Dramele tinerilor ieşiţi din sistemul de protecţie al statului român. Femeia care a făcut trei copii din relaţii nepotrivite
0Tinerii ajunşi la majorat care ies din sistemul de protecţie al statului se trezesc în mijlocul unei lupte pentru care nu sunt pregătiţi, odată ajunşi în punctul în care ating vârsta majoratului.
Mulţi dintre cei ajunşi la majorat nu ies imediat din sistemul de protecţie al statului, unii dintre ei îşi continuă studiile, alţii însă nu au unde să meargă. Însă o mare parte dintre ei ajung acolo unde nu-şi doreşte nimeni: în stradă.
Sistemul de protecţie al acestor nefericiţi a fost îndelung dezbătut şi a suferi modificări majore, multe dintre ele în bine, dacă ne gândim că au dispărut acele adevărate lagăre în care erau ţinuţ cei mici cu probleme de sănătate. Însă dramele lor, încercările, uneori nereuşite, de a se adapta la o lume, o viaţă care te de pământ urgent dacă nu eşti destul de bine pregătit, nu fac de prea multe ori subiectul unor discuţii. Unii dintre ei se adaptează, fac şcoală – situaţie în care protecţia din partea statului se prelungeşte – ori îşi găsesc un loc de muncă. Alţii, însă, nu. Pentru Narcisa, o tânără ieşită din sistemul de protecţie, viaţa a fost deja o lecţie dură. Mamă la rândul ei, a fost, practic, salvată de propriul ei copil. Povestea ei este una emoţionantă şi a fost făcută publică sub protecţia anonimatului de Hope and Home for Children, care a intervenit în viaţa ei.
Abandonată încă de la naştere, Narcisa a fost plimbată prin instituţii ale statului ani la rând, până când a ieşit din sistem, la vârsta de 22 de ani. „Nu a reuşit să-şi obţină autonomia şi independenţa, problemă cu care se confruntă majoritatea tinerilor crescuţi într-un sistem instituţionalizat. A avut parte de consiliere şi îndrumare constantă, însă rezistenţa scăzută la frustrare, permanenta nevoie de atenţie şi validare, dar şi limbajul agresiv i-au subminat constant încercările de a-şi menţine locul de muncă”, arată reprezentanţii HHC.
În sistemul de protecţie a primit de toate, mai puţin afecţiune, iar asta şi-a pus amprenta definitiv în alegerile ulterioare ale ei, ca femeie. Lipsită de încredere în ea, în forţele proprii, Narcisa a făcut mereu alegeri nepotrivite în ceea ce priveşte partenerii de viaţă. Narcisa a fost mereu atrasă în relaţii cu parteneri nepotriviţi, ceea ce o întorcea de fiecare dată în stradă. În urma acestor relaţii, a născut trei copii, care azi au vârste cuprinse între 1 şi 10 ani. Nu a ştiut niciodată ce înseamnă să ai un părinte, drept urmare nici nu a ştiut cum să îşi asume acest rol. Pe lângă asta, dezechilibrul comportamental şi emoţional au cauzat despărţirea de primii doi copii. Multă vreme a locuit pe stradă, cerşind. „În 2015, Narcisa se afla la Centrul Maternal când autorităţile i-au luat cel de-al doilea micuţ. Atunci a avut un şoc puternic. A trebuit să se supună, deoarece nu putea să stea cu copilul pe stradă. Instinctul matern şi-a spus atunci cuvântul. Când cel de-al doilea copil i-a fost smuls din braţe, asta a motivat-o să facă o schimbare reală în comportamentul ei”, mai arată reprezentanţii instituţiei.
Schimbare radicală în comportament, în urma şocului
Deşi beneficiase de tot suportul şi sprijinul Fundaţiei Hope and Homes for Children, odată cu părăsirea sistemului, perioada ei de rătăcire a constituit o mare provocare şi pentru asistentul social al HHC. Narcisa a învăţat, pas cu pas, să devină mamă, în adevăratul sens al cuvântului. A început cu responsabilizarea pentru propria existenţă. „De aproape doi ani este încadrată în muncă. A beneficiat o vreme de serviciile Adăpostului de Noapte, iar stările de furie şi agresivitate s-au redus considerabil. Frecventarea unui loc de muncă i-a dezvoltat abilităţile de socializare şi a început să comunice mai bine. A învăţat să vorbească civilizat şi să-şi cenzureze limbajul jignitor. Al treilea copil s-a născut în august 2016. Un băieţel pe care îl adoră şi care a făcut-o să se responsabilizeze şi mai mult. Motivată de copilul ei şi de frica de a nu-l pierde, Narcisa a învăţat să-şi asume rolul, să tolereze obstacole şi greutăţi şi să facă sacrificii. Nu pentru ea, ci pentru copil. Aceasta era motivaţia ce îi lipsea. Cineva mai important decât ea, pentru că pentru ea însăşi nu era motivată sa lupte”, mai spun ei.
Monitorizată de un asistent social HHC
În prezent este monitorizată de asistentul social al Hope and Homes for Children, la care apelează ori de câte ori este nevoie. „Nu îi este deloc uşor să facă faţă provocărilor şi presiunilor de orice fel. Nu a putut beneficia de concediu de maternitate, ci doar de perioada de trei luni de concediu post natal. A fost nevoită să se întoarcă la muncă, fără fără să aibă cu cine să lase copilul, şi a trecut prin momente în care era foarte uşor să cedeze. A apelat la cunoştinţe, rude sau prieteni care să stea cu copilul cât timp ea era la serviciu. A fost refuzată de multe ori, însă insista cu disperare, de teamă să nu-şi piardă locul de muncă. Fără un venit stabil ştia că-şi poate pierde şi cel de-al treilea copil. Erau perioade lungi în care nu reuşea să doarmă deloc, lucrând pe schimb de noapte, şi preluând copilul la ieşirea din schimb. Dar Narcisa a rezistat pentru copilul ei”, mai arată reprzentanţii instituţiei.
Soluţie ca la „schimb de mame”
HHC a intervenit pentru a-i acoperi nevoile financiare de orice fel, pentru scutece, lapte praf, medicamente, servicii medicale, hrană şi îmbrăcăminte pentru bebeluş. Acest lucru i-a oferit siguranţă şi a împiedicat destabilizarea ei. Creşele nu oferă servicii pentru mamele singure care lucrează în trei schimburi, aşa că o soluţie a fost angajarea unei bone. Dar HHC a avut o altă idee.
„O soluţie salvatoare a fost cuplarea ei cu o altă mamă, aflată într-o situaţie similară. HHC a intermediat întâlnirea Narcisei cu o altă tânără mamă provenită din sistem, care avea un băieţel şi fusese părăsită de partener, dar şi încadrarea în muncă la aceeaşi societate pentru cea de-a doua mamă. De asemenea, a închiriat o locuinţă potrivită pentru cele două mame şi copiii lor. În momentul de faţă, cele două femei lucrează în schimburi diferite şi se responsabilizează reciproc în îngrijirea alternativă a copiilor”, mai spun cei de la HHC. Amândouă fac tot posibilul să se bucure de copiii lor şi să nu ajungă în situaţia de a-i pierde. În plus, Narcisa îşi vizitează şi ceilalţi doi copii şi încearcă să stabilească o legătură şi cu ei.
„Narcisa se redefineşte acum, confruntându-se cu cele mai mari provocări ale ei, cu încercările de a se defini ca mamă, ca om, ca femeie. Are alături un om special şi drag. Asistentul social care a înţeles-o, a ”certat-o” atunci când a fost cazul, a ajutat-o să înveţe din greşeli şi a avut încredere în ea şi reuşita ei. Este primul om la care se gândeşte atunci când se află la ananghie, pe care îl caută atunci când are tendinţa să cedeze ori să spună că nu mai poate. De la ea îşi recapătă încrederea în sine şi în forţele proprii, ea îi reaminteşte mereu ce om minunat şi puternic este”, subliniază HHC.
Specialiştii instituţiei încearcă să afle răspunsuri la întrebări legate de comportamentul şi reacţiile ei. ”De multe ori avem tendinţa de a respinge o persoană cu un comportament agresiv, neadecvat, fără a avea răbdare să vedem omul care se ascunde în spatele acestui comportament. În cazul tinerilor ca Narcisa vom găsi adeseori, în spatele comportamentelor greu de tolerat, suflete mari, puternice şi generoase, capabile de multă dăruire şi forţă de sacrificiu. Trebuie doar să-i înveţi să se privească cu alţi ochi, să-şi vadă darurile şi să le scoată la lumină”, subliniază asistentul social al Hope and Homes for Children România.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
