Istoria rochiei albe de mireasă. Cum se îmbrăcau fecioarele pentru căsătorie în urmă cu 2000 de ani şi de când a devenit albul culoarea tradiţională

Istoria rochiei albe de mireasă. Cum se îmbrăcau fecioarele pentru căsătorie în urmă cu 2000 de ani şi de când a devenit albul culoarea tradiţională

Rochia de mireasă are o istorie veche de 2000 de ani. De-a lungul timpului, rochia de mireasă a avut mai multe culori. Pentru prima dată, rochia albă de mireasă a apărut în Grecia, unde albul simboliza bucuria.

Ştiri pe aceeaşi temă

Rochia de mireasă ca veşmânt purtat în ziua cununiei de către femei a apărut în urmă cu 2000 de ani. În trecut însă, rochia de mireasă nu semăna cu ceea ce poartă miresele din ziua de astăzi. În Egiptul Antic, miresele purtau în ziua nunţii mai multe rânduri de drapaje din materiale foarte simple. Pentru prima dată, rochia albă de mireasă a fost purtată de femeile din Grecia şi Roma. În Grecia antică, albul simboliza bucuria şi rochia era purtată ca simbol al celei mai fericite zile din viaţa unei femei. Mai târziu, în secolul al IV-lea, femeile elene au ajuns să poarte în ziua nunţii rochii de culoare galbenă.
 
La nunţile romane, miresele se îmbrăcau în rochii albe, culoarea fiind considerată drept un tribut adus lui Hymen,zeul fertilităţii şi căsătoriei despre care se credea că iubeşte culoarea alb. În Roma antică, miresele purtau în ziua nunţii, pe lângă rochia albă, şi o coroniţă de flori cu un voal de culoare violet 

În perioada Evului Mediu, rochiile de mireasă aveau culori, forme şi texturi diverse. Rochia se alegea după preţul şi calităţii ţesăturii, şi nu după culoare. Din această perioadă datează dovezi istorice că femeile purtau în ziua nunţii chiar şi rochii de culoare roşie cu decoraţiuni aurii. În islam , în aceeaşi perioadă, mirele purtau rochii negre, negrul simbolizând în această civilizaţie puritatea.
 
Moda rochiei albe de mireasă a apărut în secolele XV-XVI
 
Moda rochiei albe de mireasă a început în secolele XV-XVI. Din această perioadă datează documente oficiale care amintesc de rochia de mireasă albă, purtată de Anna de Bretania la căsătoria cu regele Louis al XII-a lea al Franţei. Tot într-o rochie albă de mireasă s-a căsătorit şi Margaret Tudor, fiica lui Henry al VI-lea. Celebra rochie a fost confecţionată din damasc alb tivit cu roşu stacojiu, culoarea tradiţională a familiilor regale.


În 1558, Maria Stuart s-a căsătorit cu Francisc al II-lea, îmbrăcată într-o rochie albă. Albul a fost ales pentru că era culoarea care se identifica cu ducatul Guise, locul de origine al miresei.

În aceeaşi epocă au existat şi excepţii de la clasicul alb. În 1660, infanta Maria Teresa de Spania s-a căsătorit cu Ludovic al XIV-lea al Franţei, îmbrăcată într-o rochie neagră, în vreme ce Ecaterina cea Mare a Rusiei a purtat în ziua nunţii o rochie argintie.
 
Una dintre cele mai celebre rochii albe de mireasă a fost cea purtată de prinţesa Charlotte, verişoara Reginei Victoria la nunta sa din 1816. Rochia poate fi admirată şi astăzi la Muzeul Victoria & Albert din Londra.

 
În 1840 şi Regina Victoria a purtat  o rochie albă la căsătoria cu regele Albert de Saxa-Coburg.
Începând cu secolul al XIX-lea, rochia albă de mireasă a devenit simbol al zilei nunţii, iar modelele s-au diversificat, devenind din ce în ce mai ostentative, luxoase, preţioase şi elegante.

Originea voalului
 
Voalul a fost purtat de mirese încă din perioada antică. Voalul care acoperea faţa miresei simboliza virginitatea şi puritatea acesteia. Iniţial, voalul de mireasă ajungea până la picioarele miresei şi acoperea rochia. În timp, voalul a fost redus cât să acopere doar faţa femeii.

La greci şi romani, voalurile de mireasă erau lungi şi transparete. Voalul a început să se asorteze cu culoarea rochiei de mireasă, începând cu secolul al XVIII-lea.
citeste totul despre: