Viaţa de film a actriţei Elvira Godeanu. Tatăl a părăsit-o în copilărie şi asta i-a marcat destinul

Elvira Godeanu a fost supranumită „Marea doamnă a teatrului românesc“. În spatele strălucirii din lumina reflectoarelor a stat o femeie cu o copilărie tristă, marcată de abandonul tatălui.

Elvira Godeanu a fost supranumită „Marea doamnă a teatrului românesc“ datorită calităţilor fizice şi actoriceşti remarcabile. Frumoasă, talentată, admirată şi bârfită în egală măsură, Elvira Godeanu a avut o viaţă demnă de un scenariu de film. S-a născut pe 13 mai 1904 la Bucureşti şi a fost părăsită de tată chiar în prima zi de la naştere. Pentru că îşi dorise băiat, Constantin Glodeanu a dat bir cu fugiţi în momentul în care a aflat că soţia sa, Josefina, a dat naştere unei fetiţe.

Devastată, mama a refuzat să alăpteze fetiţa, de supărare că nou născutul nu era băiat. Tatăl avea să revină episodic în viaţa celor două, până când o va părăsi definitiv pe mama Elvirei, Josefina. Aşa cum avea să povestească mai târziu într-un interviu, mama ei a încercat să se spânzure din cauza faptului că a fost părăsită de soţ.

„Disperată, mama a încercat să se spânzure în podul casei, dar bunicul a urmărit-o şi a smuls-o în ultima clipă din ştreang. Era un şoc prea puternic pentru ea. Nimic nu o mai atrăgea, se însingurase de lume, avea cumplite crize de melancolie. Nu a mai vrut să audă de o altă căsătorie, deşi surorile ei doreau să o mărite. Tot restul vieţii a trăit ca o sfântă, nu a mai existat nici un alt bărbat pentru ea. Şi acum simt o strângere de inimă, când îmi amintesc cum o găseam cu ochii în lacrimi, lângă fotografia lui tata, care se afla pe masă, în camera noastră”, spune actriţa într-un interviu acordat în Adevărul Literar - Artistic din anul 1995.

Un copil orfan

Copilăria şi tinereţea actriţei au fost profund marcate de abandonul tatălui. ”Când eram copil, tot timpul sărutam această poză, o mângâiam şi îl aşteptam. «Când vine tata, vreau să-l văd!». Mi se spuneau tot felul de minciuni: tata o să vie, dar n-a venit. Eu nu l-am văzut pe tata niciodată în carne şi oase. Când m-am făcut mare şi mi-am dat seama de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia. L-am urât cumplit. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit hăituită de această absenţă", povestea actriţa în acelaşi interviu.

Elvira Godeanu şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Târgu-Jiu. Împreună cu mama sa, s-a mutat mai târziu în Caracal, unde Josefina a lucrat la un pension. În 1921 s-a mutat la Bucureşti şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, secţia artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara.

Elvira Godeanu a debutat după terminarea studiilor la Conservator, când avea doar 21 de ani. A urcat pe scenă la Compania Tantzi Cutava-Mişu Fotino. Confirmarea talentului a venit după primele roluri. S-a angajat apoi la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra şi din 1929 a ajuns la Teatrul Naţional din Bucureşti, angajată de directorul Liviu Rebreanu. S-a remarcat în roluri celebre din piesele lui Caragiale. Una dintre cele mai memorabile interpretări a fost cea a rolului Ziţa din ”O noapte furtunoasă”.

O mare frumuseţe

Extrem de frumoasă, actriţa Elvira Godeanu a stârnit mari pasiuni, dar şi multe bârfe în epocă. „O astfel de frumuseţe a născut, evident, pasiuni tulburătoare, a dat naştere unor celebre poveşti de dragoste, a indus în mintea multora aventuri cum numai în romanele interbelice puteai găsi, a confecţionat scenariile unor amoruri secrete cu parteneri din elita economică sau politică a vremii“, scrie scriitorul Ion Cepoi în cartea "Elvira Godeanu, o poveste de pe Jiul de Sus". Actriţei i s-a atribuit titulatura de ”vampă sută la sută”, în ciuda faptului că, în realitate, Elvira Godeanu a fost o femei simplă şi cordială.

„Bucureştenii - şi publicul românesc în general - îi atribuie unanim Elvirei atributele de «vampă sută la sută». Se verifică şi în cazul acestei mari artiste înclinaţiunea populară de a-şi împodobi idolii cu atribute exorbitante care să desăvârşească pentru masse nevoia lor de mituri aurite. Nimic mai departe de adevăr. Elvira este femeia cea mai simplă, cea mai graţioasă, cea mai cordială de pe lume. I s-au pus şi se pun în seamă aventuri senzaţionale - ea, care ştie tot ce se spune despre persoana ei -râde cu râsul ei fraged, cu o observaţiune spirituală, fiindcă posedă un dar al humorului adorabil - atât de firesc şi de românesc ...", dezvăluia Alexandru Kiriţescu, în articolul ”Elvira Godeanu - artistă şi femeie”, apărut în  Rampa, în 1946.

Presupusă relaţie cu Gheorghiu Dej

Una dintre cele mai scandaloase relaţii atribuite Elvirei Godeanu a fost presupusa idilă cu Gheroghe Gheorghiu Dej. Se spune că acesta a făcut o mare pasiune pentru actriţă, iar bârfele vremii au vorbit despre o cerere în căsătorie. Într-un interviu acordat peste ani, actriţa a recunoscut că, de fapt, nu l-a cunoscut pe Gheorghiu Dej.

„Este o poveste care m-a apăsat multă vreme. Toţi cei care îmi erau apropiaţi, colegi, prieteni care îmi veneau în casă, ştiau că este o calomnie. O legendă construită cu sânge rece de Ana Pauker, pentru a-l compromite pe rivalul ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ochii tovarăşilor de partid şi ai lui Stalin. Mulţi dintre cei care mă înconjurau - unii mi-au făcut mărturisiri în acest sens - aveau «indicaţii» să răspândească zvonul că mă vizitează Dej, că îmi trimite bijuterii şi lucruri scumpe. Totul mi se trage de la un revelion. Comuniştii organizau astfel de petreceri în care urmăreau să-şi facă propagandă printre artişti. M-am trezit într-o sală unde fuseseră aduse butoaie mari cu vin. Se bea şi se mânca şi toată lumea era veselă. Eram foarte elegantă, purtam o pălărie cu boruri mari şi o blană superbă. Mă însoţea dramaturgul Alexandru Kiriţescu, şi el foarte elegant îmbrăcat. La un moment dat s-a făcut linişte, apoi o rumoare teribilă: «Vine tovarăşa Pauker!». Toţi s-au repezit către ea. Eu am stat deoparte. A început să împrăştie strângeri de mână şi zâmbete; s-a oprit, m-a privit lung şi a cerut să-i fiu prezentată. Parcă o văd, avea o privire de vultur, era tunsă scurt, îmbrăcată modest şi sobru, într-o rochie gri închis. După această întâlnire, zvonurile despre legătura mea cu Dej au început să circule. Lucrurile au devenit curând dramatice. Primeam scrisori de ameninţare sau implorare din partea unor oameni greu încercaţi de soartă, care aveau rude în închisoare, deţinuţi politici, sau se aflau în nevoi şi sperau că pot să-i ajut eu, intervenind pe lângă «iubitul» meu! Ce e absurd în povestea asta e că eu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu l-am văzut niciodată în viaţa mea în carne şi oase“.

Actriţa s-a căsătorit la 31 mai 1954 cu Emil Prager, un celebru inginer constructor. Acesta a fost bărbatul care a iubit-o, a susţinut-o în carieră şi i-a rămas alături 50 de ani. După o viaţă trăită în lumina reflectoarelor, Elvira Godeanu a murit pe 3 septembrie 1991 şi a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti. În 2015 a fost reînhumată în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.