literatură Comparată la Athens, un oraş american unde se află Universitatea din Georgia. Are certificat de translator pentru Franceză şi Engleză, eliberat în România. E autoarea a numeroase lucrări ştiinţifice, iar numele îi apare în mai multe volume colective.

Pasiunea pentru cărţi a deprins-o din liceu, de la un dascăl. „Ne îndemna de fiecare dată să citim. Hobby-ul lui principal era să intre într-o librărie, să pună mâna pe câte o carte, să simtă mirosul, să o deschidă, să o admire şi să citească două-trei rânduri. Nu trebuia să o cumpere, senzaţia interacţiunii mâini-ochi cu o carte nouă îi crea o bucurie enormă. M-am gândit la asta: ce simte omul ăsta, că e doar o carte! Şi am încercat şi eu. Am început să citesc, să interacţionez cu cărţile. Şi am prins gustul“, povesteşte tânăra, originară dintr-un sat de lângă orăşelul Făgăraş, judeţul Braşov.

A făcut apoi Literele în Cluj, experienţă care i-a prins bine, după cum spune ea, pentru că a învăţat să înveţe, să se disciplineze şi a văzut ce înseamnă muncă asiduuă. La Cluj l-a cunoscut pe Mihai Spăriosu, cel care în urmă cu 7 ani i-a povestit despre sistemul american de învăţământ. Corina voia să facă doctoratul, iar în cele din urmă a decis să-l urmeze în State. În 2013 s-a mutat.

„Simţeam că nu e suficient. Îmi doream mai mult. Să găsesc un mediu în care să mă dezvolt mai mult, să aflu mai multe, să continui setea asta“, spune tânăra. Aşa a ajuns în Athens, un oraş de circa 100.000 de locuitori, din statul Georgia, unde mai toate activităţile se leagă de universitate şi unde trăieşte o comunitate foarte mare de greci. Asta şi-a pus amprenta şi asupra arhitecturii oraşului, iar în campus sunt frăţii de studenţi ce se adună în clădiri cu motive elene. „Am venit într-o zonă unde oamenii sunt extrem de deschişi. Mulţi sunt îndreptaţi în direcţia bisericii, a într-ajutorării. (…) Universitatea are un program cu o mulţime de activităţi ce îi ajută pe studenţii străini să se adapteze în America“, spune Corina.

A intrat la doctorat, a devenit asistent universitar şi predă cursuri de Literatură Comparată. Unul dintre ele se numeşte Literatură şi Medicină, e dedicat studenţilor ce urmează Medicina şi îi pregăteşte cum să interacţioneze cu pacienţii.

„Ăsta e şi motivul pentru care am scris lucrarea de doctorat în direcţia în care am scris-o. Un capitol din teză foloseşte un studiu de caz bazat pe experienţa acumulată la clasă în timpul predării cursului de Literatură şi Medicină. Dacă, la începutul semestrului, studenţii erau destul de indiferenţi, reticenţi, neinteresaţi de partea emoţională, spre sfârşitul semestrului conştientizează că lucrurile stau puţin diferit şi reuşesc să aibă o cuprindere holistică a domeniului în care au ocazia să activeze“, explică tânăra.

Unul dintre exemplele pe care-l dă Corina e cel al cărţii scrise de William Carlos, un scriitor şi medic de la începutul secolului al XX-lea. Acesta a fost doctor pentru pacienţii foarte săraci, pentru mulţi imigranţi ce nu ştiau Engleză. El pune pe hârtie câteva povestioare în care creează personaje ficţionale, doctori, care redau provocările cu care s-au confruntat în întâlnirile cu pacienţii. Istorisirile scot în evidenţă diverse ipostaze ale medicului, diverse stări emoţionale. „Autorul reuşeşte, prin textele sale, să sublinieze faţa umană din doctori, că nu suntem toţi perfecţi şi că există posibilitatea ca, în anumite situaţii, şi doctorul să clacheze, să facă greşeli“, explică doctoranda.

