FOTO Cele mai frumoase castele ale lumii
0
Trecut-au zilele în care regii şi reginele îşi conduceau poporul din vârful unui castel impunător. Palatele din care monarhii domneau au rămas peste veacuri o dovadă a puterii lor. De la castelele cu turle specifice Germaniei şi până la cetăţile feudale din lemn, locuinţele regale au continuat să domine mult timp după ce locuitorii cu rang înalt le-au părăsit.
Ca o mărturie a frumuseţii şi a permanenţei lor, „Huffington Post“ a alcătuit o listă cu zece dintre cele mai însufleţite şi captivante castele care au uimit călătorii pentru arhitectura şi istoria pe care o poartă în spate.
Château de Versailles (Versailles, Franţa)
Atunci când regele francez Ludovic al XIII-lea a pus bazele castelului de la Versailles, în 1631, el servea drept cabană pentru vânătoare situată la aproximativ 24 de kilometri vest de Paris. Fiul acestuia, regele Ludovic al XIV-lea, a fost cel care a transformat Versailles într-un complex regal, între 1661 şi 1710. Fiecare rege care a trăit la Versailles şi-a lăsat amprenta asupra palatului. În anii 1670, Ludovic al XIV-lea a creat Sala Oglinzilor, celebră acum pentru sticlăria şi candelabrele sale. Apoi, în 1774, Ludovic al XVI-lea i-a dăruit soţiei sale, Maria Antoaneta, un imobil privat ascuns în grădinile luxuriante de la Versailles.
Monarhia franceză a rămas la Versailles până în 1789, atunci când o revoltă ce avea legătură cu Revoluţia Franceză i-a forţat pe regenţi să fugă la Paris. În anii care au urmat Revoluţiei, Versailles a servit mai multor scopuri: a fost un refugiu pentru Napoleon Bonaparte, apoi muzeu de istorie franceză (deschis de regele Ludovic-Filip în 1837), dar şi locul unde s-a semant Tratatul de la Versailles. Astăzi, palatul este unul dintre atracţiile turistice de top ale Franţei. El atrage milioane de vizitatori în fiecare an.
Castelul Matsumoto (Matsumoto, Japonia)
Construit în 1504 în timpul Sengoku (perioada războiului civil japonez), Castelul Matsumoto a fost conceput iniţial ca o mică cetate. Abia după unificarea Japoniei sub shogunatul Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea, Castelul Matsumoto a fost transformat în structura cu trei turnuri vizibilă şi astăzi. El a fost construit pentru a rezista unui atac inamic, dar, în jurul anului 1595, atunci când a fost terminat, războaiele din Japonia erau la final. Matsumuto nu a fost niciodată atacat, motiv pentru care turnul înalt de 28 de metri este cel mai vechi turn de interior din Japonia.
FOTO Shutterstock
Vizitatorii castelului se pot bucura de caracteristici unice ale castelului: ziduri negre şi o streaşină în picaj, însuşiri care i-au adus porecla de „Castelul Corb“ sau „Karasu-jo“ în japoneză. Privită de la etajul cinci sau şase ale turnului, priveliştea este cu adevărat impresionantă, iar florile de cireş şi azaleele completează acest frumos tablou.
Palatul Ecaterina (Puşkin, Rusia)
Atunci când a comandat un palat pentru soţia sa, Ecaterina I a Rusiei, în 1717, ţarul rus Petru cel Mare şi l-a imaginat ca pe un imobil cu două etaje. Cu toate acestea, vizitatorii acestei structuri enorme colorate în albastru, alb şi auriu din Puşkin, oraş situat la 32 de kilometri sud de Sankt Petersburg, vă vor spune că palatul nu este nici pe departe modest. Acest lucru se datorează fiicei lui Petru, împărăteasa Elisabeta a Rusiei, care a reproiectat în 1743 întregul palat, din dorinţa de a crea o structură extravagantă care să rivalizeze cu Palatul Versailles. Rezultatul a fost o fortăreaţă în stil rococo lungă de 324 de metri, având o faţadă din stuc aurită cu mai mult de 220 de kilograme de aur.
