Unguroaica Vilma poartă războiul de ţesut peste tot prin ţară pentru a nu lăsa meşteşugul să moară
0O unguroaică din Harghita se „luptă” de peste un deceniu pentru ca meşteşugul ţesutului, transmis în familia sa din generaţie în generaţie, să nu se piardă. Lenke Vilma poartă războaiele de ţesut realizate manual chiar de către soţul său prin toată ţara, arătându-le curioşilor cum se făceau ţesăturile acum un secol.
Pe Lenke Vilma, o unguroaică de 64 de ani din Porumbenii Mari, o comună din judeţul Harghita, o găsim la un târg de produse tradiţionale ţesând de zor chiar în mijlocul străzii. De fapt de mai bine de 15 ani, odată ce dă căldura, doar pe la astfel de evenimente mai e de găsit Vilma, care se încăpăţânează să ducă mai departe un meşteşug transmis în familia sa din generaţie în generaţie.
Nu este târg în ţară şi chiar în Ungaria unde să nu fi ajuns Vilma, unguroaica fiind de regulă însoţită de soţ şi copii, pe care i-a învăţat tainele ţesutului. Are patru copii, două fete şi doi băieţi. Fetele şi chiar şi nepoata sa de 18 ani duc mai departe meşteşugul ţesutului, în timp ce băieţii au furat secretele prelucrării lemnului de la tatăl lor, care confecţionează războaie de ţesut.
„De când mă ştiu lucrez la războiul de ţesut. Pot să spun că m-am născut şi am crescut lângă războiul de ţesut. De la mama mea am învăţat meşteşugul ţesutului”, ne spune Vilma.
Deşi ţese de când se ştie, doar de 15 ani vinde produsele muncii sale la târguri de profil, până atunci muncind aproape 30 de ani tot printre fire, într-o fabrică din Harghita ce pregătea firele pentru ţesut.
După cele trei decenii petrecute în fabrică, Vilma s-a trezit cu o pensie de 500 de lei, care nu-i ajunge nici pentru medicamente. Atunci a recurs la mai vechea sa pasiune ţesutul, cu care îşi completează acum veniturile.
În ciuda faptului că în ţară meşteşugul este dus mai departe în puţine locuri, în special de femei mai în vârstă, pe Vilma o bucură faptul că în Harghita pasiunea pentru ţesut a dus chiar la naşterea unei asociaţii de profil, din care face şi ea parte.
„Nu mă deranjează că lumea se opreşte şi se uită la mine cum ţes. Mă bucură că lumea e interesată. Mulţi îmi spun că au mai văzut aşa ceva doar la ţară, la bunici”, ne dezvăluie Vilma, care mai spune că poartă războiul greu de mai bine de 10 kilograme după ea tocmai pentru a le arăta românilor chiar în centrul marilor oraşe ce mai pot vedea doar la muzeu sau în sate uitate de lume.
Acasă, Vilma are pregătite în permanenţă 8 războaie de ţesut, pe care le foloseşte în funcţie de comenzile pe care le are. Lucrează de dimineaţa până noaptea, mai ales în zilele de iarnă, iar rodul muncii sale a fost apreciat de nemţi, americani sau austrieci, care nu au părăsit România fără să comande prosoape, ii sau perniţe decorative lucrate manual de Vilma.
La standul unguroaicei găsim de la ştergare, până la pături groase pentru pat. Un metru de ţesătură pentru care se lucrează cel puţin o zi costă 50 de lei, însă calitatea produsului nu poate fi contestată, asta pentru că firele folosite sunt toate naturale.
Unii i-au apreciat atât de mult produsele, care îmbină motive tradiţionale ungureşti cu cele româneşti, încât au cadorisit-o pe Vilma cu fire, încă destul de greu de procurat.
Bela, printre puţinii meşteri de războaie de ţesut din ţară
În hora ţesutului a fost prins şi Bela, soţul Vilmei, tâmplar de meserie, care de câţiva ani buni realizează războaie de ţesut. Deşi este tâmplar de când se ştie, învăţând acest meşteşug încă de când era copil, secretele războaielor de ţesut le-a descoperit doar de câţiva ani.
A început ca o încercare de a satisface nevoile familiei, războaiele de ţesut fiind destul de rare şi greu de procurat. Vilma a început să lucreze la un război lăsat moştenire de la mama sa, iar când s-a defectat a fost nevoită să îi ceară ajutorul soţului.
Vilma, alături de soţul său Bela (Foto: Bianca Sara)
Realizarea unui război de ţesut cu toate piesele realizate şi finisate manual poate să dureze şi o lună de zile, însă Bela, la cei 68 de ani ai săi nu fuge de muncă, prinzând şi el drag de acest meşteşug ce tinde să se stingă.
Ajutoarele de nădejde ale tâmplarului sunt chiar cei doi fii ai săi de 42 şi 35 de ani, care au crescut de mici cu acest meşteşug, de care au ajuns mai apoi să se îndrăgostească şi cu care să se întreţină. De fapt, întreaga familie a Vilmei trăieşte din ţesut, tâmplărie sau ceramică, produsele fiind comercializate atât la târguri, cât şi în magazinul expoziţional amenajat lângă casa din Porumbenii Mari.
Bela vinde o astfel de maşinărie din lemn de peste doi metri cu 2000 de lei, însă în acest preţ este inclusă şi pregătirea aţelor. Vilma este dispusă chiar să le ofere lecţii de ţesut celor care îşi doresc să ducă mai departe lucrul manual pentru care erau vestite româncele acum un secol.
„Dacă cineva vrea să cumpere un război de la noi este invitat în casa noastră, unde le asigurăm masă şi cazare şi oferim „lecţii” de ţesut. Vrem ca omul care cumpără un război de la noi să plece şi cu o amintire plăcută să îşi aducă aminte şi peste 10 ani că a învăţat la mine în bătătură cum se lucrează”, ne explică Vilma, care consideră că cea mai bună amprentă personală pe care şi-o poate lăsa pe războiul de ţesut este tocmai amintirile şi împărtăşirea secretelor sale.
Vă mai recomandăm:
FOTO Silvia Floarea Tóth, românca ce duce costumul naţional tocmai la New York
Are 32 de ani, se numeşte Silvia Floarea Tóth şi îşi arată cu mândrie zestrea oriunde are ocazia. De Ziua Iei, bistriţeanca va duce într-o expoziţie costumul popular tocmai la New York. De asemenea, costumul popular din Mocod va fi admirat şi de italieni, pregătindu-se şi o expoziţie la Roma.
Zeci de costume populare făcute în comuna bistriţeană Salva au ajuns în ultimii ani în curtea televiziunilor naţionale. Asta datorită creatoarei de artă populară Virginia Linul, care se încăpăţânează de peste un sfert de secol să nu îi lase pe români să uite de portul lor tradiţional.
Se încarcă comentariile...
