Cine au fost şi cum arătau muzele scriitorilor români. Poveştile femeilor care au inspirat opere celebre

Leny Caler, Cleopatra Lecca sau Domniţa Gherghinescu Vania au fost muzele unor scriitori români celebri. Femei frumoase, misterioase şi pasionale, muzele şi-au vrăjit iubiţii, iar în urma poveştilor de amor s-au născut opere nemuritoare.

Muzele scriitorilor români au avut în comun frumuseţea şi iubirea. Toate au fost femei deosebit de frumoase, pasionale şi misterioare, care au inspirat pasiuni fulgerătoare. Poveştile de iubire trăite cu muzele lor de Mihai Eminescu, Mihail Sebastian, Camil Petrescu sau Lucian Blaga au inspirat opere devenite nemuritoare.

În spatele personajului Doamna T din ”Patul lui Procust”, romanul lui Camil Petrescu, şi în spatele piesei ”Jocul de-a vacanţa”, scrisă de Mihail Sebastian, a stat aceeaşi femeie frumoasă, Leny Caler. Faimoasă actriţă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes din secolul trecut, le-a sucit pe rând minţile celor doi scriitori 

Pentru Camil Petrescu, Leny Caler a fost întruchiparea perfecţiunii feminine. A văzut-o jucând într-o piesă de teatru şi a scris o cronică favorabilă. Au ajuns să se cunoască şi, despre prima întâlnire, actriţa avea să scrie în memoriile sale: "Eram emoţionată, curioasă foc să cunosc un ziarist, poet şi romancier, primul care a scris într-un ziar despre mine. Mare mi-a fost uimirea cînd am văzut în faţa mea un tinerel mic de statură, dar bine legat, proporţionat, cu păr blond-şaten, cu o frunte înaltă, puţin bombată, cu sprâncene bine marcate, de sub care mă priveau doi ochi de un albastru neverosimil, ca de mărgea, nu prea mari, dar vii, inteligenţi. Mă privea zâmbind copilăreşte, dulce. Am zâmbit şi eu, încîntată că aveam în faţa mea un bărbat care părea atât de tânăr, nu un scriitor cu aer grav, a cărui seriozitate m-ar fi îngheţat. Ne-am plăcut şi ne-am simţit bine împreună din primul moment". 

Doamna T

Camil Petrescu era cu 10 ani mai în vârstă decât Leny. Şi-a luat rolul de profesor în faţa tinerei actriţe neşlefluite şi îi aducea câte o carte la fiecare întâlnire: "Venea mereu cu cîte o carte nouă, îmi cerea să-i explic ce-am înţeles din cartea precedentă. Era un examen destul de greu pentru mine, care nu întotdeauna înţelegeam ce citeam. Camil îmi dădea, cu răbdare, explicaţii, mă învăţa să gândesc şi să înţeleg sensurile mai adânci ale lecturii. Cînd reuşeam, mă lăuda, dar cînd mergea mai greu se înfuria şi-mi spunea uneori vorbe grele, jignitoare. Era un profesor destul de sever, dar nu mă supăram pe el, ştiam că are dreptate. De altfel, prinsesem gustul lecturii, fapt care-l încînta pe Camil”, aflăm din memoriile actriţei. De la prietenie au trecut la amor şi, după cum povesteşte actriţa în memorii, Camil Petrescu a fost un amant extrem de gelos:

"Era atât de suspicios în gelozia şi mândria lui, încât a stat odată o noapte întreagă în faţa uşii mele închise, bănuindu-mă că sunt acasă şi nu vreau să deschid. Eu dormisem la o colegă care era bolnavă şi am rămas stupefiată cînd l-am găsit dimineaţa aşteptîndu-mă pe treptele din faţa casei, palid şi obosit. Jenat de bănuiala lui nejustificată, împăcarea a fost, de data asta, uşoară pentru mine”.  

Între actriţă şi amantul gelos, certurile erau dese şi se sfârşeau, de fiecare dată, cu o despărţire. Nu stăteau separaţi prea mult timp. Scriitorul obişnuia să-şi ceară iertare pentru crizele de gelozie, aducându-i flori. 

Deşi s-au despărţit şi ea a ales să se mărite cu criticul bogat Scarlat Froda, el avea să-i poarte toată viaţa o amintire plăcută. "Femeia aceasta mi-a dat halucinaţia unei desăvârşiri. Această halucinaţie n-o pot rupe din mine, fără să rup şi fire de carne”, scria Camil Petrescu, după despărţire. Leny Caler i-a inspirat scriitorului personajul Doamna T din romanul ”Patul lui Procust”.

Iubirea lui Mihail Sebastian

Pe Mihail Sebastian, Leny l-a cunoscut când era deja căsătorită cu Scarlat Froda. L-a apreciat ca scriitor, nu şi ca bărbat. El, în schimb, a sfârşit îndrăgostit nebuneşte de ea. Leny a vrut să-l cunoască, după ce i-a citit scrierile. Tânărul stângaci Mihail Sebastian s-a îndrăgostit imediat de cea care era deja o celebritate a vremii. "În entuziasmul şi în graba tinereţii mele, n-aveam dorinţă mai vie decât să cunosc, cât mai curînd, autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Şi, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă şi – de ce să nu mărturisesc – chiar puţin dezamăgită când l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tânărul din faţa mea, timid, stângaci, cu o înfăţişare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încântaseră”, scria Leny după întâlnirea cu scriitorul.

Provocat de Leny, care i-a cerut să scrie o piesă de teatru pentru ea, Mihai Sebastrian scrie ”Jocul de-a vacanţa”. Deşi opera a fost scrisă special pentru ca Leny să interpreteze rolul principal, după primele audiţii, creatorului i s-a părut că actriţa nu pune suficient suflet în interpretare. Când autorul a vrut să dea rolul principal altei actriţe, au început certurile. Din bărbatul amorezat până peste cap, Mihai Sebastian începe să vadă defectele actriţei şi relaţia se sfârşeşte.  

"Am terminat cu ea, dar dacă faptul în sine a fost destul de uşor, fără violenţă, pe jumătate surâzând, să nu mi se pară că de aici încolo va fi la fel de uşor. Vin acum ceasurile de nelinişte absurdă, nevoia sufocantă de a o vedea, obsesia telefonului care nu mai sună, tentaţia de a pune mâna pe receptor şi de a o chema, speranţa de a o întâlni «întîmplător» pe stradă, mica alarmă de a trece prin faţa teatrului, nevoia de a ridica privirea, când trec pe strada ei, spre ferestrele ei – să văd dacă sunt luminate şi, dacă sunt, cine este la ea în vizită – şi dacă nu sunt, unde o fi ea la ora asta?”, scria Sebastian după despărţirea de Leny.   

Domniţa lui Blaga

Domniţa Gherghinescu Vania a rămas în istoria literaturii române drept ultima muză celebră care i-a vrăjit şi inspirat pe poeţii Lucian Blaga şi Tudor Arghezi. „Muzele sunt o necesitate pentru poeţi. Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legitimitatea”, scria Blaga despre muze şi iubire. În Domniţa Gherghinescu Vania Blaga a găsit, într-o perioadă din viaţa sa de artist, ceea ce avea nevoie pentru a menţine aprins actul creaţiei.

Pe Lucian Blaga muza Domniţa l-a cunoscut în 1937, cu ocazia unei recepţii la Academie. S-a apropiat de poet ca admiratoare şi a ajuns să îi inspire versuri. Lucian Blaga avea să o numească mai târziu „prietena poeziei”. Într-o perioadă în care poetul era lipsit de inspiraţie, Domniţa i-a insuflat o revigorare literară. După mai multe întâlniri la Braşov şi Bucureşti în care frumoasa soţie a lui Gherghinescu Vania îi fură inima lui Blaga, cei doi încep o corespondenţă care a durat câţiva ani. Blaga devine cel căruia Domniţa i se confesează în legătură cu admiratorii şi viaţa ei. La rândul lui poetul îi dedică versuri în care femeia visurilor lui se află în centrul atenţiei. „Domniţă din ţară bârsană, / Lumină sunt, inimă, rană”, scria Blaga în 1941 în Poezia ”Încântare”. Aşa cum rememorează Blaga evenimentele din acea perioadă, în romanul său autobiografic, „Luntrea lui Caron”, ruptura dintre Domniţa şi poet s-ar fi produs în anul 1944. Poetul s-a aratat dezamăgit de frivolitatea celei pe care o divinizase în versuri. 

Arghezi şi Domniţa

Tudor Arghezi a fost o altă mare personalitate a liricii româneşti căreia Domniţa i-a inspirat versuri. Pentru autorul lui ”Zdreanţă”, despre care se spune că a iubit-o platonic pe frumoasa de la Braşov, Domniţa a fost marea lui slăbiciune. Poetul o aminteşte în poezia Testament: „Întinsă, leneşă pe canapea/ Domniţa suferă în cartea mea”. Muza i-a inspirat şi poezia numită chiar ”Domniţa”, în care poetul îşi expune sentimentele de îndrăgostit: „Domniţă cu cinci turle la cetate, Răbdai aproape anul jumătate, Şi-n aşteptare, număr ca nebunii Luceferii rotiţi din coada lunii”.  

Muza care a inspirat ”Pe lângă plopii fără soţ”

Eminescu cunoscut-o pe Cleopatra Lecca la Junimea. Se spune că aceasta a fost ultima mare pasiune a poetului, înainte de a se îmbolnăvi. „Cleopatra era atunci o femeie de peste 30 de ani trecuţi, înaltă, frumoasă şi blândă ca o icoană”,descrie Nicolae Petraşcu muza lui Eminescu de la Bucureşti. Se spune că poetul s-a amorezat pe loc de doamna care avea cu zece ani mai mult decât el. „Cleopatra, fie din motive pe care nu le putem şti, fie că, pentru ea, un ziarist şi un poet modest în toate ale lui nu o putea interesa, fie că inima ei nu era liberă, rămase indiferentă la gândurile lui”, mai povesteşte Petraşcu.

Deşi respins iniţial de muză, Eminescu a făcut o obsesie pentru doamna trecută de 30 de ani şi a început să pândească locuinţa acesteia, de pe strada Cometei, o stradă plină pe plopi. „Adoraţia lui Eminescu începea, de obicei, printr-un asediu al locuinţei. El se plimba agitat prin faţa casei, concentrându-şi tăria privirilor către fereastră, bineînţeles seara, iar în cazul Cleopatrei se zice că ar fi pătruns în dependinţe, unde a stat ascuns o noapte întreagă pentru a se bucura de priveliştea suavă a iubitei“, scria George Călinescu despre iubirea poetului pentru doamna din Bucureşti. După lungi plimbări pe strada Cometei, numărând plopii, în aşteptarea unui semn de la fiinţa adorată, Eminescu a scris celebra poezie ”Pe lângă plopii fără soţ”.