FOTO Carnavalul de la Rimetea, ritualul păgân prin care localnicii „îngroapă“ iarna şi toate relele din anul care a trecut

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La începutul primăverzii, localnicii din Rimetea, judeţul Alba, sărbătoresc de sute de ani „Înmormântarea Fărşangului”, un obicei popular care ”îngroapă” iarna şi anul vechi. Anul acesta Farsang Torocko a avut loc în a treia zi de primăvară oficială.

Sute de oameni ai fost prezenţi în acest an la Carnavalul care celebrează lupta dintre iarnă şi primăvară. Carnavalul de la Rimetea organizat de cetele de flăcăi este păstrat încă viu de 300 de ani. Fărşangul în sine înseamnă perioada de distracţie, de la Bobotează până la prinderea postului Paştelui, în care băieţii se duceau la fete, le făceau curte şi petreceau. Înmormântarea Fărşangului înseamnă terminarea acestei perioade şi semnifică trecerea de la rău la bine, de la iarnă la primăvară.

De aceea, odată cu înmormântarea Făşangului se îngroapă şi anul vechi – privit din punct de vedere agrar, nu calendaristic – cu toate relele sale şi se lasă locul pentru noul an care trebuie să fie mai bun decât precedentul. Actorii din piesa Fărşangului se costumează în urşi, ţigani, hornari, mire şi mireasă, cerşetori, preoţi, bocitoare. Alaiul format numai din bărbaţi străbate uliţele satului cu carul mortuar în care se află păpuşa Dome, ce închipuie Fărşangul, ce trebuie îngropat.

image

În fruntea alaiului sunt mai mulţi feciori care pocnesc din nişte bice lungi. Urmează muzicanţii, preotul, cantorul, mirele şi mireasa, perechile în costume tradiţionale şi mascaţii. În urma alaiului, într-o căruţă trasă de un măgar se află un sicriu alb, care închide simbolic iarna. După căruţă, două fete „bătrâne“ bocesc şi trag după ele un butuc, semn al sterilităţii. Figuranţii fac gălăgie şi fac gesturi violente pentru a alunga tot ceea ce este necurat. Tradiţia spune că mascaţii nu au voie să comunice întrei ei, decât prin pantomimă. Şi, asta pentru a nu fi recunoscuţi de localnici. Drept răsplată pleacă acasă cu cârnaţi, mere, nuci, vin şi ţuică.

image

Străvechiul obicei seamănă mai degrabă cu un o nuntă, cu tot tacâmul de muzicanţi, preot, cantor, mire şi mireasă. Spectacolul de pe uliţele satului este general. Vrând-nevrând, iau parte şi cei care stau pe margine şi cred că sunt „feriţi” de drăcuşorii care îţi pictează pe furate faţa cu funingine. După ce alaiul trece pe toate uliţele satului, flăcăul care joacă rolul preotului citeşte la izvorul din mijlocul comunei un fel de analiză a necazurilor şi bucuriillor din anul care a trecut. Sicriul în care este închisă simbolic iarna este distrus de flăcăii satului cu bâtele, ca mod de alungare a duhurilor rele, de îngropare a anului vechi, lăsând libertate renaşterii lumii în primăvară. Obiceiul se încheie seara cu un spectacol la căminul cultural din sat.

image

”Acest obicei marchează încheierea iernii şi intrarea în Postul Paştelui. Numele săsesc al sărbătorii – «Fasching» – provine de la cuvântul «vastschang» (fastschank), în traducere liberă «ultima băută» sau ultima petrecere, ultimul chef înainte de începutul Postului Paştelui. Odată cu îngroparea Fărşangului sunt alungate duhurile rele şi iarna cu toate greutăţile ei. Potrivit tradiţiei, pot participa doar băieţi. Îmbrăcaţi în haiduci şi costume populare şi măşti, aceştia străbat uliţele satului, generând un haos general, iar în alai se află şi o căruţă trasă de măgar, în care se află un sicriu. Înmormântarea Fărşangului seamănă mai mult cu un alai de nuntaşi, care este condus de muzicanţi, preot, cantor, mire, mireasă”, afirmă etnograful Petruţa Pop.

image

În fiecare an, obiceiul este urmărit de pe margine de sute de turişti, majoritatea veniţi din Ungaria. Rimetea are aproximativ 1.200 de locuitori, din care peste 90 la sută sunt de etnie maghiară. Obiceiul a fost preluat de comunitatea maghiară din Rimetea de la saşii ardeleni care locuiau odinioară în satele învecinate. De altfel şi numele este de provenienţă germană, de la termenul Fasching (carnaval). Are o vechime de peste 300 de ani. Rimetea este situată la poalele Pietrei Secuiului, un masiv din Munţii Trascăului. Se ajunge pe drumul judeţean care leagă oraşul Aiud din Alba cu comuna Buru din Cluj. 

image

Localitatea este renumită pentru faptul că soarele răsare de două ori, datorită muntelui: o dată de o parte a masivului, iar după câteva ore de cealaltă parte. Satul este un adevărat muzeu în aer liber, în 1999 primind premiul „Europa Nostra“ pentru conservarea caselor tradiţionale, construite după modele medievale germane. Aici peisajul pare neatins de mâna omului, iar casele, zugravite toate în alb cu ferestre verzi, sunt aşa cum au fost construite la începutul secolului trecut. La Rimetea vin autocare din toata Europa, dar şi turişti din Japonia şi America. Zona mai este renumită pentru portul popular tradiţional şi pentru mobilierul pictat. Portul popular este arătat turiştilor la manifestările tradiţionale, dintre care se remarcă „Îngroparea Fărşangului“. Pentru frumuseţea locurilor şi păstrarea intactă a zonei, Rimetea este propusă pentru a fi inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite