Cum rezolvi un conflict de muncă, dacă lucrezi în străinătate
0Mirajul muncii în străinătate şi al salariilor consistente atrage, an de an, o mulţime de români. Din păcate, uneori, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Aşa se face că mulţi români care au plecat la muncă în alte ţări s-au trezit în situaţia de fi păcăliţi de angajator.
Sitaţiile în care muncitori români în alte ţări sunt păcăliţi de angajatori nu sunt puţine. De cele mai multe ori sunt momiţi cu salarii mari, însă odată ajunşi acolo, oamenii constată că din suma promisă, doar o parte mai ajunge la ei. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei nu ştiu ce să facă. Aşa că, atunci când prind ocazia, se întorc în ţară aşa cum au plecat. Cu buzunarele goale. Şi cazuri au fost destule. ”Am avut un caz în care un bărbat a reclamat că a plecat în străinătate ca şofer de taxi de lux, cu contract de muncă pentru Anglia, dar a fost detaşat în Franţa, unde a lucrat fără diurnă, trei luni. I s-a plătit doar cazarea şi micul dejun. N-a luat niciun ban, a trebuit să se întreţină din banii pe care îi avea de acasă. Contractul era semnat cu o firmă intermediară, dar era în limba engleză, iar el nu a înţeles limba engleză”, spune mediatorul Aurelian Pop.
Trei sfaturi importante pentru a evita conflictul de muncă
Pentru a nu ajunge în situaţii de conflict cu angajatorul sunt câteva reguli foarte simple pe care angajaţii trebuie să le respecte. ”Să nu semneze decât contractele pe care le înteleg, cu sume clare, care nu sunt supuse unor variaţii de prestare sau de calitate a muncii, adică să nu spuna de exemplu că îl plăteşte cu 1500 de euro, dar daca peretele nu e construit drept, nu-i mai dă decât 400 de eruo. Atunci, normal că poate să-l vadă straâmb, chiar dacă nu e aşa”, explică Aurelian Pop. Un alt sfat pe care trebuie să-l urmeze la angajare se referă la faptul că orice contract trebuie să fie şi în limba română. ”Să semneze numai contracte în limba română, iar atunci când li se înmânează contracte într-o altă limbă, pe care nu o cunosc, să apeleze la serviciile unui translator, pe care angajatorul are obligaţia să-l plătască, atâta timp cât vrea să beneficieze de serviciile angajatului”, mai spune el. ”Atunci când sesizează prima abatere sau prima impresie de ţeapă, să se adreseze autorităţilor competente de acolo, să reclame, efectiv, situaţia de nelegalitate în care se află, adică neplata muncii. Pentru că vorbim de cadrul general european, unde munca şi remuneraţia muncii este protejată. Şi încă ceva: să nu plece pe încredere”, îi mai sfătuieşte acesta.
Medierea, prima soluţie. Poate fi făcută şi online
Dacă totuşi a ajuns într-o situaţie de conflict cu angajatorul, angajatul poate apela prima dată a un mediator. Acesta va aduce părţile faţă în faţă şi va încerca să găsească soluţii. Mai mult, acesta spune că nu e absolut necesară prezenţa fizică a reclamantului. ”Dacă nu e în ţară şi nu se întoarce pentru că sunt costuri, se poate contacta şi online. Mediatorul se asigură că acea persoana este chiar aceea care afirmă că este, printr-un email prin care se ataşeaza un contract de muncă şi o copie după un act de identitate”, mai spune Aurelian Pop.”Mediatorul caută să identifice şi cealaltă parte, angajatorul, şi îi propune rezolvarea acestui conflict prin mediere. Nu mediatorul stabileşte cine are dreptate, ci şedinţa de mediere în sine, respectiv părţile. Şansele să ajungă la un numitor comun sunt mari, pentru că niciunuia nu îi convine să ajungă în instanţă, care însemană bani cheltuiţi, timp, nervi şi uneori fără rezultat”, mai explică acesta. El a mai arătat că inclusiv şedinţa de mediere se poate face, acum, la distanţă, cu ajutorul tehnologiei de comunicare.
Dacă, totuşi, medierea eşuează, singura soluţie este instanţa. ”Trebuie să se adreseze unui avocat, care va face toate demersurile”, mai explică mediatorul.
Două experienţe neplăcute, o lecţie învăţată.
Alin Horel este una din victimele unor angajatori străini, care s-a întors acasă dezamăgit. ”Am fost la muncă în Italia, în 2006. Nu m-a plătit. Am venit acasă şi am spus că nu mai plec niciodată”. Totuşi, anul tercut a plecat din nou. ”Iar am păţit-o. A spus că-mi dă opt euro pe oră. Dar nu mi-a dat niciodată atâta. Îmi dădea şapte, şapte şi jumătate, cam cum avea el chef. Spunea că nu a încasat şi că nu-mi poate da mai mult”, mai povesteşte tânărul. Acum spune că va pleca în Germania şi că nu mai merge pe încredere.
Germania, cea mai sigură ţară
Potrivit mediatorului Aurelian Pop, ţările în care românii au cele mai mari ”şanse” să fie păcăliţi de angajatori sunt Portugalia, Spania, Grecia, Cipru. ”Ţările cu legilsaţiile cele mai dezanantajoase sunt cele latine. Nu sunt bine reglementate, iar angajaţii nu sunt protejaţi”, spune el. Pe de altă parte, acesta arată că ţara în care angajatul este cel mai bine protejat de sistem este Germania. Aici, mai spune el, angajaţii sunt înscrişi în sindicate ale fiecărei bresle, iar contra unei sume care se achită periodic, angajatul este protejat în orice situaţie, sau este asistat juridic.
Mai puteti citi:
Se încarcă comentariile...