În ultimii 3 ani a analizat reacţia studenţilor săi şi a rămas surprinsă de cât de utile sunt exemplele literare în realizarea de schimbări pe termen lung în optica studenţilor, ceea ce a convins-o să continue munca de cercetare în învăţământ. Vorbeşte italiană, spaniolă, franceză, engleză şi română. „Numărul de 5 e modest“, crede ea precizând că la universitatea unde predă sunt vreo doi profesori ce vorbesc în jur de 18 limbi străine.

Corina la Universitatea din Georgia  FOTo: arhivă personală Corina Beleaua

Tranformarea răului

Corina crede că fiecare om încearcă să-şi găsească calea şi succesul în viaţă. Mai crede că sensul fiecăruia e legat de cei din jurul său. „Întotdeauna am încercat să-mi dau seama în ce formă îmi pot utiliza talanţii. Concluzia la care am ajuns este că predarea mă ajută să-mi ating acest scop“, mărturiseşte ea. De aceea, îşi doreşte ca activitatea sa să fie la cele mai ridicate standarde. Primul pas: a dus activitatea practică în partea de cercetare.

„Am vrut să văd în ce mă măsură pot să-mi transform întâlnirea cu studenţii într-o sursă de inspiraţie pentru ei. Predând Literatura, am început să folosesc textele ficţionale şi să le transform în mijloace, modele, exemple de bune practici pentru studenţi“, adaugă Corina. Cursurile predate, reacţiile din partea studenţilor, inclusiv pe mail, i-au confirmat că a ales drumul potrivit. „Observ cum metodele pe care le folosesc, textele pe care le aleg, modul în care le abordez îi ajută pe studenţi să îmbrăţişeze provocările de care au parte şi după ce termină facultatea“, afirmă românca. Aprecierea studenţilor legat de modul de predare i-au adus Corinei un certificat de excelenţă în predare.

Şi-a denumit teza de doctorat „Literatura: Al Treilea Element, în căutarea Sinelui şi a Celuilalt“. Celelalte două elemente ar putea fi filmele şi interlocutorul, explică tânăra. Merge pe ideea că literatura pune la dispoziţie toate mecanismele de conştientizare pentru ca discuţia dintre doi oameni, cu opinii şi din medii diferite, să le îmbunătăţească acestora perspectiva asupra vieţii. Vede Literatura şi din perspectiva valorilor morale, ca sursă de bine, frumos şi adevăr – aşa cum şi-a denumit câteva dintre capitolele tezei de doctorat.

„Cred că Dumnezeu este al treilea actor în întâlnirea asta a noastră cu celălalt şi cred că la fiecare exerciţiu de lectură îl găsesc pe Dumnezeu printre rânduri. Ce am făcut a fost să traduc cumva setea asta, căutarea mea spirituală, prin textele  ficţionale şi să scot în evidenţă că acestea reuşesc să stârnească în noi nevoia de bine, frumos şi adevăr“, mărturiseşte ea.

Despre acestei idei, argumentate detaliat în doctorat, a vorbit la o prezentare în Washigton. Cum prelegerea ei era ultima, Corina şi-a creionat ideile plecând de la întrebările rămase fără răspuns din discursurile celor de dinaintea ei. „Întrebările antevorbitorilor mergeau în direcţia: de ce se întâmplă atât de mult rău? de ce lucrurile merg atât de rău? Mi-am adaptat prelegerea în funcţie şi de comentariile şi prezentările celorlalţi. (…) Am discutat problema răului în literatură şi faptul că literatura este revoltată împotriva răului din societate. (…) Literatura transformă răul, duce răul într-o sursă de bine. Şi am dat exemple literare care dovedeau lucrurile acestea“, explică Corina.

În opinia sa, materia pe care o predă oferă modele comportamentale pozitive sau negative din care oamenii au de învăţat şi are şanse să stârnească comportamente empatice. Se referă la faptul că atunci când un student la Medicină citeşte un text scris de un doctor, în care medicul descrie în detaliu, cu detalii clinice, întâlnirea dintre el şi un pacient, dar şi cum simte întâlnirea respectivă, studentul înmagazinează informaţiile respective şi se pregăteşte diferit. Şi, crede Corina, e mai bine pregătit pentru întâlnirile de acelaşi gen din viitor.

„Textele ficţionale pot declanşa comportamente empatice. (…) Textele vin cu bagaje culturale care mă ajută să am o deschidere mai mare şi să facă posibilă întâlnirea mea cu altul. (…) Literatura detensionează atmosfera şi oferă o informaţie minimală, o bază pentru ca întâlnirea respectivă să se desfăşoare într-un mediu propice şi într-o atmosferă plăcută pentru ambii interlocutori”, detaliază românca.

La cursuri  FOTO: arhivă personală Corina Beleaua

Goethe: cărţile „ne dau nume pentru greşelile noastre“

Un exemplu de personaj de la care oamenii ar putea să înveţe ar fi Wilhelm Meister, personaj creat de Goethe în „Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister“. „Goethe prezintă o metodă non-convenţională de auto-educare prin literatură, artă, estetică. Personajul principal porneşte într-o călătorie cu un grup de actori, în căutarea sensului vieţii. Citind şi punând în scenă textele lui Shakespeare, Wilhelm învăţă lecţii esenţiale despre prietenie, etică în muncă, bunătate şi atenţie la nevoile celor din jur“, explică românca.

Prin vocea unui alt personaj, Serlo, Goethe afirmă cum „cărţile ne conduc la adevărata iluminare şi la vederea lucrurilor dintr-o perspectivă corectă, fie oferindu-le materialele de care avem nevoie, fie dând un sens de unitate puterilor noastre mentale/toward true enlightenment and the achievement of proper perspective, either by providing us with the right materials or by giving us a sense of the unity of our mental powers“. O altă afirmaţie pe care o face Goethe prin acelaşi personaj e că aceleaşi cărţi „ne dau nume pentru greşelile noastre/„provide us with names for our mistakes“.

În teza de doctorat dă şi exemplele câtorva pedagogi din State şi Europa, susţinători ai ideii studiului Literaturii pentru pregătirea tinerilor. Corina îşi doreşte va o parte din concluziile cercetării sale, care se va materializa într-o carte, să ducă la schimbări reale în sistemele de învăţământ pentru a îmbunătăţi pregătirea studenţilor. „Cred că asta e o nevoie valabilă pe orice student, nu doar cei specializaţi pe Literatură sau Limbă“, adaugă Corina.

Pentru ea, literatura este calea spre Dumnezeu. Cititul i-a deschis drumul spre auto-cunoaşterea şi înţelegerea celor din jur. „Continui să citesc pentru că descopăr în fiecare carte o nouă perspectivă prin care mă pot raporta la viaţă“, mărturiseşte Corina. Cărţile care i-au format actuala viziune de viaţă sunt: Biblia, „Confesiuni“ (Sf. Augustin), „Micul Prinţ“ (Antoine de Saint-Exupéry), „Oraşele invizibile“ (Italo Calvino), „Diavolul e politic corect“ (Savatie Bastovoi), „Mii de platouri“ (Gilles Deleuze şi Félix Guattari), „Iubire şi justiţie“ (Paul Ricoeur), „Abolirea omului“ (C.S.Lewis), „Filosofie perenă“ (Aldous Huxley), „O vară ce nu mai apune“ (Sergiu Ruba), „Necaz cu şcoala“ (Daniel Pennac), „Portretul lui M.“ (Matei Călinescu), „Mica trilogie“ (A.P. Cehov), „Moartea lui Ivan Ilych“ (Lev Tolstoi), „Liniştea“ (Shusaku Endo).

Românca mai crede că mulţi minimalizează importanţa şi puterea în timp a Literaturii. Iar asta, explică tânăra, se întâmplă deoarece efectul lecturii nu e evident şi imediat. „La contactul cu un text – spune Corina - , creierul e angajat şi transformă în imagini mentale conceptele puse pe hârtie, reuşind să creioneze o realitate liminală bazată pe experienţe anterioare. În cazul unui film, e mai simplu. Mintea intră direct în contact cu imagini prestabilite. Efortul receptorului e minim şi gratificarea vine instant“. Se ştie că efectele lecturii sunt de adâncime şi de durată.

„Cred că stă în mâna părinţilor şi profesorilor să imprime nevoia de lectură în mintea tinerilor“, completează ea.

În georgia  FOTO: arhivă personală Corina Beleaua

Cartea şi regimurile totalitare

Practicile ştiute ale regimurilor totalitare legate de literatură - arderea cărţilor, cenzurarea sau îndepărtarea publică a unor scriitori şi filosofi ce prin textele lor evidenţiază neajunsurile regimului - nu fac, susţine Corina, decât să confirme puterea pe care o au textele ficţionale.

„De ce în Grecia Antica, Socrate a fost dus la închisoare şi condamnat la moarte? Ei bine, pentru că, prin învăţătura sa, „corupea minţile tinerilor“. De fapt, Socrate îşi dorea să contribuie la organizarea unei societăţi bazate pe o mentalitate irenică (n. r. care inspiră pace) şi condusă de oameni înţelepţi şi bine instruiţi“, punctează cercetătoarea.

De multe ori, continuă Corina, realitatea stă la baza universului ficţional, dar se întâmplă şi invers. Sunt cărţi care prezintă, ironic sau nu, realităţi ce deranjează cu scopul de a avertiza sau sfătui. 

Ca să-şi nuanţeze ideea, Corina dă câteva exemple: „Dialogurile“ lui Platon, comediile lui Molière sau Caragiale unde sunt criticate moravurile unor societăţi bolnave, distopiile lui Huxley unde „sunt anticipate realităţi dure bazate pe utilitarism şi absenţa valorilor perene“. 

Un alt exemplu sugestiv dat de româncă vine din textul „Rinocerii“ a lui Eugen Ionescu, unde sunt redate alegoric efectele regimurilor totalitare: „Contaminati de «rinoceriţă» prin expunerea la discursurile goale ale unor politruci, oamenii se transformă în rinoceri. Textele literare au un efect catartic asupra cititorilor. Contactul cu modele comportamentale sau cu exemple de personaje răufăcătoare actualizează în cititori potenţialul de a face bine“.

Însă, rămâne la atitudinea cititorului dacă în ce măsură aplică sau nu în viaţa reală sugestiile scriitorilor.

„Mai cred că cititul e ajutat mult şi de scris. Doar scriind reuşim să ne creionăm clar ideile şi să ne îmbunătăţim maniera în care vorbim, în care ne exprimăm propriile gânduri“, apreciază Corina Beleaua.

Vă mai recomandăm:

FOTO Ilustratoarea care dă culoare literaturii universale pentru o faimoasă editură britanică

După ce a realizat primul roman grafic românesc, reinventând poveştile lui Petre Ispirescu, Maria Surducan a ilustrat operele complete ale lui Shakespeare şi ale lui Charles Dickens pentru o editură britanică premiată.

FOTO VIDEO O clujeancă aduce poveştile lui Ispirescu în mileniul 3: Negru Împărat are privirea lui Vlad Ţepeş, caracterul lui Napoleon şi costum de scafandru-spaţial

Maria Surducan este o tânără din Cluj care ilustrează cărţi şi care a câştigat 13.500 de lei din donaţiile făcute de oameni pentru a-şi împlini visul: să facă un roman grafic pornind de la poveştile lui Petre Ispirescu care i-au încântat copilăria. Crede că basmele sunt făcute pentru a fi mereu repovestite, reinventate şi redesenate pentru că doar astfel rămân nemuritoare.