Sanatoriul Caritatea de la Colibiţa, locul unde studenţii din întreaga Transilvanie erau trataţi de TBC în perioada interbelică
0
Un sanatoriu pus pe picioare în satul Colibiţa din Bistriţa-Năsăud de Olivia Deleu, soţia unui fost primar al Clujului din perioada interbelică, a ajuns în preajma celui de-al doilea Război Mondial oaza de sănătate a studenţilor, elevilor şi orfanilor din întreaga Transilvanie. Sanatoriul „Caritatea” şi-a încheiat activitatea în anul 1944, când a fost incendiat.
Olivia Deleu a făcut parte dintr-o generaţie de intelectuali transilvăneni, puternic implicată în activităţi educative, culturale şi de caritate. A absolvit Facultatea de Pedagogie de la Ausburg şi a Conservatorului din Mindelheim. A fost soţia lui Victor Deleu, deputat şi fost primar al Clujului în perioada interbelică.
Clujeanca a fost extrem de activă în cadrul mai multor societăţi culturale, religioase şi de caritate. Olivia Deleu este cunoscută pentru Societatea Caritatea, prin intermediul căreia a ridicat un sanatoriu la Colibiţa în perioada interbelică, unde s-au tratat de afecţiuni pulmonare mii de elevi, studenţi şi orfani din întregul Ardeal.
Asociaţia „Caritatea” din Cluj a început achiziţia de terenuri la Colibiţa, un sat din Bistriţa-Năsăud, situat la o altitudine de peste 800 de metri şi recunoscut pentru calitatea aerului, în 1923. Cumpărarea de terenuri şi amenajarea clădirilor s-a încheiat abia după 10 ani, în 1933.
În tot acest timp, asociaţia a construit mai multe pavilioane, care formau un sanatoriu ce asigura cure de recuperare pentru cei cu probleme pulmonare. Construcţia precum şi întreţinerea acestui sanatoriu erau posibile datorită sumelor provenite de la Ministerul Sănătăţii, donaţiilor private, dar şi diferitelor evenimente şi baluri de strângere de fonduri.
Pavilionul studenţilor din cadrul Sanatoriului Caritatea (FOTO: Facebook)
În cadrul evenimentelor caritabile organizate de către Olivia Deleu se legau multe prietenii, care adesea duceau la căsătorii trainice. Acest lucru îl confirmă şi profesorul Nicolae Mărgineanu, care scrie în memoriile sale:
„Din cotizaţiile noastre modeste, societatea întreţinea sanatoriul de la Colibiţa, unde mergeau să se însănătoşeze studenţii bolnavi. Preşedintă era doamna Deleu, care ne supraveghea dansul, sfătuind fetele să lege prietenie numai cu student cuminţi şi de ispravă, buni la studii, precum, desigur, şi cu intenţii serioase. Cred că sub ochii ei plini de înţelepciune s-au legat în curgerea anilor dintre cele două războaie mondiale sute de căsătorii trainice, care au durat întreaga viaţă. Soţia mea şi eu ne-am cunoscut la aceste ceaiuri şi ne aducem de ele aminte cu cea mai aleasă recunoştinţă, pe care mai târziu i-am mărturisit-o şi doamnei Deleu, pe care am invitat-o în casa noastră”.
Olivia Deleu a fost susţinută în demersurile sale şi de profesorul universitar Iuliu Haţieganu, care a donat 200.000 de lei din partea universităţii clujene şi a obţinut o altă finanţare de 250.000 de lei de la Ministerul Instrucţiunii.
Curele medicale erau completate şi de tombole, spectacole de divertisment, excursii şi turnee sportive.
Activitatea pavilioanelor de la Colibiţa a fost întreruptă de cel de-al doilea Război Mondial, comuniştii organizând mai apoi tabere de pionieri în fostele clădiri ale asociaţiei. O parte din sanatoriu a fost incendiat în anul 1944.
Cum a ajuns Colibiţa pe harta sănătăţii ?
Vestea despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule în 1883, atunci când o tânără din Bistriţa s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon. După trei luni fata s-a făcut bine.
„O regiune excelentă pentru a-şi adormi oricine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei naturale”, se scria în „Frăţia Românească”, în anul 1927.
Colibiţa este una dintre cele mai vizitate localităţi din Bistriţa-Năsăud datorită lacului de acumulare (Foto: Bianca Sara)
Vă mai recomandăm:
Poveştile lacului bistriţean din creierii munţilor sau cum s-au dat 105 ani de puşcărie pentru soldaţii beţi care au omorât nevinovaţi
Una din cele mai odioase crime petrecute vreodată în judeţul Bistriţa-Năsăud trezeşte şi acum lacrimi în colţul ochilor. Deşi au trecut 23 de ani de la tragicul moment, familiile îndoliate ale celor trei bărbaţi ucişi cu bestialitate de cinci soldaţi beţi nu au beneficiat nici până în prezent de compensaţiile materiale, stabilite de magistraţi după ani lungi de procese.
De nici o lună, Colibiţa, care aspiră la statutul de staţiune de ani buni, are o asociaţie de promovare turistică, formată tocmai din proprietarii de unităţi de cazare din zonă. Printre altele, aceasta îşi popune să-i asigure pe turişti de calitatea serviciilor oferite, printr-un sistem propriu de clasificare.
FOTO Bistriţeanul care a renunţat la tot pentru a se reîntoarce la vechea sa pasiune: bărcile
Bocani Septimiu Florin are 44 de ani şi a renunţat la toate afacerile pentru a se dedica unei mai vechi pasiuni: navigatul, pe care vrea să-l transforme într-o sursă de venit tocmai în inima Transilvaniei, departe de mare. Bistriţeanul a învăţat tot ce ştie tocmai pe Bricul Mircea şi pe Steaua Nordului, unde l-a şi prins Revoluţia.
Se încarcă comentariile...
