Viaţa secretă a fiicei lui Ştefan cel Mare. Drama Olenei, prinţesa moldoveancă implicată în lupte dinastice la Moscova şi în secte religioase interzise

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Despre fiicele marelui voievod Ştefan Cel Mare se ştie mai puţin. Cu toate acestea, destinul uneia dintre fetele marelui muşatin este demn de roman sau poate deveni oricând subiect de film. Tânăra domniţă a ajuns în vâltoarea luptelor pentru tronul Moscovei, a fost adulată şi prigonită, bănuită de comploturi şi practici religioase interzise.

În anul 1504, după o domnie de 47 de ani, se stingea Ştefan cel Mare, cel mai important voievod al Moldovei medievale. A avut opt copii, cei mai cunoscuţi în istoriografie fiind, bineînţeles, băieţii, cei care aveau, de altfel, drept la tron. Culmea, una dintre cele mai interesante poveşti nu au avut-o copiii de parte bărbătească ai voievodului, nici măcar urmaşul său legitim Bogdan „cel Chior”, ci una dintre fetele sale. 

O chema Olena, iar viaţa ei putea fi oricând subiect de roman sau de film artistic. De altfel, Olena este şi unul dintre copiii pe care voievodului i-a iubit cel mai mult. Viaţa fiicelor lui Ştefan cel Mare este puţin cunoscută, dar, în ultimii 120 de ani, tot mai mulţi istorici au încercat să descifreze soarta misterioasă a muşatinilor, în special a Olenei. 

Au căutat despre ea indicii în vechile hrisoave, rând pe rând, Alexandru-Papadopol Callimachi, A.D. Xenopol şi Nicolae Iorga; mai apoi, istoricii Maria Magdalena Szekely şi Alexandru Boldur. Aceştia au reuşit, în cele din urmă, să creioneze un portret bazat pe vechi documente al misterioasei Olena.

Olena, frumoasa moldoveancă cu sânge ucrainean

Elena sau Olena, cum era cel mai frecvent numită cea mai mare fiică a lui Ştefan cel Mare, s-a născut la Suceava, probabil în 1466. „Olena este amintită în hrisovul din 9 iulie 1466 al mănăstirii Probota”, preciza Constantin C. Giurăscu în a sa „Istoria Românilor”. Cel mai probabil, în biserica de la Probota a şi fost botezată Olena. Este al doilea copil al voievodului. 

Primul este un băiat zămislit cu o oarecare Maruşca, iar Olena este cu prima sa soţie, Evdokia de Kiev, sora cneazului de Kiev, Simion Olelkovici. Istoricii spun că pe Evodkia voievodul a luat-o de tânără şi că a iubit-o nespus, fără însă să se poată bucura prea mult de această căsnicie. Evdokia moare la cinci ani de la căsătorie, se bănuieşte în urma unei naşteri. Copilăria Olenei este învăluită în mister, dar cu siguranţă a trăit asemenea unei fiice de domn la curtea de la Suceava. A avut o relaţie strânsă cu tatăl său, după cum arată şi corespondenţa dintre cei doi, din perioada în care Olena era deja căsătorită şi plecase din Moldova.

Fiica lui Ştefan cel Mare peţită de ruşi

Se ştie clar, aşa cum descoperise şi Alexandru Papadopol Callimachi şi mai apoi Nicolae Iorga, că Olena ajunge soţia ţareviciului rus, sau, mai bine zis, a prinţului moştenitor al marelui ţaret al Moscovei, o forţă în estul Europei. „Soarta celei dintâi fete a lui Ştefan, Elena, este cu totul dramatică şi viaţa ei întreagă se petrece într-o luptă din cele mai crâncene. Ea a fost măritată după Ioan cel Tânăr, fiul ţarului Ioan Vasilievici al III - lea, pe la anul 1481, muma ţarului mijlocind această căsătorie. Ducele Moscovei trimise pe boierul Mihail Pleşteev cu o întovărăşire numeroasă şi strălucită ca să ia pe mireasă şi să săvârşească logodna în Moldova în numele prinţului”,preciza A. D. Xenopol în „Istoria Românilor”. 

image

Ştefan cel Mare şi soţiile sale FOTO moldovenii.md

Moscoviţii urmăreau o alianţă cu Moldova lui Ştefan cel Mare, o putere la acea vreme în Balcani. Cert este că bătrânul Ştefan a fost greu de înduplecat, amânând logodna fiicei sale aproape un an. După insistenţele ruşilor, se decide să ofere mâna fetei lui Ivan cel Tânăr. Ceremonia are loc la Biserica Mirăuţi, specifică istoricul Maria Magdalena Szekey, în locul unde a fost îngropată şi mama fetei, Evdokia de Kiev. 

