Povestea primei mirese-actriţe în „Nunta Zamfirei“. Zeci de mii de oameni invitaţi, le-a cucerit inimile unor străini şi a ales să se mărite cu un flăcău din sat

O bistriţeancă pe nume Ana Cifor a ajuns celebră în toată lumea după ce a întruchipat-o în urmă cu aproape 50 de ani pe Zamfira lui Coşbuc, într-un spectacol câmpenesc grandios. Deşi avea şansa să-şi schimbe total destinul, femeia a ales viaţa simplă de la ţară.

Comuna bistriţeană Coşbuc s-a transformat în anul 1966 într-o scenă uriaşă, menită unei reprezentaţii grandioase. Zeci de mii de oameni din judeţ, din ţară şi din străinătate s-au adunat să urmărească un spectacol-omagiu uriaş, dedicat împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui poet român, al cărui nume a fost împrumutat pentru denumirea localităţii. 

Inspirându-se dintr-una din poeziile celebre ale lui George Coşbuc, „Nunta Zamfirei“, autorităţile locale au recompus, cu tot fastul, o nuntă specifică Văii Sălăuţei, respectând întocmai tradiţiile care l-au fascinat şi inspirat odinioară pe Coşbuc. 

Au fost personificaţi atunci „cemătorii“, „stegarii“ şi „călăreţii“, tinerii care-i însoţesc pe însurăţei în drumul lor de acasă până la biserică şi unde se ţine petrecerea. Atmosfera de nuntă a fost întreţinută de lăutari, care au cântat alături de o fanfară locală. 

„Acesta cred că este un spectacol unic în lume!“, exclama un scriitor italian invitat să ia parte la ceremonia de nuntă, care a adunat în comună personalităţi şi oameni de cultură din peste zece ţări. 

Personajele principale au fost însă mirii. Un profesor de educaţie fizică din sat, care era deja căsătorit şi avea un copil, l-a întruchipat pe mire. Mireasă a fost Ana Cifor, o tânără parcă desprinsă din poezia lui Coşbuc, care avea pe atunci doar 16 ani. 

GELOZIILE SOŢIEI MIRELUI DE ÎMPRUMUT

Sprintenă, autentică, ruptă din „Nunta Zamfirei“ lui Coşbuc, chiar dacă ultimii aproape 50 de ani şi-au pus amprenta asupra chipului său, aşa o găsim în 2015 pe Zamfira lui Coşbuc, cum i se spune de atunci în sat. Privind-o cu atenţie pe femeia blândă şi modestă, putem spune că regăsim, peste timp, trăsăturile descrise de George Coşbuc.

„Ieşi Zamfira-n mers isteţ,/Frumoasă ca un gând răzleţ/Cu trupul nalt, cu părul creţ/Cu pas uşor/ Un trandafir în văi părea;/ Mlădiul trup îl încingea/ Un brâu de-argint, dar toată-n tot/ Frumoasă cât eu nici nu pot/ O mai frumoasă să-mi socot/ Cu mintea mea“, o descrie George Coşbuc pe frumoasa Zamfira în poezia sa. 

Decizia alegerii „actriţei“ Ana Cifor a aparţinut regizorului din Cluj, tocmit special pentru a coordona evenimentul fastuos. Acesta a remarcat-o întâmplător pe tânăra simplă, care locuia pe un vârf de deal al comunei. Iniţial, Ana trebuia să fie „cemătoare“, adică să facă parte din alaiul de tineri care-i însoţesc pe însurăţei în drumul spre biserică şi, apoi, spre petrecere. Tânăra a refuzat primul rol, spunându-le oficialilor că nu are timp să se împartă între repetiţii şi muncile câmpului. 

Destinul a vrut altceva. Într-una din zilele în care se pregătea festivalul, Ana a plecat din locul izolat în care locuia cu familia să viziteze nişte rude din satul situat la câţiva kilometri buni casa natală. 

„Pe drum m-am întâlnit cu primarul şi cu încă un om. Zice domnul care era cu primarul către mine: «Ce eşti tu la nunta asta?» şi zic eu: «Nimic». El zice: «Cum se poate aşa ceva?». A spus omul: «Asta-i!». M-a întrebat dacă stau departe şi m-a trimis acasă să mă schimb. Atât a fost, m-am trezit Zamfira şi de atunci toată lumea îmi spune aşa“, povesteşte Ana Cifor, care acum are 65 de ani. 

Frumuseţea tinerei l-a fascinat pe regizor, care a renunţat pe loc la cea care trebuia să joace rolul Zamfirei şi a luat-o pe fata simplă provenită dintr-o familie de ţărani.

Participarea Anei la primul festival inspirat din poezia lui Coşbuc, care între timp a devenit tradiţie în Bistriţa-Năsăud, a stârnit şi invidii. Soţia mirelui de împrumut a refuzat să-i mai vorbească vreodată. 

„Nevasta profesorului care a fost mire la Nunta Zamfirei nu a mai vorbit cu mine până când acesta a murit. Pfuai de mine ce geloasă era! Când repetam pentru spectacol mi-a spus «Nu râde că nu e al tău!». A pus-o la punct regizorul, care mi-a spus să nu stau bosumflată şi să zâmbesc“, îşi aminteşte femeia. 

Nunta reală a Anei Cifor a avut loc doi ani mai târziu. Alesul adevărat, pe nume Vasile, n-a avut şansa s-o vadă în rolul care i-a schimbat numele şi destinul, deoarece bărbatul îşi satisfăcea stagiul militar când s-a desfăşurat festivalul. Vasile o ştia pe Ana de când era mică, fiind vecini. Cei doi s-au apropiat după ce acesta a venit din armată, la înmormântarea fratelui bărbatului, mort într-un accident. Ana şi Vasile au deja 47 de ani de căsnicie, un copil şi par mai fericiţi ca niciodată. Nunta lor nu a fost nici pe departe la fel de fastuoasă precum cea simulată în 1966. 

„Nunta noastră nu a fost cu călăreţi, nu a fost cu tulnice, am avut doar ceteraşi. Am făcut-o la căminul cultural. A fost simplă, nu a avut atâtea ca la festival. La festival am avut zeci de mii de nuntaşi“, spune amuzată Ana Cifor. 

A REFUZAT STATELE UNITE

Deşi Ana a ales un bărbat simplu, din localitatea natală, rolul Zamfirei i-a adus numeroşi pretendenţi. Printre cei fascinaţi de frumuseţea Zamfirei lui Coşbuc s-a numărat un profesor universitar din Cluj-Napoca, dar şi un american, care  s-a cazat la un hotel din Năsăud şi a insistat preţ de o săptămână ca Ana să îi accepte cererea în căsătorie şi să se mute cu el în Statele Unite ale Americii. 

„Eu le-am spus la toţi că nu plec de aici. Unu’ de la Cluj, cu facultăţi, mi-a tot trimis scrisori, vreun an de zile s-a tot ţinut de mine să mă duc cu el la Cluj, dar nu am vrut. Nici nu ştiu exact cu ce se ocupau, nu le-am dat importanţă deloc atunci. Eu atâta le-am spus la toţi: «Eu de aici nu plec». Toţi o vrut să mă ducă de aici în altă parte. Nu îi las pe tata şi mama, Doamne Fereşte, mi-am spus atunci“, povesteşte Ana Cifor. 

Femeia spune că până atunci nu avusese ocazia să iasă din satul natal, iar gândul de a se muta în cealaltă parte a lumii o îngrozea. Ana Chifor adaugă că şi-a ales bărbatul cu sufletul.

„Cela nu-i de lucru (n.r. – intelectualii). Am zis că cel care îi cu mine trebuie să fie om, că atunci când mă duc undeva nu iau găzduşagul în spate (n.r. – averea). Trebuie să fiu mândră oriunde mă duc cu omul pe care l-am ales. Eu omul l-am ales, nu averea. Dacă te înţelegi cu omul vine şi averea“, îşi explică alegerea Ana Cifor.

Acum, la aproape 50 de ani de la participarea la Festivalul Nunta Zamfirei, femeia locuieşte tot pe un deal, fiind nevoită să parcurgă câţiva kilometri până în centrul comunei pe un drum greu accesibil. Acolo, aproape de munte, femeia nu are maşină de spălat sau alte electrocasnice moderne. 

Toaleta este tot în fundul curţii, iar hainele sunt spălate în curte, cu mâna. Toată viaţa a muncit alături de soţul său la câmp şi nici nu concepe să fi avut alt destin care să o poarte departe de ţinuturile natale. 

Vă mai recomandăm:

Viaţă în umbra celebrităţii. Cum e să ai numele George Coşbuc, să locuieşti în comuna Coşbuc şi să înveţi la Liceul „George Coşbuc“

Cine au fost în realitate personajele Ion şi Ana din cel mai cunoscut roman al lui Rebreanu: „Bunicul a iubit mult pământul, aşa cum a spus scriitorul“