FOTO Shutterstock
Interiorul palatului este la fel de grandios precum exteriorul. Sala Mare şi Sala Luminii însumează amândouă peste 10.000 de metri pătraţi. Mai mult, în interior să găseşte Sala Chihlimbarului, care era împodobită cu peste 5.400 de kilograme de pietre din chihlimbar. Când nepoata împărătăsei Elisabeta, Ecaterina cea Mare, a urcat pe tronul Rusiei în 1762, ea a renovat încă o dată palatul. Ecaterina a găsit gusturile mătuşii sale ca fiind depăşite şi a implementat un stil clasic, vizibil în liniile simetrice ale Sălii de Mese Verzi.
Castelul Neuschwanstein (Schwangau, Germania)
Comandat în 1868, Castelul Neuschwanstein a fost construit pentru a-i servi ca refugiu bavarez Regelui Ludwig al II-lea. După moartea misterioasă a monarhului, castelul nu era încă terminat, fiind mai degrabă o schelă. Construcţia s-a reluat în 1892, deşi arhitectul a simplificat multe dintre schiţele ambiţioase ale lui Ludwig.
FOTO Shutterstock
Chiar şi în aceste condiţii castelul este departe de a fi simplist. Turlele în stil romanic, precum şi turnuleţele par a fi scoase dintr-o carte de basme. Poate că lucrul acesta nu este o coincidenţă, pentru că palatul a fost sursa de inspiraţie pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland. Castelul Neuschwanstein primeşte annual 1,4 milioane de vizitatori.
Castelul Alhambra (Granada, Spania)
Situat pe vârfurile dealului al-Sabika, în Granada, la 418 kilometri sud de Madrid, Castelul Alhambra a servit drept fortăreaţă militară („alcazaba“) datorită locaţiei izolate şi priveliştii asupra zonei înconjurătoare, ca un palat („alcazar“) sau ca un mic oraş („medina“). Denumirea de Alhambra îşi trage seva din istoria arabă a zonei, însemnând „castelul roşu sau purpuriu“, despre care se spune că ar fi fost construit la lumina torţelor, iar reflecţia a dat zidurilor culoarea respectivă.
Palatul nu a devenit o reşedinţă regală în adevăratul sens al cuvântului decât atunci când Muhammed Im, primul sultan al dinastiei Nasrid, a ajuns în zonă în secolul al XIII-lea. Pe măsură ce noi sultani veneau şi alţii dispăreau, cetatea a continuat să se dezvolte. Yusuf I, sultanul Granadei, a construit în 1348 Turnul Justiţiei, un soi de poartă de acces a castelului.
FOTO Shutterstock
Succesorul lui Yusuf, Muhammed V, a comandat construcţia Palatului Leilor, renumit astăzi pentru fântâna în formă de leu şi pentru arhitectura islamică. Cu toate acestea, domnia musulmană din sudul Spaniei s-a stins destul de repede. În 1492, sultanul Mahomed XII a predat Alhambra regelui spaniol Ferdinand al II-lea şi reginei Isabella I. Nepotul acestui cuplu regal, Sfântul Împărat Roman Carol V, a început renovarea Palatului Alhambra în 1527. Modernizarea nu a adus mari schimbări, din moment ce modelele vechi încă strălucesc, în special în Sala Maurilor, renumită pentru plafonul sculptat şi pentru cupola elegantă.
Hawa Mahal (Jaipur, India)
În 1799, maharajahul Sawai Pratap Singh a ordonat construirea acestui palat în Jaipur, astfel încât femeile din haremul lui să poată observa viaţa cotidiană de pe stradă fără a fi văzute. În acele vremuri, femeilor indiene de rang înalt nu li se permitea să meargă pe stradă pentru a nu fi văzute de străini.
FOTO Shutterstock
Construcţia din gresie roşie şi roz poartă denumirea de „Palatul Vânturilor“, nume care face referire la brizele ce străbat cele 593 de ferestre de pe faţada palatului. Astăzi, palatul primeşte vizitatori de sex feminin, iar priveliştile atât de la nivelul solului, cât şi de la una dintre nenumăratele ferestre ale clădiri sunt cu adevărat potrivite pentru a face fotografii memorabile.
Castelul Hearst (San Simeon, California)
În 1919, Magnatul din industria media William Randolph Hearst a pus bazele unei case de vis în vârful unui deal din San Simeon, California, Statele Unite ale Americii. Deşi, oficial, nu a fost niciodată finalizat din cauza problemelor de sănătate pe care Hearst le avea şi care l-au obligat să părăsească proprietatea în 1947, castelul ce are în compoenţă 165 de camere rămâne un simbol al antreprenoriatului şi al bogăţiei americane. Conacul şi cele trei „cabane“ adiacente au fost un „loc de joacă“ pentru Hearst, fiind o locaţie de întâlniri pentru numeroşi membri ai elitei de la Hollywood.
FOTO Shutterstock
Acum, statul California deţine această proprietate, iar vizitatorii pot face excursii zilnice spre acest palat. Vizita presupune o privire asupra piscinelor în aer liber, a teatrului din interior şi a celebrei crame a castelului. De asemenea, vizitatorii pot afla lucuri interesante despre melanjul arhitectural al conacului. Aici se regăsesc stiluri precum cel spaniol, italian, maur sau franţuzesc.
Marele Palat din Bangkok (Thailanda)
Atunci când regele Rama I a preluat puterea în Siam (denumirea veche a Thailandei până la 23 iunie 1939), în 1782, el a cerut construirea unui palat în centrul oraşului Bangkok. El trebuia să servească drept reşedinţă oficială a regilor din dinastia Chakri. Deşi actualul regele Rama IX nu mai trăieşte acolo, iar toate oficialităţile guvernamentale s-au mutat în altă parte după Revoluţia din 1932, Marele Palat rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri din Bangkok.
FOTO Shutterstock
Poate cea mai remarcabilă trăsătură a acestui palat este „Wat Phra Kaew“ sau „Templul Buddha din Smarald“, denumit astfel după statuia lui Buddha care stă pe un altar de aur. Statuia este însă din jadeit, şi nu din smaralde. Se mai poate vizita biblioteca lui Rama I, unde există texte budiste. Stilul palatului nu este bine definit, acesta fiind un amestec eclectic de stiluri.
Château de Chambord (Chambord, Franţa)
Acest castel, situat la 178 de kilometri sud de Paris, în mediul rural, nu a fost proiectat pentru traiul zilnic. Încălzirea şi întreţinerea castelului erau atât de costisitoare, încât familia regală petrecea aici perioade scurte şi doar vara. Structura şi câmpurile au fost folosite pentru vânătoare şi pentru divertisment. Chiar şi aşa, arhitectura palatului este una uimitoare.
FOTO Shutterstock
Regele François I a început construcţia castelului în 1519. Piesa de rezistenţă a castelului este scara în spirală dublă care permite unei persoane să urce şi alteia să coboare fără a se intersecta. Există unele speculaţii care dau ca sigură informaţia că această scară este opera lui Leonardo da Vinci, care, la acea vreme, era sub patronajul regelui. Exteriorul este la fel de impresionant precum interiorul, turnuleţele complicate şi cupolele amintind de atmosfera unui oraş italian.
Castelul Smithsonian (Washington, D.C.)
Deşi este construit în stilul Norman, o combinaţie de arhitectură romanică şi gotică din secolul al XII-lea, Castelul Smithsonian a fost finalizat în 1855. Clădirea din cărămidă roşie a devenit fundamentul de muzee al Institutului Smithsonian, instituţie de învăţământ şi cercetare şi un complex de muzee, administrate şi finanţate de guvernul SUA şi de organizaţii caritabile. Aripa de est a castelului l-a găzduit pe Joseph Henry, primul secretar al institutului Smithsonian, alături de soţie şi de cele trei fiice. Astăzi, castelul adăposteşte birourile administrative al Institutului Smithsonian şi, în ciuda statutului birocratic, castelul rămâne la fel de frumos.
FOTO Shutterstock
Se încarcă comentariile...