Ştefan obţine, pentru fata sa, liberă trecere prin ţinuturile Poloniei şi o trimite cu alai împărătesc, după cum arată documentul de liberă trecere în care era trecut tot inventarul dar şi persoanele care o însoţeau. Olena a plecat din Moldova, luându-şi la revedere pentru totdeauna de la tatăl său, însoţită de mari boieri, doamne, cufere, cai, soldaţi şi numeroase bogăţii. Dovada afecţiunii lui Ştefan pentru fiica sa este dovedită şi de trimiterea alături de aceasta a trei boieri de mare încredere ai voievodului: Lancu, Sânger şi Gherasim. 

Frumoasa Olena, cea mai puternică femeie de la Moscova

Olena s-a căsătorit cu logodnicul său, la Moscova, după un an de stat la mănăstire, adică la 6 ianuarie 1483. La un an de la căsătorie, fiica lui Ştefan cel Mare îi dă un moştenitor prinţului Ivan. Este vorba de un băieţel botezat Dimitrie.

Olena ducea o viaţă idilică la Moscova, fiind iubită de prinţ, dar şi de boierii ruşi. Stârneşte însă invidia soacrei, grecoaică la origine şi care nu intrase în graţiile autohtonilor, înconjurându-se mai mult cu oameni de neam cu ea. Se numea Sofia şi era din neamul Paleologilor. 

Era din a doua căsătorie a ţarului Ivan al III- lea şi avea şi ea un fiu, Vasile, pe care şi l-ar fi dorit moştenitor în locul lui Ivan cel Tânăr, fiul ţarului din prima căsătorie şi moştenitorul de drept. Naşterea lui Dimitrie a spulberat orice speranţă Sofiei şi fiului ei, Vasile. Totodată, ţarul Ivan al III- lea o iubea nespus pe noua sa noră, numind-o afectuos Olena Voloşanca, adică valaha, românca. Mai mult decât atât, în 1498, Olena, adulată de boierii ruşi, devine cea mai puternică femeie din Moscova, după proclamarea fiului ei ca moştenitor oficial al tronului. 

„Dimitrie este recunoscut şi proclamat în mod solemn în catedrala Uspeniei din Moscova, la 3 septembrie 1498, de către marele cneaz Ivan al III- lea, ca urmaş al său pe tron”, arată şi Constantin C. Giurăscu. 

Lupta femeilor pentru tronul Moscovei

Drama Olenei începe după primii şapte ani de fericire la Moscova. Soţul ei, prinţul moştenitor Ivan, moare în 1490. Cauzele morţii sunt suspecte. Oficial, murise de podagră, dar Maria Magdalena Szekely bănuieşte că ar fi fost otrăvit de un medic de origine evreiască numit Leon. Medicul ar fi fost plătit de mama vitregă a prinţului tocmai pentru a-i face loc propriului fiu pe tronul Moscovei. 

Chiar şi aşa, Sofia nu era privită cu ochi buni de boieri ruşi, în timp ce Olena era iubită, chiar şi de soţul Paleoloagei. După proclamarea ca moştenitor al fiului ei Dimitrie, atunci în vârstă de 15 ani, şi după lupte grele, urzeli şi intrigi la Moscova, Olena triumfă.


Un ultim act disperat al Sofiei este înăbuşit. „Stăpânitorul (n.r ţarul) află în curând despre un complot urzit de partidul Sofiei pentru a-l pierde pe Dimitrie, dar totodată a lua guvernarea din mâinile bătrânului bănuit că-l favoriza pe nepotul său. Ioan, descoperind uneltirea, puse mâna pe cei bănuiţi, le stoarse mărturisirea prin cumplite schingiuri şi îi pedepsi pe toţi cu pierderea vieţii”, preciza şi A.D. Xenopol. Cert este că Sofia este repudiată, iar fiul ei , Vasile, închis într-o casă din Moscova. Triumful muşatinei Olena era absolut. Fiica lui Ştefan cel Mare era cea mai puternică femeie din Moscova.

Drama Olenei, domniţa bănuită de practici religioase interzise

În mod misterios, puterea Olenei la Moscova decade brusc. Adulata domniţă ajunge hulită, iar fiul ei dezmoştenit. Nu se ştie exact în ce mod Sofia îşi recapătă puterea, iar fiul ei Vasile este proclamat noul moştenitor. Unii istorici, precum A.D. Xenopol, Nicolae Iorga sau Constantin C. Giurăscu, bănuiesc că Sofia a mituit pe marii boieri şi a reuşit să intre pe sub pielea soţului, care între timp a dat în mintea copiilor.

