Cum arătau locuinţele „elitelor“ din epoca bronzului şi de ce le incendiau periodic

Săpăturile arheologice au continuat în aceată vară   Foto: MJIA

Ultimele cercetări arheologice din Maramureş au relevat existenţa unor construcţii din epoca târzie a bronzului ce aparţienau unor proprietari de depozite de cupru şi aur. Potrivit arheologilor, aceştia îşi incendiau locuinţele după o anumită perioadă şi ridicau altele noi peste ele, motivul fiind legat de anumite ritualuri religioase.

Descoperirile impresionante au fost făcute în cadrul campaniei din acest an, fiind deschise patru secţiuni în zona drumului de acces din Lăpuş, în apropiere de centrul tumulului. În urma săpăturilor ce se efectuează de mai mulţi ani, ei au putut să concluzioneze că în secolele 14-12 î. Ch., sub tumulul 26 (săpat, acum în totalitate), au existat mai multe construcţii despre care se presupune că aparţineau ”elitelor”, sau proprietarilor de depozite de cupru şi aur din Maramureş. ”Cea mai mare construcţie măsoară 30 de metri lungime şi 12 metri lăţime. 

Accesul în aceste locuinţe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de râu, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, fiind locuinţele elitelor ce au prelucrat şi deţinut depozitele de cupru şi aur din Munţii Ţibleşului de-a lungul epocii bronzului”, spune Bogdan Bobână, care a participat la săpături, traducând explicaţiile Prof. Dr. Carola Metzner-Nebelsick de la Ludwig-Maximilians-Universität din München.

Îşi incendiau casele, apoi făceau un banchet şi spărgeau vase ceramice

Arheologii arată apoi că, potrivit cercetărilor pe care le-au făcut, casele erau incendiate periodic şi reconstruite peste ruine, urmând apoi un banchet. Explicaţia este pusă pe seama unor ritualuri religioase. ”După o perioadă de utilizare, aceste clădiri monumentale erau incendiate intenţionat. Motivul acestor acţiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios. După fiecare distrugere, peste clădirea incendiată se punea o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuinţă. Acest proces din tumulul 26 a fost repetat de cel puţin cinci ori. Fiecare eveniment de acest fel era însoţit de un banchet”, mai explică specialiştii care au luat parte la săpăturile arheologice.

Pentru a susţine teoria organizării banchetelor, arheologii spun că s-au descoperit cantitaţi mari de vase ceramice depozitate înafara clădirii, având legătură tot cu ritualurile religioase. ”Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantităţi mari de vase ceramice sparte intenţionat într-un act de violenţă rituală, acestea fiind depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate şi consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive”, mai arată Carola Metzner-Nebelsick.

Cantităţi mari de ceramică, găsite de arheologi

Echipa care a lucrat la tumulul 26 spune că s-a aşteptat să fie descoperit nivelul cu depunerile de resturi ale banchetului, bucăţi din pereţii clădirii distruse şi o parte a rampei de acces construită cu pietre de râu din zona văii Lăpuşului, pentru că existenţa lor era bănuită în urma săpăturilor anterioare, efectuate între 2007 şi 2014. ”Cu o lăţime de 3 m şi o lungime de 19 m, secţiunile au fost amplasate în zona depunerilor. Acestea au dezvelit resturi de chirpic ars din pereţii unei locuinţe mai timpurii, cantităţi mari de ceramică şi bineînţeles oase calcinate de animale. Greutăţile de lut şi piatră sunt mărturii ale activităţilor desfăşurate în aceste locuinţe ce aparţineau persoanelor de rang înalt din epoca bronzului din Depresiunea Lăpuşului. Ritualul festivităţilor îşi găseşte analogii în perioada epocii bronzului din România şi Grecia”, mai spun ei, completând că aspectul ritualic, alături de cel utilitar au auvt un rol semnificativ în construcţiile din tumulul 26, ca şi în alţi tumuli din situl arheologic de la Lăpuş

Pentru prelucrarea cantităţii imense de ceramică a fost demarat un proiect condus de  Dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând din aprilie. Ceramica este analizată la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş de către Dr. Ken Massy (Ludwig-Maximilians-Universität din München) cu un suport substanţial din partea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.

Echipa proiectului intenţionează publicarea tuturor rezultatelor acestui proiect în anii ce urmează.

Echipă mixtă de arheologi

Deşi săpăturile arheologice ale tumulului 26 au fost incheiate oficial în 2014, colaborarea internaţională între Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş (muzeograf Bogdan Bobînă, Dr. Carol Kacsó), Ludwig-Maximilians-Universität din München (Prof. Dr. Carola Metzner-Nebelsick) şi Universitatea Kardynal Stefan Wyszynski din Varşovia, Polonia (Prof. Dr. Louis Nebelsick) a fost prelungită cu o campanie arheologică de patru săptămâni care a avut loc in perioada 25 iulie-20 august 2016. Datorită generoasei finanţări, a forţei de muncă şi a logisticii asigurată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş şi  cu fonduri de la Universitatea Ludwig-Maximilians-Universität din München a fost posibilă desfăşurarea unei noi campanii de cercetare într-o zonă a tumulului ce nu a fost accesibilă în perioada campaniilor anterioare.

Echipa româno-germano-americană compusă din cinci arheologi (Prof. Dr. Carola Metzner-Nebelsick, arh. Bogdan Bobînă, Prof. Dr. Louis Nebelsick, Simone Reuß M.A., Antonia Flontas B.A.) şi cinci muncitori din localitatea Lăpuş, a fost asistată în parte de doi colegi din Austria (Dr. Michaela Lochner, Ludwig Streinz, ambii din Viena) care şi-au petrecut o parte din concediul lor pe săpătura arheologică.

Mai puteţi citi:

Descifrarea feţei sau cum să citeşti destinul unui om chiar pe chipul său