Povestea emoţionantă a înfiinţării Asociaţiei Esperando, de către părinţi ai unor copii cu dizabilităţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vlad Crăciun (dreapta) se poate deplasa singur după ani de terapie  Foto: Angela Sabău
Vlad Crăciun (dreapta) se poate deplasa singur după ani de terapie  Foto: Angela Sabău

Oricine este părinte poate să confirme că nu există problemă mai mare decât să-ţi vezi copilul bolnav. Unii părinţi, însă, sunt nevoiţi să trăiască cu această problemă toată viaţa. Este cazul celor care au copii cu dizabilităţi. Iar când sistemul de sănătate are atâtea deficienţe, tot ce le-a mai rămas de făcut acestor părinţi a fost să se organizeze într-o asociaţie şi să să se ajute singuri.

Acesta este şi cazul Andradei Crăciun, o băimăreancă ce în urmă cu 19 ani aducea pe lume doi copii, gemeni, o fată şi un băiat. Din păcate, pentru băiat soarta nu a fost la fel de bună, astfel că micuţul a suferit o hipoxie imediat după naştere, după care a rămas cu paralizie cerebrală.

Încercările de recuperare s-au lovit de un sistem de sănătate bolnav, astfel că s-a hotărât să nu se dea bătută.  ”La momentul respectiv exista serviciul de recuperare fizică, la spital, dar se făcea câte două săptămâni, după care o lună de pauză. Dar în cazul paraliziei cerebrale, cum au majoritatea copiilor noştri,  ca să obţii rezultate trebuie să lucrezi cu ei zi de zi, ani în şir. Şi atunci am făcut această asociaţie”, începe ea să explice.

La început au fost cinci părinţi de copii cu astfel de dizabiltăţi care s-au tot întâlnit pe la diverse tratamente. Alături de un kinetoterapeut, Valerica Filipaş, singura de altfel care a devenit membru fondator fără să fi fost părintele unui copil cu dizabilităţi, au pus bazele Asociaţiei Esperando. ”Ne-am săturat să tot umblăm pe la Dezna, pe la 1 Mai, unde stăteam câte o lună, două, trei, aşa că ne-am asociat şi am făcut această organizaţie”, mai spune ea, arătând că primele finanţări au venit prin ANPH (Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap) de la acea vreme. ”Atunci s-a depus primul proiect, după care, în anul următor am mai depus unul. În următorii ani am primit finanţări prin Fundaţia Principesa Margareta, erau special pentru organizaţiile mici, şi apoi am găsit alte şi alte finanţări, am învăţat să scriem proiecte”, mai rememorează Andrada Crăciun.


Andrada Crăciun şi Daniel Filipaş

esperando

Astăzi, la 14 ani de activitate, în asociaţie sunt 50 de beneficiari. Aici primesc serviciile specifice dizabilităţilor lor, iar rezultatele sunt vizibile. Pentru Vlad, fiul de 19 ani al Andradei, Esperando a devenit al doilea cămin. După cei 14 ani de terapie aici, a ajuns din scaunul cu rotile să poată merge singur. ”Am ajuns la independenţă motorie, dar întotdeauna m-am gândit că dacă nu s-ar fi lucrat nimic, probabil ar fi fost o legumă, undeva în pat”, spune ea. Andrada mai arată că a ales să se axeze pe recuperarea fizică, lăsând în planul al doilea cea educaţională.

Explicaţia e foarte simplă. ”Dacă ar fi mers la şcoală în situaţia în care este acum poate că scria, dar motor nu era independent niciodată. Dar am optat pentru recuperarea fizică, pentru că după 25 de ani organismu l nu mai creşte, nu se mai dezvoltă, dar educaţie poţi să faci până la 50 de ani. Mă gândesc uneori dacă am făcut bine, dar văd alţi copii care au renunţat la recuperarea fizică pentru a merge la şcoală şi constat că de la o zi la alta  fac regrese şi atunci nu-mi pare rău”, mai precizează ea.

Ca şi Vlad, zeci de copii şi tineri se bucură de efectele terapiei constante şi de recuperara, lentă, dar certă.

Cei 14 ani de activitate au fost marcaţi printr-un mic spectacol oferit de beneficiarii asociaţiei,care au oferit momente impresionante şi emoţionante celor prezenţi. Au cântat, au prezentat o scenetă, au dansat şi s-au bucurat cu toţii. ”Sunt 14 ani de când la centru veneau primii copii şi începeau să facă gimnastică, sunt 14 ani de când lucrăm în fiecare zi, şi după aceşti ani am rămas ca în prima zi. Nu este fericire mai mare decât să-i vedem pe ei că zâmbesc, că se bucură, învaţă, fac diverse lucruri şi cresc frumos. Următoarea fericire este să-i vedem pe părinţi că sunt bucuroşi să-şi vadă copiii crescând frumos şi învaţă lucruri, să-i vadă râzând şi că se bucură de viaţă. Chiar dacă uneori bucuria se manifestă prin lacrimi”, a spus Daniel Filipaş, directorul executiv al asociaţiei.

   Mai puteti citi:

Cinci lei de la Grădina Zoologică din Baia Mare au plecat spre Africa

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite