Meşteşuguri şi tehnologie pe aceeaşi stradă. Băimărenii au avut ocazia să vadă fusul de tors alături de tehnica fotografiei 3D

Centrul vechi din Baia Mare s-a transformat la sfârşitul săptămânii trecute într-un punct de întâlnre între vechi şi nou. Meserii uitate şi meşteşuguri, alături de tehnologie de ultimă generaţie, toate într-un singur eveniment: Street Delivery.

Pentru Baia Mare a fost pima ediţie a evenimentului Street Delivery, care pentru Bucureşti se desfăşoară de 11 ani. Tema este ”Meserie”, motiv pentru care, pe srăzile ce au fost blocate pentru două zile, băimărenii au putut vedea ce înseamnă în sens propriu ”tocilar”, dar şi cum se ţese în război, un lutier, celebrul ”nod dacic” din Maramureş, olari şi alţi meşteşuari. Dacă acestea sunt lucruri care au mai fost accesibile publicului larg şi la alte evenimnte tematice, de aceast dată, ineresantă a fost alăturarea acestor meserii vechi cu cele noi: fotografia 3D sau imprimanta 3D, antreprenori din domeniul IT sau altele ce, în comparaie cu vechile meseri, par de domeniul ştiinţifico-fantastic

”Nu este un concept pe care l-am lansat noi, ci ne-am alăturat Bucureştiului, care este al a 11-a ediţie - Baia Mare fiind de data aceasta la prima ediţie - Iaşiului, Clujului şi Timişoarei.  Ideea este de a aduce arta în stradă. De a închide pentru un sfârşit de săptămână strada pentru maşini şi de a o deschide pentru oameni”, a explicat Andreea Ciortea, din partea organizţiei ”Baia Mare 2021”. Ea a mai arătat că  ideea a fost de a aduce î acelaşi loc meşteşugarii, dar şi tehnologia modernă. ” Pe de o parte avem meşteşugarii, avem meserii aproape uitate su pe cale de dispariţie, iar mai încolo avem trade makeri, zonă de tehnohlongie 3D, avem un hackathone (n.r. un eveniment în care mai mulţi programatori, dar şi alte persoane ce participă la dezvoltarea de software. Designeri, manageri de proiect etc. colaborează pentru dezvoltarea unui proiect software), parteneri antreprenoriali în Baia Mare, şi încercăm să- punem împreună. Ce poate face untocilar, cum se mai ascut cuţitele, care sunt materialele de care ai nevoie, de ce e necesară calitatea şi cu îl poţi îmbina cu un tânăr care face pagini web. Cred că e vorba de a reuşi să-i promovăm”, a menţionat ea.

Ideea se pare că a prins, pentru că sâmbătă şiduminică băimărenii au ieşit înnuăr destul de mare să se bucure de oferta vastă. Pe de o pate, meşteşugurile tradiţionale pe care le-au mai întâlnit şi cu alte ocazii, au venit cu noi oferte.

Nodul dacic, încărcat de simbolism

Curioşii au putut vedea, spre exemplu meşter care face opinci, altul care face viori, dar şi un război de ţesut autentic sau doi tineri care sculptează. Oferta lor pentru băimărei a fot nodul dacic, pe care l-au exps în diferite variante şi mărimi. ”Nodul dacic, plin de simbolism. Are o vechime foarte mare, deşi a fost scos din cult ca simbol şi arămas doar decorativ. Este nodul sacru, e gol în interior, Aceta, gol în interior, reprezintă sacrul şi e format din teri cupluri care se îmbrăţşează şi se ţin laolaltă unul pe altul. Are legătură cu faptul că, în esenţă, lumea e făcută din nimic Atomul, deşi construieşte oprezenă, el în interor e gol şi asta face referire mai mult la exerior şi la unitate”, spune George Duma, care se ocupă de sculptură împreună cu colegul său, Lucian Marchiş. ”Nu a fost inventat în utimele sute de ani, ci are  mii de ani. Se crede că există din neolitic”, mai explică el.

Tehnologia 3D, curiozitatea evenimentului

Pe aceeaşi tradă, două standuri mai încolo, pe o tarabă este etalată o imprimantă 3D, fotografia 360 şi tehnologie de ultimă generaţie. Doi tineri încep să explice la ce e foloseşte imprimanta care construieşte obiecte, nu doar desenează. ”Imprimanta 3D ar putea fi valorizată de către zona instituţională. De la muzee lapartea administrativă, pentru că avem o suită întreagă de elemente valoroase. Atunci când megem în vest, spre exemplu, ne putem cumpăra o mulţime de suveniruri, să zicem aşa, care aduc o amprentă de acolo de unde merge. Cu astfel de instrumente cu care putem printa, putem genera matriţe, ar fi destul de uşor să aducem şi noi valoare acestor elemente patrimoniale pe care le avem, să le transformăm în ceva uşor”, spne Cosmin Sabo. Imprimanta poate produce obiecte, dar şi matriţe. ” Poate să facă obiectul în sine, lucrează în straturi de o zecime de milimetru şi strat cu strat se creează obiectele. Dar dacă luăm un negativ, putem genera matriţa obiectului”, mai explică el.

Fotografia 3D, un spectacol în sine

De asemenea, fotografia 360 a făcut impresie la Street Delivery. Obiectul ce trebuie fotografiat este aşezat într-un aparat special, de forma unei cutii fără latura din faţă, iar în faţa ei este aşezat aparatul foto. Toate sunt conectate la un calculator, iar cu ajuorl unei aplicaţii se realizează fotografia 3D. ”Fotografia 360 este un element extrem de interesant. Obiectul se roteşte în imagine şi poţi să-l vezi din toate unghiurile. Avem obiectul în cutie, în faţă vine aparatul foto. Ambele unt conectate şi aparatul realizează poza şi o descarcă pe calculator. Apoi roteşte masa cu un anumit număr de grade, în funcţie de câte fotografii am specificat că dorim să facem la cel produs. La final reuzultă toate aceste fotografii care din aplicaţie pot fi urcate pe u server  Dacă avem un magazin online, unde avem produsele automat putem să le trimitem”, completază Cosmin Sabo.

Fierarii care au reparat mocăniţa, au potcovit caii la Street Delivery

Fierarii care au reparat mocăniţa din Valea Vişeului au potcovit caii la Street Delivery Baia Mare, o ediţie dedicată meseriilor, care a reunit cele mai noi generaţii de makeri din industriile creative şi cei mai buni meşteşugari, artişti, comercianţi, manufacturieri sau chibiţi. Cel mai mare colecţionar de costum popular din România, un student care şi-a cucerit titlul cheltuindu-şi banii din bursă, a tălmăcit la Baia Mare misterul măştilor tradiţionale din diverse zone folclorice, iar Meşteriţele de la Săpânţa, probabil cele mai faimoase ţesătoare din România, şi-au prezentat meşteşugul pe străzile oraşului, alături de olari, sculptori sau ambasadori ai « celei mai de succes dintre meseriile pierdute”, anume legătoria de carte.

Adunând meşterii satelor, meşteşugarii pasionaţi de munca mâinilor lor, dar şi tinerii vizionari, aflaţi în prima linie a industriilor creative, Street Delivery s-a desfăşurat la Baia Mare într-un decor special, asigurat de voluntari, arhitecţi şi firme de design locale.

Colecţionarul de costume poluare

Sebastian Paic se bucură să fie cel mai mare colecţionar de costume populare din România. Are peste 1000 de piese excepţionale, adunate din 50 de zone ale ţării, pe care le-a recondiţionat cu pasiune şi le păstrează cu sfinţenie. Le-a cumpărat pe toate doar din bursa de student, iar apoi le-a dat valoare înfiinţând, la Cluj, Asociaţia Studenţească Zestrea. Toţi cei implicaţi în acest ambiţios proiect sunt interesaţi de recondiţionarea costumelor populare, a măştilor, şi de revitalizarea obiceiurilor de demult. La rândul lor, membrii asociaţiei sunt artişti. Sculptează, pictează icoane pe sticlă, ţes, fiind consecvenţi în încercarea de a aduce în actual ocupaţii care par pierdute şi care, de fapt, şi-ar putea găsi un binemeritat rost în lumea şi viaţa de acum. La Prima ediţie Street Delivery Baia Mare, Asociaţia Zestraa a prezentat meşteşugul măştilor, care au un rol spiritual şi dau curaj şi vitejie celor care le poartă. Măştile cu care vin de Crăciun şi Anul Nou colindătorii, măştile care în Vrancea sunt folosite la înmormântări, cele care alungă duhurile şi spiritele rele, cu toatele au fost expuse în Centrul vechi din Baia Mare, iar studenţii de la Zestrea au stat de vorbă cu trecătorii, tălmăcind misterioasele şi fascinantele poveşti ale fiecăreia dintre ele.

Meşterii care dau viaţă lemnului

Maramureşul e ţara lemnului, spune Ştefan Groza, un meşter din Baia Mare, care a venit, alături de confraţi de-ai lui de « peste deal” şi alţii sute din toată ţara la Baia Mare. Face linguri, farfurii şi alte obiecte. E pensionar acum, dar a învăţat meşteşugul în tinereţe, de la tatăl său, iar mai apoi a luat şi lecţii de sculptură. “O vreme s-au vândut bine obiectele sculptate în lemn, dar acum e mai greu, de vreme ce produsele chinezeşti se găsesc peste tot şi sunt mult mai ieftine. Poate să vă mire ce spun, dar şi aici ne fac concurenţă », spune meşterul, care dă viaţă lemnului de mai bine de 40 de ani şi care are dorinţa de a trezi în sufletele celorlalţi amintirile de odinioară şi pofta lor de a se întoarce « acasă”, oriunde ar avea ei rădăcini. Lemnul e adăpostul sufletului, mai spune el, înainte de a ne arăta vestitele lui lingurare, un arbore foarte util cândva, pe vremea în care mesenii erau nevoiţi să-şi recunoască bine lingurile din lemn, timpuri aprige în care poate că lumea nu spăla vasele la fel de des ca acum.

Meşteriţele de la Săpânţa au venit cu războiul de ţesut

Maria Zapca ţese de-o viaţă la război şi a venit tocmai din Săpânţa să le arate băimărenilor minunile ce ies din mâinile ei, cergile colorate şi vesele, cămeşile brodate cu migală şi iscusinţă şi covoarele pentru care unii vin de la mii de kilometri depărtare, să le vadă măcar, dacă nu-i lasă inima să le cumpere. “În fiecare casă de gazde trebuie să fie zestrea şi mândria fetelor. Fiecare femeie ar trebui să aibe acasă un război de ţesut, care ar fi mai bun şi mai util decât orice sală de sport şi orice fitnjess », spune tanti Maria, care ţine tradiţia aşa cum a fost de când îi lumea, în casuţa ei de la Săpânţa, unde găzduieşte în fiecare seară câte o şezătoare, adunând femeile şi tinerele fete ale satului, care învaţă unele de la altele să ducă meşteşugul mai departe. După ştiinţa păstrată din strămoşi, femeile fac cerge preţioase, covoare şi cămeşi, pe care apoi le brodează cu dragoste, ca să fie mândre şi frumoase cine-o fi să le poarte mai târziu. “Aş vrea să ne întoarcem în trecut şi să luăm de acolo înţelepciunea strămoşilor, să trăim ca şi ei, nu să trecem prin viaţă ca şi câinele prin apă », spune Maria Zapca. Nici n-a auzit vreodată de materiale sintetice, face totul din lână moale şi bumbac, iar mai apoi vopseşte ţesăturile în culori naturale, extrase din plante. La urmă, împleteşte în ele simboluri vechi şi creştine, atât cât povestea să aibă tâlc şi profunzime, dar şi magie neştiută de demult. “Ţesutul este istoria noastră, iar acum este departe de a fi pe cale de dispariţie. A fost un moment în care părea să se piardă, dar ultimii ani, cu entuziasmul general pentru port românesc a reînviat acest meşteşug», spune Tanti Maria.

Fierăria din centru

Se zice că fiecare om e un fierar. Cel puţin al sorţii sale. Cel priceput loveşte cu ciocanul drept în ţintă, iar nepriceputul – peste degete. “Când te naşti în curtea unei fierării, însă, şi tot ce ştii este curtea aia, poate că nu te îndepărtezi niciodată cu adevărat de ea tot restul vieţii”, spune meşterul Attila Ciorba, de altfel un nume cu rezonanţă pentru România, de vreme ce este campion mondial la tir. “Eram doar un copil când am dat cu ochii de bătătura asta, cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, iar pe aici era pământul bătătorit de copitele cailor, era plină curtea de cai încă de la primele ore ale dimineţii şi nechezau şi tropăiau, într-o continuă forfotă, până seara târziu. Poarta asta, pe care o vedeţi aici, nu se închidea niciodată», spune meşterul, care are fierăria din tată în fiu cale de cinci generaţii, încă de la 1925, şi care a venit acum să potcovească iar caii, ca odinioară, în Centrul Vechi al oraşului Baia Mare, la prima ediţie Street Delivery.

Săpunuri faine şi înmiresmate

Din flori şi din frunze, culese din bătătura părinţilor lui, Ionuţ Horoba face săpunuri înmiresmate şi lucitoare, dintre cele care mângăie pielea şi ostoiesc sufletul, uşoare şi fine, ca boarea dimineţii. E vorba de frumuseţea la superlativ, spune meşterul, încercând să-şi definească marca, numită, de altfel, destul de sugestiv pentru Maramureş: Fain. Pentru că a învăţat ceva tehnici moderne, tot uitându-se la meşterii din Franţa şi Italia care îl inspiră, Ionuţ Horoba a găsit şi nişte titluri cu parfum local pentru creaţiile sale, de la Găzdoia Văsăloasă – de bună seamă un sortiment gândit pentru o femeie harnică şi veselă-, la Mândruţa Mădăriţă sau Săpuneala Locotanului, adică o laie de săpun pentru un om cu stare

A fost la Baia Mare şi Mihai Vârtejaru, un reprezentant al « celei mai de succes dintre meseriile pierdute”, anume legătoria de carte. Lucrează pentru toată ţara şi are cei mai variaţi clienţi, de la cei care au în bibliotecă o carte de bucate rămasă de la bunica, pe care ar vrea să o păstreze în condiţii perfecte, de la cei care au o Biblie valoroasă sau diverse romane de suflet, până la bibliografi, preoţi, curatori de muzeu şi colecţionari. “Sunt foarte mulţi cei care doresc să înveţe acest meşteşug. Legătorii bătrâni sunt asaltaţi de ucenici aspiranţi, însă mai toţi sunt, de regulă, rezervaţi în a da meseria mai departe, de vreme ce procesul de şcolarizare este lung şi laborios”, spune Mihai Vârtejaru, el însuşi colecţionar cu câteva cărţi de colecţie în palmares.

Pentru Baia Mare, evenimentul însemnă un ”episod pilot” pentru proiectul Baia Mare, Capitală Culturală 2021 şi este organziat de echipa Baia Mare 2021.

Mai puteţi citi:

Potop în Maramureş. Zeci de case inundate şi patru persoane evacuate, noaptea trecută