Caii vindecători de la Baia Mare. Locul unic în România unde animalele nobile tratează oamenii cu boli foarte grave
0
Echitaţia nu este doar un sport de de agrement. Cu îndrumarea potrivită, se poate transforma în terapie pentru persoanele care au suferit un accident vascular sau pentru copiii cu diverse dizabilităţi.
Cristina Lucian, din Baia Mare, a fost asistent medical la SMURD şi era obişnuită să salveze vieţi. În urmă cu cinci ani, însă, a venit vremea ca ea, la rândul ei, să fie salvată. La naşterea celor doi copii gemeni, femeia a suferit un triplu accident vascular, motiv pentru care a fost în comă câteva luni. Deşi medicii erau reţinuţi cu privire la evoluţia stării ei, ea şi-a revenit în mod aproape miraculos. Însă accidentul vascular a lăsat urme adânci în mobilitatea ei. Mişcările au devenit greoaie, echilibrul – fragil, iar vorbirea i-a fost, la fel, afectată.
Recuperarea după o astfel de problemă de sănătate este esenţială şi trebuie făcută riguros, avertizează specialiştii. În cazul Cristinei Lucian, proaspătă mamă, pe lângă recuperarea medicală propriu-zisă, un rol important l-a avut şi hipoterapia. Din primăvara acestui an, după ce a devenit beneficiar al Asociaţiei Esperando, din Baia Mare, Cristina a început şi şedinţele de terapie cu cai, iar efectele sunt deja vizibile. „La început recunosc că mi-a fost frică. Acum mi-a trecut frica şi îmi place foarte mult“, spune Cristina Lucian, încă cu dificultate.
De când vine la călărie spune că i s-a îmbunătăţit foarte mult latura emoţională şi puţin şi cea locomotorie.
„Prima dată abia stătea pe cal, îi era frică, nu avea control în picioare, nu putea să stea în echilibru, o ţineam noi. Acum, după câteva luni, evoluţia este vizibilă. Poate să stea singură în şa, chiar şi fără să se ţină. Echilibrul s-a îmbunătăţit foarte mult“, explică Alexandru Sabău, cel care se ocupă de şedinţele de hipoterapie pentru persoanele cu dizabilităţi.
La ce e bună hipoterapia
Terapia prin călărie este considerată un foarte bun adjuvant în afecţiuni precum depresia, anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic, deficienţe de comunicare şi relaţionare, autism ori în perioada de recuperare după un accident ori abuz fizic. Asociaţia Esperando organizează periodic şedinţe de hipoterapie pentru persoanele cu dizabilităţi la câţiva kilometri de Baia Mare, unde există un centru de echitaţie în care, pe lângă călăria pentru agrement, se fac şi şedinţe de terapie cu cai.
„Terapia asistatată de cai reprezintă o completare utilă a terapiilor medicamentoase utilizate în psihoterapie şi este utilizată frecvent ca tratament adjuvant sau în cazul depresiei şi anxietatăţii rezistente la medicaţie“, subliniază hipoterapeutul Alexandru Sabău.
Tocmai datorită acestor efecte ale terapiei asistată de cai, mai multe persoane cu dizabilităţi care primesc asistenţă la Asociaţia Esperando vin în fiecare săptămână la şedinţe de călărie. La fiecare şedinţă, câte cinci dintre copiii şi tinerii cu dizabilităţi beneficiari ai Asociaţiei abia aşteaptă să se urce pe cal. „Îmi place pentru că eu conduc calul. Eu îi dau comanda“, spune încântat Răzvan Moldovan, un copil de 6 ani cu distrofie musculară. Şedinţele de călărie îl ajută pe Răzvan să-şi controleze mai bine echilibrul şi muşchii.
Nu te urci pe cal de la prima şedinţă
În hipoterapie, totul se petrece cu paşi mici, dar constanţi, iar cel mai important lucru, care are de altfel un efect major este relaţionarea cu calul, afectivitatea.
„Ca să poţi lucra cu copiii cu dizabilităţi, dar şi cu adulţii, în prima şedinţă nici nu-mi propun ca ei să urce pe cal. Prima condiţie este să se facă o legătură între cal şi pacient. Trebuie să setăm o conexiune între ei, copilului trebuie să-i placă şi să-şi dorească să mai vină la şedinţe. Pe urmă, în funcţie de persoană şi de afecţiune, putem urca în următoarea şedinţă, în a doua ori în a treia. Dar prima condiţie este apropierea dintre om şi animal“, explică Alexandru Sabău.
Urmează faza a doua. „După ce urcă pe cal, acolo facem exerciţii pentru fiecare afecţiune în parte. Avem exerciţii pentru cei cu probleme fizice – locomotorii sau neurolocomotorii, cu probleme de spasticitate, de echilibru, mobilitate, dar avem şi pentru cei cu probleme psihice – depresii, anxietate, lipsă de încredere în sine, precum şi pentru cei cu retard, copii cu ADHD“, mai spune hipoterapeutul.
Copiii devin mai atenţi
Maksai Ildiko, psiholog al Asociaţiei Esperando, confirmă efectele hipoterapiei asupra beneficiarilor din centru. „Hipoterapia este considerată o tehnică de reabilitare care practic acţionează global: motor, psihologic şi social. Dar ce e cel mai important din punct de vedere psihologic este că se poate obţine o mai bună comunicare şi socializare cu ceilalţi, o dezvoltare a capacităţii de concentrare, a atenţiei. Acestea sunt ariile. Practic, beneficiile se văd, desigur, după mai multe şedinţe, la nivelul limbajului, comportamentului, dar beneficiarii au şi o postură mai bună. Se vede şi o creştere a mobilităţii, a tonusului muscular şi scăderea spasticităţii“, explică psihologul Maksai Ildiko.
„Aici lucrăm cu emoţii“
Dincolo de terapia fizică, de echilibru şi poziţia spatelui, hipoterapia reglează o sumedenie de dereglări emoţionale, nu neapărat afecţiuni. „Aici lucrăm cu emoţiile, mai ales la partea de relaţionare. Cu ajutorul calului, provoc o emoţie pe care îl ajut pe beneficiar să o gestioneze, să o controleze. După ce această emoţie este controlată şi depăşită, provoc o altă emoţie, mai mare, şi aşa mai departe, din aproape în aproape. În primul rând, beneficiarii trebuie să-şi dea seama singuri că emoţiile sunt bune, emoţiile trebuie să existe, dacă nu ar avea emoţii ar însemna că ceva nu este în regulă. Ulterior, emoţiile nu vor mai reprezenta un element de panică“, explică Alexandru Sabău.
Hipoterapia nu tratează
Specialiştii subliniază că, deşi toţi cei care apelează la hipoterapie prezintă îmbunătăţiri notabile ale stării lor, această formă de terapie nu tratează boli. „Vorbim de o terapie recuperatorie, care ameliorează, pentru că unele persoane care apelează la ea au boli incurabile, cum este autismul, sindromul Down. Ceea ce putem face este să îmbunătăţim anumite aptitudini, să facem ca persoana respectivă să poată fi utilă în societate, practic, să o redăm societăţii, să se poată descurca singură“, subliniază Alexandru Sabău.
“Venea la şedinţe de călărie o foarte bună pianistă, dar care avea trac la intrarea pe scenă. Cu ajutorul călăriei, după câteva şedinţe, a reuşit să depăşească acest trac şi să-şi controleze emoţiile”, spune Alexandru Sabău, terapeut şi proprietar centru de echitaţie.
Cum dispare fobia de animale
Asistenul social Claudia Breban asistă de câţiva ani la toate şedinţele de hipoterapie ale beneficiarilor din Asociaţia Esperando şi spune că rezultatele sunt de necontestat. „Efectele sunt poate mai vizibile la unii, iar la alţii se văd după o observare mai atentă. Dar sunt diferenţe mai ales în comportament. Am avut un copil cu fobie de animale, în special cu teamă de câini, dar după câteva şedinţe de călărie, această fobie a dispărut“, explică ea.
Cât costă o şedinţă - Centrul de echitaţie unde se poate face hipoterapie este situat într-o zonă pitorească, la doar 15 kilometru de oraşul Baia Mare, în satul Băiţa. Preţul unei şedinţe este cuprins între 50 şi 70 de lei. O şedinţă de călărie durează între 20 şi 60 de minute.
Cine ar trebui să facă hipoterapie
Efectele terapiilor prin călărie sunt studiate de cercetători din întreaga lume. Un studiu publicat în 2007 în acest sens arăta că hipoterapia a îmbunătăţit starea psihologică a participanţilor, încă din primele şase luni de monitorizare.
Potrivit lui Alexandru Sabău, istoria călăritului în scop terapeutic are legătură cu poliomielita, explicând că la început, acest gen de terapie asistată de animale a fost folosit pentru copiii cu efecte secundare ale afecţiunii care astăzi poate fi prevenită prin vaccinare. Ulterior s-a constatat că, în plus, copiii cu deficienţe de concentrare sunt nevoiţi, prin această terapie, să-şi focalizeze toată atenţia pentru a-şi menţine echilibrul, după ce sunt urcaţi pe cal. După ce se obişnuiesc, încep să privească altfel lucrurile şi persoanele din jur. Şi în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, studiile au demonstrat că hipoterapia dă rezultate la nivelul relaţionării, comunicării cu adulţii sau cu alţi copii, mai spune specialistul.
Terapie utilă pentru cei care nu pot merge
„Există persoane cu probleme locomotorii care nu au simţit niciodată pământul sub picioare, nu au
putut niciodată să deţină controlul unei mişcări. Urcându-se pe cal, după ce sentimentul de teamă dispare, copilul începe să vadă lucrurile şi viaţa puţin diferit, el poate controla mişcarea calului“ explică Alexandru Sabău. Astfel, chiar dacă la nivel fizic, cei care nu pot merge nu prezintă îmbunătăţiri esenţiale, la nivel psihic se observă rapid o mai mare încredere în sine, în propriile forţe şi o deschidere spre comunicarea cu ceilalţi, fapt ce constituie un progres important.
“Hipoterapia se adresează persoanelor cu dizabilităţi, iar călăria terapeutică se adresează persoanelor sănătoase, care doresc să-şi îmbunătăţească anumite aptitudini cum sunt încrederea în sine, stima de sine, curajul, atenţia, concentrarea sau orientarea în spaţiu”, spune Alexandru Sabău, terapeut şi proprietar centru de echitaţie.
Mai puteţi citi:
Adevăruri tulburătoare despre cancer - Industria din spatele maladiei (partea I)
Se încarcă comentariile...
