Adevărul despre unul dintre cei mai sângeroşi tirani ai istoriei. Cum a fost defăimat de William Shakespeare

Multă vreme Richard al III-lea a fost considerat unul dintre cei mai sângeroşi tirani ai istoriei. Regele englez era acuzat de multe atrocităţi, printre altele şi de uciderea nepoţilor şi a soţiei sale. Cercetările istorice mai recente arată că de fapt Richard al III-lea a fost o victimă a defăimării „mediatice“ a vremii, la care a participat şi scriitorul William Shakespeare.

Regele englez Richard al III-lea este unul dintre cele mai cunoscute personaje istorice din lume. Nu a domnit mult. A stat pe tronul Angliei doar doi ani, între 1483 şi 1485. Cu toate acestea, a rămas cu o faimă nemuritoare. Iar cel care s-a ocupat cel mai bine de imaginea dar şi de nemurirea lui Richard al III-lea a fost dramaturgul englez William Shakespeare. 

Acesta l-a imortalizat pe monarhul englez în celebra sa dramă Richard al III-lea, unul dintre cele mai apreciate texte dramaturgice, subiect al multor spectacole de teatru cu ştaif, din evul mediu şi până în prezent. Felul în care l-a descris Shakespeare pe Richard al III-lea a rămas până astăzi o sursă credibilă pentru mulţi. 

În viziunea lui Shakespeare, Richard al III-lea era un uzurpator sângeros. Un tiran care i-a ucis pe toţi cei care stăteau în calea ambiţiilor sale, inclusiv rudele sale de sânge. Richard-ul lui Shakespeare este şchiop şi cocoşat, un monstru din toate punctele de vedere. Totodată Shakespeare îl idelizează pe Henric al VII lea Tudor, cel care îl va ucide pe Richard şi va pune capăt domniei sale. Mai mult decât atât dramaturgul englez arată un Richard al III-lea care moare ca un laş, implorând milă. Culmea această imagine s-a perpetuat şi în mediul ştiinţific, regele englez menţinând-şi această faimă sumbră până destul de curând. 

Richard al III-lea, o victimă a propagandei

În urma studiilor mai recente realizate de istorici cu privire la domnia lui Richard al III lea în Anglia, s-a ajuns la concluzia că de fapt Shakespeare bătea câmpii. Şi nu oricum, se pare la comandă. Pe scurt, Richard al III lea ar fi fost de fapt o victimă defăimării. Piesa Richard al III lea a fost scrisă în anul 1591, adică la peste 100 de ani de la moartea principalului protagonist. Shakespeare nici măcar nu-l cunoscuse pe regele englez, nici nu ar fi avut cum. 

Cu toate acestea, spun mulţi specialişti, Shakespeare era patronat de familia Tudor, monarhii care l-au detronat şi ucis pe regele Richard al III lea. În realitatea familia Tudor făcea parte dintr-un grup de nobili rebeli care s-au revoltat împotriva regelui englez şi l-au ucis luându-i tronul. În aceste condiţii, Richard al III lea trebuia prezentat ca un tiran sângeros, pentru ca acţiunea Tudorilor să pară legitimă. Adică, pe scurt, au scăpat Anglia de un tiran. În realitate lucrurile au stat cu totul altfel, iar lupta Tudorilor împotriva lui Richard al III lea a fost de fapt ultimul episod dintr-un lung război civil care a răvăşit Anglia, în lupta pentru putere şi tron a marilor familii nobiliare engleze, cunoscut îndeobşte sub numele de ”Războiul Rozelor”.

Un rege renascentist şi un protector al oamenilor de rând

 În realitate, Richard al III lea a fost departe de a fi un tiran. S-a născut la Castelul Fotheringhay şi era al optulea copil al lui Richard Plantagenet, duce de York, un mare nobil englez, cu sânge regal. A crescut sub tutela unui adevărat ”făcător de regi”, celebrul Richard Neville, conte de Warwick, un om politic de o abilitate deosebită dar şi un diplomat foarte şiret. De altfel, Warwick a şi devenit tutorele tânărului Richard după ce tatăl său a murit în bătălia de la Wakefield. Richard a crescut în focurile ”Războiului Rozelor”, un război civil constant între familiile York şi Lancaster. Mult timp a fost nevoit să i-a drumul pribegiei, în funcţie de cum înclina balanţa puterii. A umblat prin Ţările de Jos şi Burgundia, ca pribeag. Norocul i-a surâs după 1461 atunci când fratele său Eduard al IV lea a ajuns rege al Angliei. 

A fost numit duce de Gloucester, cavaler al Jartierei şi cavaler de Bath. Richard a fost un tânăr care s-a călit în focul războiului şi a impresionat prin calităţile sale dar şi prin curaj. După ce fratele său a fost detronat, Richard, deşi avea doar 18 ani, a contribuit decisiv la restaurarea domniei sale în bătăliile de la Twekesbury şi Barnet. Richard s-a dovedit loial şi totodată foarte capabil în război, devenind în timp unul dintre cei mai puternici nobili din nordul Angliei, având ca centru oraşul York. Au existat însă şi conflicte între Richard şi fratele său Eduard al IV-lea. De altfel după moartea lui Eduard al IV lea, căsătoria regelui cu soţia sa Elizabeth Woodwille a fost declarată ilegală.

În aceste condiţii, fii lui Eduard al IV lea erau consideraţi nelegitimi iar Richard a devenit rege sub numele de Richard al III lea, în vara lui 1483. Shakesperare îl acuza pe Richard că şi-ar fi ucis fratele mai mare dar şi nepoţii, doi copii pentru a le lua tronul. În realitatea spun specialiştii, Eduard al IV lea  a murit de pneumonie iar tronul i-a fost oferit lui Richard de membrii Parlamentului englez, după ce fii celui decedat au fost declaraţi nelegitimi. Nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu Eduard al V lea şi fratele său, după moartea tatălui lor. Richard a fost mult timp acuzat de moartea lor, dar nu există nicio dovadă. În orice caz, aşa cum arată multe surse documentare Richard al III lea a fost un rege renascentist şi reformator. Era interesat de echitatea legislativă dar şi de cea fiscală.  

”Mult curajosul Prinţ Richard conducea ţara cu multă dăruire, pedepsind pe toţi cei care-i nesocoteau legea, în special pe speculaţi, tâlhari, şantajişti. Pe cei care erau virtuoşi însă îi răsplătea. De aceea era foarte iubit de supuşii săi, bogaţi şi săraci şi am auzit numai vorbe bune despre el în aceste ţinuturi”, scria John Rous la finele secolului al XV-lea. Totodată, Richard al III lea era un patron al artelor şi al tiparului. A reorganizat sistemul financiar, culmea, în favoarea oamenilor de rând, dar a încurajat şi comerţul.  Era totodată un om foarte religios.

 Un cocoşat sau un cavaler arătos?

Richard al III lea este descris ca un monstru deformat, cocoşat, cu o mână lăsată şi şchiop de un picior. În realitate Richard era un rege tânăr foarte agreabil. ”Niciodată nu am văzut atâta virtute şi spirit într-un trup atât de mic”, scria trimisul Scoţiei la curtea Angliei în anul 1484. ”Era cu trei degete mai înalt decât mine şi subţire. Avea mâine şi picioare delicate, dar o inimă mare”, mărturisea despre Richard al III lea şi Nicolas von Poppelau, un călător din Silezia la curtea lui Richard III lea. Mai mult decât atât a fost zugrăvit de dramaturgul englez ca un laş în luptă ca era în stare să-şi abandoneze regatul pentru a-şi salva viaţa. 

În realitate, regele Richard al III lea era un luptător foarte bun şi totodată foarte curajos. S-a remarcat încă din adolescenţă ca un luptător curajos. Inclusiv în lupta decisivă de la Bosworth din 1585, când avea să-şi piardă viaţa şi tronul, Richard al III lea s-a dovedit mai priceput decât Sir John Cheyne, un campion renumit pe câmpul de luptă şi totodată  l-a ucis pe Sir William Brandon, un cavaler foarte viteaz din anturajul lui Henric Tudor. Mai mult decât atât, a fost aproape să-şi ucidă rivalul, pe Henric Tudor. 

Căsăpit pe câmpul de luptă

Richard al III lea  a domnit doar doi ani. Era un rege tânăr cu mulţi duşmani, majoritatea dornici de putere. După dispariţia urmaşilor lui Eduard al IV lea, Richard, duce de Buckingham a pus la cale o conspiraţie pentru aducerea pe tronul Angliei, pe Henric Tudor. Conspiraţia este întreţinută de francezii supăraţi că Richard a refuzat tratatul de la Picquigny. Henric Tudor, cu sprijin francez, în special breton a pus pe picioare o armată. Primele tentative au fost eşuate. Prima dată s-a opus vremea din Canalul Mânecii iar apoi ducele de Buckingham a fost înfrânt şi prins de Richard al III lea. Conspiratorul a fost decapitat. În cele din urmă Henric Tudor cu aliaţii săi, în special din casa Lancaster au atacat pe ultimul rege al dinastiei York, declanşând ultimul episod al acestui război civil. 

Bătălia decisivă s-a dat la Bosworth iar regele Richard al III lea, se spune că a fost trădat pe câmpul de luptă. În orice  caz a luptat cu multă vitejie şi a murit cu spada în mână. Jean Molinet, un cronicar al vremii, spune că Richard în timp ce se îndreptat în viteză către Henric Tudor, cu spada în mână, calul s-a împotmolit în terenul mlăştinos. Cel care i-a dat lovitura decisivă a fost un luptător galez înarmat cu o halebardă. Mult timp nu s-a ştiut unde se află înmormânt Richard al III lea. Abia în 2012, cercetările au scos la iveală rămăşiţele acestuia fiind efectuate şi cercetări de medicină legală asupra scheletului lui Richard al III lea. S-a constatat cât de devastatoare a fost lovitura de halebardă. Practic, lama halebardei a tăiat o parte din spate din craniului. Mai mult decât atât, regele a fost efectiv ciopârţit. Avea 10 răni grave, opt dintre ele la nivelul capului. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Crucea Roşie Română lansează un apel umanitar de urgenţă pentru Albania

Fiul cel mare al premierului Albaniei, devastat după cutremur: logodnica sa şi întreaga ei familie figurează printre cei 49 de morţi