 „În 1502, la 14 aprilie, se anulează hotărârea anterioară, succesor e proclamat Vasile, iar Dimitrie şi mama sa Olena sunt închişi într-o cetate”, precizează Constantin C. Giurăscu. Cert este că fiica lui Ştefan cel Mare moare fără să-şi mai fi văzut vreodată pământurile natale, la 18 ianuarie 1505 închisă într-un turn. Fiul ei Dimitrie o urmează, după ce, o scurtă perioadă de timp, după moartea mamei sale, a fost eliberat de bătrânul ţar, care pe patul de moarte, după cum spune Giurăscu, îşi recunoscuse greşeala. 

image

Ivan al III- lea, ţarul moscovit, socrul OIenei FOTO wikipedia.ro

O ipoteză şocantă vine din partea unui istoric rus, George Vernadsky, care susţine că Olena Voloşenca a pierdut puterea după ce a intrat într-o sectă interzisă. Este vorba de aşa-numiţii iudaizaţi, consideraţi schismatici de biserica ortodoxă şi chiar condamnaţi în 1504. În aceste condiţii, Olena ar fi fost repudiată de la curte, pierzând susţinerea boierilor şi a bătrânului ţar.

Durerea unui tată

Olena ar fi încercat să-i scrie tatălui ei, în timp ce puterea ei decădea. Cel puţin asta arată o scrisoare neterminată găsită în arhivele ruseşti. „Slăvitului şi prin darul lui Dumnezeu fericitului şi de Hristos iubitului şi de Dumnezeu binecuvântatului cu mare cinste, încununatului şi în toate ţările prea măritului şi singur stăpânitorului, iar pentru noi prea dulcelui şi scumpului domn şi dragului părinte Ioan Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al ţării Moldovei, închinăciune adâncă şi dragoste credincioasă şi adevărată de la iubita fiică a Domniei Tale şi Domniţă Elena, Mare Cheaghină a Moscovei. Întru aceasta, scumpe şi iubite Domn al nostru şi drag părinte, cerând mila lui Dumnezeu, am fost bucuroşi până acum să auzim despre a Domniei Voastre viaţă şi bună sănătate, pentru care noi, cu sârguinţă aducem laudă milostivului Dumnezeu şi ne bucurăm din suflet, şi întru aceea rămânem în mulţumire şi vă ţinem pe toţi în cinste, şi tot astfel, scumpe Domn şi prea dulce părinte al nostru, dau ştire Domniei Voastre că doresc ca milostivul Dumnezeu şi Prea Cinstita Maica Domnului să vă aducă Domniei Voastre fericire.” 

Atât apucase să scrie Olena. Scrisoarea nu a părăsit Moscova şi nu se ştie ce a întrerupt-o pe moldoveancă să mai scrie. Sunt specialişti care bănuiesc că Olena ar fi încercat să ceară ajutorul puternicului ei tată. La rândul său, bătrânul voievod este îngrijorat de soarta fiicei sale şi roagă până şi pe tătari să-i dea de ştire despre ea. Acesta îi cere, sfâşiat de durere, veşti lui Mengli Ghirei. „Vor fi în viaţă, fiica şi nepotul meu?”. 

Hanul ştiind de suferinţa voievodului îl menajează şi îi spune că totul este bine. Spionii voievodului moldovean îi aduc însă ştiri despre captivitatea fiicei sale, iar bătrânul voievod începe să ia măsuri împotriva ruşilor. Mai mult decât atât, sunt istorici care cred că doar conflictul cu Polonia şi imposibilitatea de a trece către Moscova, alături de starea de sănătate, l-au făcut pe voievod să nu plece cu armată în ţinuturile ruseşti. „Neputând da însă alt curs răzbunării sale, din cauza complicaţiunilor în care se afla cu polonii, se mulţumeşte a opri pe solii lui Ioan al III - lea împreună cu meşterii pe care acesta îi aducea din Italia în statul său”, scria Xenopol.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Ştefan cel Mare şi ungurii. Cum s-a transformat o duşmănie crâncenă într-o alianţă de nestrăpuns: „Lupta împotriva turcilor a fost catalizatorul“

„Oştenii mei, luptaţi până la unu... că la două avem bilete la meci!“. Top 10 bancuri cu Ştefan cel Mare

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite