FOTO VIDEO Povestea Zărezanului, tradiţie bulgărească sărbătorită româneşte la Zimnicea. „Obiceiul şi-l mai face omul şi după cum se simte bine“
0
Pe o vreme cu soare, la temperaturi de 10 grade Celsius, grupuri de oameni mergeau în pas de plimbare pe şoseaua ce duce spre portul Zimnicea. La intersecţia cu locul numit Dig se zăreau, încă de la distanţă, maşini parcate şi fum. Localnicii sărbătoresc azi, 1 februarie, cu mâncare şi băutură Zărezanul, un obicei împrumutat de la bulgari. E ziua când se sfinţesc viile.
„Pe timpul lui Ceauşescu nu se făcea că nu se ţinea aşa ceva. După revoluţie a început să se facă“, povesteşte Marin Gheorma, un pensionar în vârstă de 69 de ani. Stă pe marginea şoşelei cu un amic, Gheorghe Prună, tot pensionar, şi aşteaptă să înceapă evenimentul.
Ei ştiu că Zărezanul e o tradiţie de origine bulgărească şi că, în alţi ani, dădeau noroc şi cu vecini de dincolo de Dunăre. Bărbaţii mai povestesc că şi în sate ca Izvoarele şi Calomfireşti – localităţi din judeţul Teleorman – se ţine Zărezanul.
„La ei (n. r. în sensul de la ei, la bulgari), e demult, la noi (n. r. în Zimnicea) a început de vreo 10-15 ani aşa“, zic bărbaţii.
În stânga - Marin Gheorma şi Gheorghe prună. În dreapta - Dumitru Tudose cu nepotul în braţe
Tradiţia spune că, de Zărezar, fiecare gospodar se duce la via sa, taie din vârfuri, dezgroapă sticla de vin pusă în pământ toamna trecută şi bea un pahar. Două.
„Pui un pic de vin la rădăcina la viţă. Obiceiul şi-l mai face omul şi după cum se simte bine. Ce să mai...“, adaugă Marin Gheorma.
Un alt localnic îşi ţinea nepotul în braţe lângă scena improvizată. Are vie acasă, dar tradiţia nu e ca pe vremuri. „Nu prea mai se ţine chiar aşa“, afirmă Dumitru Tudose, electrician de profesie, în vârstă de 57 de ani.
Puţin mai departe de scenă, la vreo câţiva metri e un grup vesel de pensionari, lângă o maşină de pe care flutură tricolorul. Printre ei, foşti muncitori la fabricile din Zimnicea care s-au închis. Glumeţi nevoie mare, au pus o masă în cîmp, alături au făcut ciorbă de peşte la ceaun, iar pe o măsuţă de lângă ceaun stăteau teancuri sănătoase de carne de porc şi peşte.
„Când era zăpadă, părinţii noştri se duceau cu săniile la vie“, zice unul dintre ei. La alte Zarezan-uri se întâlneau cu vecinii de peste Dunăre. Azi a fost o excepţie. Bărbaţii au adus cu ei sucuri, vin şi ţuică. La doi paşi de ei sunt metri întregi de viţă de vie. Unii dintre ei zic că au avut vie, dar au renunţat la ea. Întrebaţi de ce, răspunsul lor a fost: „la ce să mai ţinem vie, dacă toţi copiii sunt plecaţi în afară?“. Din grupul vesel îi amintim pe Vasile Codan, Tudor Zanove.
Înainte de 11.00 apare primarul cu trei preoţi, viceprimarul alături de o pereche de tineri în costum popular.
Primarul zăreşte grupul vesel. Se duce şi-şi face poză cu ei.
Începe o scurtă slujbă religioasă pentru ca viile să rodească. Printe rugăciuni şi cântări bisericeşti, un preot sfinţeşte via, altul aşează coroniţe din viţă de vie pe capetele unor gospodari. Printre cei ce primesc coroniţă se numără şi primarul.
În ce constă tradiţia Zarezanului. Preoţii din Zimnicea au sfinţit viile
Apoi se iau foarferci şi se taie vârfuri din viţa de vie. Un bărbat sapă la rădăcina unei viţe şi scoate o sticlă de vin îngropată anul trecut.
Apoi primarul din Zimnicea, Petre Pârvu, rosteşte un discurs. Cel din video-ul de mai jos.
După eveniment, acelaşi primar le declară jurnaliştilor prezenţi: „Am şi băut o duşcă de vin, eu care nu gust alcool de foarte mulţi ani, dar această zi trebuie să o serbăm aşa cum se cuvine şi să facem toate obiceiurile că aşa e corect şi normal“.
Pe fundal se aude muzică populară din zona Teleormanului, grătarele se încing, lumea petrece.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
