Viaţa de roman a lui Ion Partene. A fost prieten cu Liviu Rebreanu, i-a fentat pe unguri la Război şi a plătit cu viaţa pentru că a făcut politică
0A reuşit să fugă de unguri înainte să-l trimită într-un lagăr de muncă, a condus judeţul Năsăud şi în final a plătit cu viaţa într-un lagăr de muncă unde a fost lăsat să moară de foame pentru că a făcut politică. Este povestea demnă de un roman a lui Ion Partene.
Ion Partene s-a născut în 1889 în comuna bistriţeană Maieru şi vreme de un an a condus judeţul Năsăud. Tatăl său a fost unul dintre cei mai bogaţi ţărani de pe Valea Someşului, oferindu-i una dintre cele două case deţinute tatălui scriitorului Liviu Rebreanu când acesta a fost transferat la şcoala din Maieru. Ion Partene, alături de fratele său şi cele două surori au crescut cu Liviu Rebreanu şi o parte din faţii săi.
„Bunicul meu avea o curte mare în care avea două case. Într-una a copilărit Liviu Rebreanu, când a fost mutat în Maieru. Fratele tatălui meu era de vârsta lui Rebreanu şi toate poznele le făcea cu Rebreanu. Îmi povestea mătuşa mea că fiind curte comună, bunica mea stătea cu bota (n.r. nuiaua) între ei, pentru că se băteau mereu. Liviu Rebreanu a revenit ani de zile în Maieru, stătea la mătuşa mea şi scria în şcoala primară din Maieru, pentru că era linişte”, îşi aminteşte Ana Partene, fiica lui Ion Partene, acum în vârstă de 82 de ani.
Numele Partene apare şi în jurnalul publicat al scriitorului, acesta amintindu-l pe Achidim, tatăl lui Ion Partene, despre care spune că înnobila cârciuma din sat, triind cu migală evenimentele zilei, mai ceva ca într-o redacţie de ziar.
Liviu Rebreanu i-a mărturisit fostului prefect că era „bântuit” de fratele său mort
Printre poveştile pe care i le-a spus mama sa despre prietenia lui Ion Partene cu Liviu Rebreanu se numără şi una care este prezentată şi în jurnalele scriitorului.
„Liviu Rebreanu scria noaptea şi la un moment dat, după 12 noaptea auzea bătăi în geam. Se ducea, deschidea geamul şi nu era nimeni. Zicea că bătăile astea au durat două, trei săptămâni, până când s-a apucat să scrie Pădurea Spânzuraţilor, iar după ce a început să scrie s-au oprit bătăile”, povesteşte Ana Partene.
Liviu Rebreanu completează în jurnalele sale că era convins că îl vizita sufletul fratelui său decedat pe front, care cerea o înmormântare creştinească pe pământ românesc. După ce a făcut acest lucru a putut să scrie Pădurea Spânzuraţilor, roman care îi este şi dedicat fratelui său, iar bătăile în geam s-au oprit.
Prietenia dintre tatăl său şi Liviu Rebreanu nu este singura legătură a Anei Partene cu scriitorii bistriţeni. Bunicul mamei sale a fost socrul lui Andrei Mureşanu, casa memorială din Bistriţa fiind casa în care a locuit şi a trăit bunicul mamei sale.
Cum i-a fentat Ion Partene pe unguri în război chiar înainte să-l prindă
Ion Partene era de meserie profesor de germană şi română, intrând în politică abia în 1930, pe când avea 40 de ani. La doar 6 ani de la intrarea în politică, Ion Partene este numit prefect al judeţului Năsăud.
În anul în care a fost numit prefect, Ion Partene a oferit suport logistic profesorului Dimitrie Gusti pentru cercetările sociologice desfăşurate în localităţile Leşu şi Şanţ.
De asemenea, atât în perioada în care a condus Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” (pe atunci „Alexandru Odobescu”), cât şi în perioada în care a fost prefect, Ion Partene a ţinut să-i ajute financiar pe copiii de ţărani săraci care-şi doreau să înveţe şi să-şi facă un rost în viaţă.
În 1940, după intrarea armatei ungare în Bistriţa, Ion Partene este avertizat că ungurii sunt pe urmele sale şi că urmează să fie expulzat sau mai rău trimis într-un lagăr de muncă din afara ţării.
Fără să stea pe gânduri, cu ajutorul unor prieteni sus-puşi, Ion Partene îşi ia familia şi fuge la Craiova, unde soţia sa avea un frate. Zile întregi familia Partene care în prima fază se refugiase în casa unui ţăran din Ţaga a aşteptat un tren care să-i poarte spre destinaţie.
„Am luat 4 valize şi am plecat. Prima dată am stat 3-4 zile la un ţăran, într-o camera de 9 metri pătraţi am stat 7 adulţi şi 5 copii. Am reuşit să prindem un tren cu care am mers până la Sibiu, unde am stat 2-3 zile în gară, pentru că nu venea niciun tren fiind război. Am ajuns la Piatra Olt şi de acolo la Craiova”, îşi aminteşte Ana Partene.
Familia Partene a locuit până în `45 în Craiova, iar după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial s-a întors în Bistriţa, unde Ion Partene a fost numit director al Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu”.
Ion Partene a plătit apartenenţa politică cu viaţa
Imediat după venirea comuniştilor la putere, în 1952, liberalul Ion Partene este arestat în casa din Bistriţa şi trimis într-un lagăr de muncă. Acolo s-a stins un an mai târziu, de foame.
„O singură dată l-am văzut pe tata la Popeşti Leordeni. Ne-a anunţat acasă că putem să venim în data de să-l vedem pe tata. La poartă era un securist cu arma, am arătat ţidula şi am aşteptat să vină tata. Apare o stafie, cred că era 25% din ce era taică-miu, iar în spatele lui era un securist cu arma. Mare lucru nu am putut vorbi pentru că ăla a stat lângă noi tot timpul. Avea o rană proaspătă pe nas, probabil că fusese bătut. Avea capul cât un pumn, de nerecunoscut”, spune doamna Ana.
La un an de la internare în lagăr Ion Partene decedează, familia aflând mai bine de o lună mai târziu de la notarul din Bistriţa. Încă de la moartea tatălui său, Ana Partene încearcă să afle locaţia unde acesta a fost înmormântat, însă fără succes.
Deşi locuieşte în Bucureşti din anii `50, de mai bine de 20 de ani, an de an, Ana Partene vine să se reculeagă la mormântul bunicilor săi din Maieru, în memoria tatălui său, pe care ar fi vrut să îl înmormânteze creştineşte alături de părinţii lui.
Vă mai recomandăm:
Ani de zile Simion Crăciun s-a spetit îngrijind caii centrelor de călărie din Belgia, până când într-o zi a lăsat totul baltă acolo, s-a întors în ţară şi le-a făcut un refugiu în comuna Şieu Sfântu din Bistriţa-Năsăud, pe care l-a denumit ”Caii lupilor”, sugerând astfel caracterul sălbatic şi natural al acestui animal nobil.
Jelani Khalfani (31 de ani), un fost membru al trupei de striptease Chippendales, a renunţat să fie dansator pentru o carieră muzicală în România. De ţara noastră îl leagă un copil şi o poveste de iubire cu o tânără din Bistriţa