INTERVIU „Lagărul“ românesc din stânga Prutului: „Şcolile în limba română din Transnistria se află în afara legii“

Veaceslav Popescul (36 de ani) este lector la Universitatea „Taras Sevcenco” din Tiraspol, a fost adjunct al aşa-zisului ministru al Educaţiei din Transnistria, are experienţă în administraţia publică, dar şi în domeniul nonguvernamental. Expertul afimă că învăţământul în limba română nu este reglementat legal de autorităţile subordonate Moscovei, iar numărul elevilor care învaţă în grafie latină scade vertiginos.

Învăţământul în limba română, grafie latină, este tolerat în regiunea transnistreană dar nu este reglementat de aşa zisele autorităţi de la Tiraspol. În ultimii 10 ani, numărul elevilor care învaţă la cele opt şcoli în limbă română a scăzut de 2,5 ori, de la peste 2.000, la doar 800 cât mai figurează în evidenţe astăzi. Veaceslav Popescul lector la Universitatea „Taras Sevcenco” şi funcţionar în administraţia Transnistriei, membru al Asociaţiei „Stels Tera”, explică pe larg, în exclusivitate pentru ziarul Adevărul, care sunt caracteristicile sistemului de învăţământ din regiunea din stânga Nistrului, care aparţine de iure Republicii Moldova, dar de facto este controlată de Moscova de 24 de ani, după încheierea războiului din 1992.

Adevărul: Care sunt politicile de stat din învăţământul transnistrean, strategiile pe termen mediu şi lung? Se armonizează acestea cu strategiile din domeniul educaţiei din Republica Moldova?

Veaceslav Popescul: Începând cu anii 90, domeniul educaţiei din Transnistria s-a orientat după sistemul de învăţământ rusesc, s-a sincronizat cu Rusia şi s-a sprijinit pe ajutorul acordat de aceasta. În prezent, învăţământul din Transnistria coincide cu cel rusesc, dar utilizează şi elemente din sistemele preluate din Ucraina şi Belorusia. Este un sistem continuu, la fiecare nivel funcţionând instituţii de stat de diferite tipuri şi forme, cum ar fi instituţii pentru copii orfani, pentru copii fără tutoriat, instityţii de instruire profesională, de nivel primar, special sau superior. Numărul copiilor cu vârsta între 0 şi 18 ani se cifrează la mai mult de 75 de mii, dar se constată o scădere anuală a acestui număr, care influenţează indicatorii din învăţământul preşcolar şi general. În toată regiunea transnistreană există 1212 instituţii de învăţământ, ştiinţă, cultură şi sport şi 399 de unităţi de învăţământ general.
Sistemul de învăţământ in Transnistria este reglementat de Constituţie şi o serie de legi de bază: “Despre învăţământ”, “Despre aprobarea doctrine de dezvoltare a ştiinţei în Republica Moldovenească Transnistreană pe perioada până în anul 2020”, “Despre ştiinţa şi politica tehnico-ştiinţifică de stat”, “Despre învăţămaântul superior şi învăţământul postuniversitar”, “Despre dezvoltarea învăţământului primar ţi mediu professional”, “Despre învăţământul preşcolar” s.a.

Politicile de lungă durată pot fi definite in felul urmator: asigurarea condiţiilor pentru satisfacerea necesităţilor cetăţenilor, a societaţii şi pieţii muncii în privinţa unui învăţământ de calitate, mărirea calităţii învăţământului pe baza măririi nivelului dotărilor informaţionale, mărirea eficienţei monitorizării sistemului de invatamant pe baza implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.

Principalele probleme ale Ministerului Învăţământului din Transnistria sunt:  Optimizarea reţelei instituţiilor de învăţământ,  asigurarea garanţiei de stat la accesibilitatea şi posibilităţile egale pentru obţinerea unui  învăţământ de calitate, îmbunătăţirea standardelor de stat a programelor corespunzatoare la diferite nivele şi direcţii, adoptarea unor serii de măsuri, privind preîntâmpinarea îmbolnăvirii copiiilor şi adolescenţilor, perfecţionarea mecanismelor sistemului de stat în privinţa aprecierii independente a calităţii învăţământului.

Daca e sa ne referim la sistemul Republicii Moldova, principalul scop constaă în dezvoltarea liberă, armonioasă a omului şi formarea unei personalităţi creative, capabile să se adapteze la condiţiile de viaţă, în continuă schimbare. În acest context se inscrie şi calea integrării europene a Republicii Moldova inclusiv în domeniul învăţământului. Aderarea Republicii Moldova la procesul Bolognia, introducerea sistemului superior de învăţământ, bazat pe trei cicluri – licenţă, masterat şi doctorat, se inscriu deasemenea în schimbările esentiale introduse la nivelul structurilor. Acest model al învăţământui superior şi postuniversitar a venit pentru înlocuirea modelului sovietic, conform căruia absolenţii şcolilor generale urmau cursuri de 5 ani de instruire în universităţi. O alta inovaţie o constituie înmatricularea candidaţilor  în institutiile superioare de învăţământ în baza mediei obţinute la examenele de Bacalaureat.  Aşa au fost anulate examenele de admitere în instituţiile superioare, ceea ce nu există în prezent în Transnistria. Strategia domeniilor de învăţământ din Moldova şi Transnistria nu coincide şi necesită o atenţie deosebită in privinţa armonizării în domeniul învăţământui între Chişinau şi Tiraspol, ceea ce astăzi reprezintă unul din factorii importanţi care vor genera formarea unei generaţii dispusă la dialog.

Deşi sunt majoritari, moldovenii din Transnistria sunt instruiţi în limba rusă 

Care sunt instituţiile de învăţământ superior în Transnistria, ce profiluri propun, cum reuşesc să insereze absolvenţii în piaţa muncii? Există vreo statistică a numărului de absolvenţi, referitoare la locul în care aceştia şi-au găsit locuri de muncă (Moscova, UE)?

În Transnistria funcţioneaza în jur de 20 de licee şi colegii. Învăţământul superior este format din “Universitatea de Stat din Transnistria T.G. Sevcenko”, “Colegiul de Studii Superioare de Muzica A.G. Rubenshtein”, “Institutul Juridic din Tiraspol al Ministerului de Interne al Republicii Moldoveneşti Transnistrene M.I.Cutuzov” şi “Institutul Militar al Ministerului Apărării a Republicii Moldoveneşti Transnistrene în numele general-locotenentului A.I.Lebedi” pe lângă Universitatea de Stat a Transnistriei.

Pe teritoriul regiunii funcţionează şase instituţii superioare de învăţământ  private:  filiale şi reprezentanţe ale instituţiilor superioare de învăţământ (ISI) din Rusia şi Ucraina, dar cu părere de rău lipsesc filiale ale universităţilor din Europa şi Moldova, ceea ce nu contribuie la dezvoltarea unor forme noi de relaţii in domeniul educaţiei, între Moldova şi Transnistria. De o popularitate mare în rândul absolvenţilor se bucură specializări precum: construcţii industriale şi civile (7.3% din numarul total de cereri depuse), jurisdicţia (7.2%), electroenergetică (6.2%), medicină (5.2%), maşini tehnologice şi instalaţii (5.2%), sisteme de transport terestru şi exploatarea lor (5.1%), informatica şi tehnica de calcul (4.2%), dreptul (3.7%), dotari de proiectare, tehnologia industriilor  automatizate de construcţii de maşini (3.6%), educaţie fizică şi sport (3.5%), economia şi managementul, finanţe şi credite (3.4%), logistică (3.2%), managementul (3.1%), învăţământul, psihopedagogia (3.0%), inginerie de programare (2.8%), pedagogia preşcolară, metodologia învăţământului preşcolar (2,5%), jurnaslistică (2.4%).

Universitatea de Stat din Transnistria "Taras Şevcenko" FOTO Wikipedia

Anul trecut, Ministerul Învăţământului din Transnistria a desfiinţat 26 de profesii şi specializari de pregătire nesolicitate, pentru care în decursul ultimilor ani nu au fost îndeplinite cifrele pentru locurile bugetare, în acelasi timp, au fost deschise 19 direcţii de dezvoltare noi.

Un indicator important al activitatii efectuate a sistemului de invatamant este majorarea numărului de absolvenţi, care au continuat studiile în instituţiile de învăţământ profesional, cu până la 40.6%. Din numărul total de absolvenţi ai şcolilor generale au continuat studiile în Transnistria 61.2%, precentul absolvenţilor care au optat pentru continuarea şcolii in Rusia s-a micşorat neesenţial (0.3%), în acelaşi timp numărul absolvenţilor care au plecat la studii în Ucraina s-a mărit cu 0.7% iar în Republica Moldova, cu 0.1%.

Astfel, vectorul principal care determină încadrarea în câmpul muncii al absolvenţilor peste hotarele Transnistriei este limba în care se face instuirea. În limba rusă învaţă 94.8% din numărul tuturor studenţilor din instituţiile superioare de învăţământ (ISI). În limba moldovenească învaţă 4.6%, în limba ucraineană, 0.6%. Numărul total, anual, al absolvenţilor instituţiilor superioare de învăţământ din Transnistria constituie în jur de 2000 specialişti cu studii superioare profesionale de nivelul 2, iar sistemul de învăţământ mediu profesional transnistrean formeaza anual in jur de 1500 de specialişti de nivel mediu. În afara Transnistriei se angajează  10-15% din numărul specialiştilor instruiţi la noi. Cei mai mulţi tineri care vin să se angajeze la noi sunt din cei care au învăţat în Republica Moldova, din care un loc important il constituie Universitatea de Stat a Republicii Moldova (190 diplome de studii), Universitatea Pedagogica de Stat „Ion Creangă“ (110 diplome de studii), Universitatea Slava a Republicii Moldova (111 diplome de studii), Universitatea de Stat din Bălţi „Alecu Russo“ (104 diplome de studii).

Durata instruirii în învăţământul superior din Moldova, mai ales în privinta absolvenţilor de după anul 2005 s-a micşorat de la 5 ani la 3 ani. Unicul indicator, care corespunde pe criteriul calitativ rusesc şi ucrainean, conform programelor de studii, este atestarea finală, care în diplomele de studii a licenţiatilor se consemnează sub forma de examene de stat, de regulă două  probe şi calificativul profesiei.

Moldoveni din Transnistria 

Care sunt proporţiile învăţământului de limbă rusă, ucraineană şi „moldovenească” (română în grafie latină)?

Asigurarea garanţiilor de stat în privinţa alegerii limbii de instruire este una din direcţiile prioritare ale dezvoltării învăţământului din Transnistria. În  şcoli şi grădiniţe, în ultimul an, au învăţat în limba rusă 21248 (91.9%) de copii, în limba moldovenească  1759 (7.6%), în limba ucraineană 92 (0.4%). Din numărul total al şcolilor generale, 81.8% este cu predare în limba rusă, 16.4% în limba moldovenească, 1.8%, în limba ucraineană. Practic, învaţă în limba rusă 40033 de elevi,  ce reprezintă 89.7% din numărul total, în limba moldovenească 4086, adică 9.1%, iar în limba ucraineană 533 de elevi (1.2%). În comparaţie cu anul precedent, s-a micsorat numărul de copii cu 0.7% care învaţă în limba rusă, cu 0.5% în limba moldovenească şi cu 0.1% în limba ucraineană. Cea mai mare parte a studenţilor din şcolile superioare proifesionale învaţă în limba rusă – 96.8% (6773) iar restul, în limba moldovenească 3.2% (226).

Componenta naţională a celor care sunt instruiţi în sistemul de învăţământ transnistrean  se caracterizează  in felul următor: moldoveni – 34.2%, ruşi – 31.4%, ucraineni – 28,0%, bulgari – 2.6%, alte naţionalitati 3.8%. Pe teritoriul Transnistriei se afla opt instituţii de învăţământ privat cu instruire în grafie latină, unde invaţă mai mult de 800 de copii. Componenţa, pe criteriul naţional, al celor care învaţă în şcolile private în grafie latină este următoarea: moldoveni 95.9%, iar rusii sunt 2.5%, ucrainenii 0.3% ş.a.

Care sunt diferenţele între învăţământul de limbă română, în grafie chirilică şi cel de limbă română, în grafie latină? Prin ce diferă programa de învăţământ?

Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, care functionează in baza grafiei latine. De fapt limba moldoveneasca cu grafie latină nu este altceva decât limba romană. În scolile Moldovei se predă sub denumirea de  “limba română”. În statutul sau oficial, limba moldovenească in chirilică a existat numai în timpul sovietic. Prin traducerea in mod obligatoriu a limbii moldoveneşti in chirilică, autorităţile sovietice încercau să dea un impuls ideii existenţei moldovenilor ca o naţiune aparte, justificând prin aceasta desparţirea Moldovei de România.

În Transnistria, pentru limba moldovenească, până în prezent, ca şi pe timpurile sovietice, este folosită grafia chirilica. La noi, săptămânal, în ultimii 20 de ani, se editeaza unicul ziar din lume în limba moldovenească, iar ziarul este denumit “Adevărul Nistrean”. Majoritatea citititorilor “Adevărului Nistrean”  sunt locuitorii satelor moldoveneşti. Pentru ei ziarul este principala sursă de informare în limba maternă. Ei aici pot citi nu numai ştirile curente şi articole analitice, dar pot afla şi multe informaţii din alte domenii. Ziarul a devenit un fel de manual de limbă maternă.
Problema existenţei şcolilor transnistrene cu predare în limba romană nu ese soluţionata şi una din divergenţile esenţiale este diferenţa dintre programele de studii şi manualele şcolilor moldoveneşti cu grafie chirilică şi cele cu grafie latină.

Şcolile cu predare în limba română din Transnistria sunt lăsate în paragină 

Cum este perceput învăţământul de grafie latină din Transnistria de către administraţie şi de către populaţie?

Partea transnistreană insistă ca una din problemele principale ale procesului tratativelor este problema funcţionării în afara limitelor legislative pe teritoriului Transnistriei a opt şcoli cu predare cu grafie latină.
Aceste şcoli trebuie să fie înregistrate, acivitatea lor să fie licenţiată, pentru ca procesul de învăţământ să fie organizat extrem de corect şi în interesul elevilor. Varianta optimă pentru ieşirea din situaţia creată, pentru Transnistria, este abandonarea politizării sistemului de învăţământ. Este important ca în ultimii ani popularitatea şcolilor cu predarea în limba moldovenească, cu grafie latină, s-a micsorat considerabil în rândul acelei populaţii care se foloseau de serviciile acelor instituţii de învăţământ: numărul pedagogilor din acele şcoli s-a micşorat de două ori, iar numărul elevilor, de patru ori.

În Transnistria, şcolile cu predare în limba romană s-au confruntat cu greutăţi pe parcursul tuturor anilor (n.r. din 1992 până în prezent), şi cu părere de rău, în prezent lipseşte progresul în reglarea situaţiei acestor instituţii de învăţământ.

Pentru organizaţiile europene, un subiect important este legat de dreptul la educaţie a tinerilor din Transnistria şi asigurarea accesului la învăţământ în şcolile cu predare în limba română.

Serviciile diplomatice sistematic amintesc Ministerului de Externe al Transnistriei că accesul la educaţie este o măsura concretă de întărire a încrederii între părţile din conflict, care conţine un potenţial mare de detensionare a relaţiilor între Chişinau şi Tiraspol.

Şcolile româneşti care ativează pe teritoriul Transnistriei, din principiu, refuză să se înregistreze în Transnistria, lăsând deoparte faptul că Ministerul Educaţiei Transnistrene a creat special pentru ele un sistem simplificat de inregistrare.
Un exemplu model este şi hotărarea Justiţiei Europene pentru Drepturile Omului care au condamnat Federatia Rusa in procesul “Catan şi altii împotriva Moldovei şi Rusiei”, considerand-o vinovată pentru “încalcarea drepturilor” a 170 elevi şi pedagogi din şcolile transnistrene cu predare in limba moldovenească, cu grafie latină. Instanta a obligat Rusia să platească pagubiţilor,în total 1.02 milioane de euro, precum şi cheltuielile de judecată de 50 mii de euro. Totodata, CEDO a hotărat că Moldova nu este vinovată de “încălcarea drepturilor” elevilor şi pedagogilor deoarece Chisinaul nu controlează teritoriul respectiv.

Aceasta hotărare a fost primită negativ de către populatia Transnistriei deoarece ei consideră că autorităţile Transnistriei sunt gata să-şi asume răspunderea pentru situaţia creată pe teritoriul lor. În martie 2014 a fost creat un grup de control comun ale cărui experţi au inspectat activitatea la cinci instituţii de învăţământ cu predare în limba română. Până atunci Ministerul Educaţiei Transnistrene nu avea de facto acces în aceste instituţii, ceea ce a creat neinţelegeri suplimentare între părţile conflictului.

Ca rezulat, au fost descoperite multiple încălcări ale normelor sanitare, de stingere a incendiilor şi normele de siguranţă electrică. Ministerul Educaţiei din Transnistra insistă asupra necesităţii de organizare a unui nou control pentru constatarea remedierii neconformitatilor identificate şi astfel de verificari vor fi regulate şi se vor efectua la începutul fiecarui an şcolar. Aceasta propunere a fost înaintata la ultima şedinţă a grupului de experţi Transnistria - Chişinău în domeniul educaţiei.

Care este evoluţia numărului de elevi, vorbitori de limbă română, care învaţă în şcolile cu predare în grafie latină de la proclamarea independenţei Republicii Moldova până în prezent? Câţi dintre ei urmează ulterior cursurile în învăţământul superior din Transnistria?

În şcolile de pe teritoriul Transnistriei cu predare în limba română se înregistrează o scădere a numarului elevilor şi a cadrelor didactice. Daca în 2005-2007 în astfel de instituţii de învăţământ erau aproximativ 2000 de copii, astăzi numărul lor a scăzut de 2.5 ori şi, în prezent acolo învaţă aproape 800 de copii. Aceasta situaţie este legată îndeosebi de faptul că, de exemplu, în Universitatea de Stat Transnistreană “T.G. Shevcenko” este creată o reţea preferenţiala pentru copiii care studiază în limba moldovenească. În afara de aceasta anual  la formarea cifrei de control la admitere este prevazută cota de 10% pentru absolvenţii şcolilor moldoveneşti din sate. În aşa fel, organele de conducere ale Transnistriei acordă sprijin dezvoltării învăţământului în limba moldovenească.
Absolvenţii şcolilor cu studierea în limba română nu au continuitate în aplicarea cunoştintelor dobândite pe teritoriul Transnistriei. De aceea, majoritatea lor se înscriu în instituţiile de învăţământ superior din Moldova, România şi alte state.

Care sunt raţiunile pentru care partea transnistreană a introdus pe agenda de negocieri problema apostilării diplomelor eliberate în Transnistria? Care este stadiul negocierilor pe această temă?

Apostilarea diplomelor emise în Transnistria constituie una din cele mai acute probleme in dialogul dintre Moldova si Transnistria. Echivalarea diplomelor şi atestatelor – procesul de recunoastere a documentelor statelor straine - de studii medii, superioare şi postuniversitare prevede recunoasterea acestor documente de catre organele abilitate ca fiind legale pe teritoriul statului unde a fost emis documentul.

Pentru învăţământul superior (ISI) şi învăţământul mediu de specialitate din Transnistria procedura este îngreunată.  Pentru recunoaşterea acestor diplome este nevoie de expertiza corespunzatoare a ISI din Moldova. Dupa stabilirea diferentelor programelor de învăţământ sunt stabilite examene la materiile lipsă din programele de învăţământul superior din Transnstria, dar care există în programele din Moldova. Doar dupa aceasta etapă e posibilă procedura de recunoaştere.

Ştampila speciala, apostila, este introdusă în Republica Moldova din 16 martie 2007. Aceasta ştampila anulează necesitatea legalizării documentelor straine în Moldova şi a celor moldoveneşti peste hotare. Aceasta ştampila ese folosită de statele membre la convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961 “despre apostilare”. Astfel apostila autentifică originalitatea  semnăturii persoanei care a semnat documentul şi originalitatea ştampilei. Apostila se pune doar în documentele instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova. Documentul se consideră legitim pe teritoriul unui stat membru al convenţiei de la Haga,  imediat dupa apostilare.

În Republica Moldova pentru apostilarea documentelor de studii emise de instituţiile de învăţământ, acreditate în conformitate cu legislţtia în vigoare,  trebuie să fie însoţite de un act de confirmare emis de aceeasi instituţie sau Ministerul Educaţiei, astfel fiind posibilă apostilarea ulterioară a documentelor de catre Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Externe şi  al Integrării Europeane al Republicii Moldova.
În relaţiile Moldo-Transnitrene, în domeniul educaţiei se foloseşte termenul “nostrificare”, “legalizare” şi “recunoasterea diplomelor”. Rezolvarea acestei dileme concrete de multe ori întimpină greutăţi din cauza interpretării diferite a celor două părti.

În primul rând părţile nu reuşesc să se pună de acord în privinţa terminologiei. Dupa părerea Chişinăului,  tinerii transnistreni care au nevoie de un certificat de studii legal trebuie să treacă procedura de recunoaştere a studiilor la acelasi profil în cadrul instituţiilor de învăţământ, ca rezultat, documentele emise de universităţile din Transnistria sunt înlocuite cu certificate de studii ale Republicii Moldova, care sunt recunoscute la nivel internaţional. Partea transnistreană insistă pentru folosirea termenului de nostrificare (în locul “analizei de expertiză a diplomei”), care se referă la procedura de recunoaştere a documentelor de studii între absolvent şi institutiile de învăţământ al altui stat.
În al doilea rând, partea transnistreana insistă pentru efectuarea procedurii de “legalizare” a documentelor transnistrene de studii prin care Chişinăul va recunoaşte legal existenţa instituţiilor de învăţământ din Transnistria, care vor permite tinerilor să depună direct documentele de studii în instituţiile de invatamant ale altor state fara necesitatea de a parcurge procedurile suplimentare de recunoaştere a autenticităţii diplomelor de catre organele abilitate din Chisinau. Ministerul Educatiei al Republicii Moldovei clasifică aceste cerinţe ca fiind nefondate, cu referire la documentele internaţionale care nu permit efectuarea actiunilor de acest fel fara recunoasetrea si aplicarea in acelasi timp a procesului de acreditare si evaluare a institutiilor de învăţământ din Transnistria.
Reprezentanţii Tiraspolului susţin că din cauza nerezolvării acestei probleme există cazuri când tinerii din Transnistria nu pot să-şi continuie studiile iîn instituţii de invăţământ ale altor state, limitând astfel posibilităţile de acces la un învăţămant de calitate.

Autentificarea, recunoaşterea şi stabilirea echivalentelor documentelor de studii (AREAS) este un subiect sensibil din punct de vedere politic. În aşa fel funcţia principala a AREAS este de a verifica corespunderea standardelor de calitate cu statul primitor, in care se planifică continuarea studiilor şi (sau) desfăşurarea activităţilor profesionale. Este necesar de a se face diferenţa între autentificare şi recunoaşterea/stabilirea echivalării.

Confirmarea autentificării este necesară pentru toţi cei care intenţionează să-şi continue studiile sau să muncească peste hotare. În acest caz, Ministerul Educaţiei din Moldova verifică autenticitatea documentelor de studii şi a celor de calificare şi emite un certificat care confirmă autenticitatea, valoarea academică şi (sau) profesională a documentului, precum  şi sistemul de evaluare.

Aceasta recunoaştere este necesară celor care vin în Republica Moldova şi intentionează să înveţe sau să muncească. Ca rezultat al acestei proceduri, Ministerul emite un certificat de recunoaştere şi echivalare, aşadar, beneficiarul are dreptul să-şi continue studiile sau să se angajeze conform calificării.

Un subiect aparte, care în decursul a mai mulţi ani provoacă divergenţe între Transnistria şi Chişinău, este soarta “originalelor” diplomelor şi altor documente de studii care erau reţinute de către autorităţile din Chişinău şi înlocuite cu documente pentru continuarea studiilor sau pentru angajare peste hotare. Astfel autorităţile moldoveneşti reţineau documentele de studii  în original emise de instituţiile din Transnistria ţi in baza lor erau date alte documente, care permiteau transnistrenilor să-şi continuie cariera academică /profesională peste hotare. Aceasta situaţie nu era agreată de Transnistria, care insista la păstrarea originalului şi primirea documentelor nostificate în conformitate cu modelul aprobat în Chişinau.

Raportul dintre numărul total de solicitanţi şi absolvenţi arată ca doar 3.3%, s-au aproape 1 din 40 au depus cereri pentru confirmarea autenticităţii documentelor de studii în Republica Moldova, cel mai probabil pentru plecarea peste hotare. Situaţia se schimbă, deşi nesemnificativ, dacă luăm în considerare şi solicitanţii din Transnistria. Cota cererilor depuse este de aproape 7% din totalul cererilor depuse la Minister. Acest indicator permite o evaluare aproximativă cu privire la mobilitatea studenţilor transnistreni.
Aproape 300 de absolvenţi din totalul de 3000 sunt din Transnistria, deci 1 din 10 absolvenţi s-a adresat pentru servicii la Ministerul Educaţiei din Chişinău pentru confirmarea autenticităţii documentelor de studii şi (sau) calificare, ceea ce nu reflectă un fenomen în masă.

În acelaşi timp, abele părţi, în mai mult de 20 de ani, au elaborat o baza esenţială de drept care reglementează procesul de nostificare a documentelor de studii. Procedura se găseşte pe siturile ministerelor educaţiei a ambelor părţi. În situaţia creată este necesar că părţile să se adreseze experienţei de nostificare a ţărilor recunoscute şi ţărilor cu statut incert care au depăşit perioada de conflict.

Interviu realizat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluţii pentru dezvoltarea societăţii pe cele două maluri ale Nistrului”, finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) şi implementat cu sprijinul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa şi Asia Centrală.