INFOGRAFIE Naşterea lui Hristos, un moment misterios: care sunt, de fapt, data şi anul naşterii

Toată lumea creştină sărbătoreşte Naşterea Domnului pe 25 decembrie, dar aceasta nu ar fi data reală a naşterii, după cum au arătat câţiva cercetători şi istorici. Nu doar data nu corespunde, dar nici anul nu ar fi cel corect, conform unor calcule astronomice.

Una din patru persoane crede că Iisus s-a născut în ziua de 25 decembrie, chiar dacă în Biblie nu se face nicio referire la o dată, conform unui studiu comandat de Bible Society, organizaţie nonprofit care se ocupă cu traducerea, publicarea şi comercializarea Bibliei la preţuri decente, militând pentru credibilitatea scrierilor biblice la nivel cultural.

În realitate, data la care sărbătorim Crăciunul se trage de la festivalul roman Saturnalia, iar ziua de 25 decembrie era indicată în calendarul roman drept ziua naşterii Soarelui. Biserica creştină a adoptat această dată drept zi de naştere a lui Iisus Hristos spre a îmbina cultura pre-creştină cu cea creştină, în dorinţa de a-i converti pe oameni la creştinism.

De fapt, când s-a născut Hristos? Mai mulţi cercetători, clerici sau pasionaţi de mistere au încercat să răspundă, de-a lungul timpului, la această întrebare. De pildă, Papa Clement I (92-99 d.Hr.) a ales data de 18 noiembrie, în timp ce un document scris în anul 243 d.Hr plasează Naşterea pe 28 martie. De remarcat că aceste surse, ca şi multe altele, exclud luna decembrie şi, în general, lunile de iarnă. Şi există, chiar în Evanghelii, cel puţin două dovezi solide ca Naşterea nu s-a petrecut iarna. Prima: „Iar la acea vreme, păstorii erau pe câmp, păzindu-şi turmele pe timpul nopţii“ (Luca:2:7-8). Este exclus ca păstorii să fie pe câmp iarna, când vremea în Iudeea e foarte rece. În general, relatarea evanghelistului Luca sugerează că Naşterea a avut loc vara sau toamna. A doua se referă la faptul că Iosif şi Maria porniseră spre Bethleem pentru recensământul ordonat de împăratul Cezar Augustus. Tot din cauza vremii, dar şi a drumurilor proaste, recensămintele nu erau organizate iarna.

Alte elemente din Evanghelii sugerează că data probabilă este în septembrie sau octombrie, în timpul Sărbătorii Tabernacolelor. Concordant, un alt studiu, care calculează data în funcţie de naşterea lui Ioan Botezătorul, concluzionează că Naşterea Domnului a avut loc la sfârşitul lui septembrie.

Nu numai data nu este cea „tradiţională“, nici anul nu corespunde: dovezile astronomice sugerează că Naşterea nu ar fi avut loc în anul 0, ci mai devreme, în anul 5, 6 sau 7 î.Hr.

În fine, o altă teorie pleacă de la date din Evanghelia după Matei şi formulează premiza că „Steaua din Bethleem“ era, de fapt, conjuncţia planetelor Venus şi Jupiter. De aici, un studiu recent, realizat cu softuri specializate de astronomul australian Dave Reneke, ajunge la un rezultat precis: 17 iunie, anul 2 î.Hr., însă această dată plasează Naşterea după moartea lui Irod (4 î.Hr.), ceea ce nu corespunde cu datele Bibliei.

Tinerii cunosc Biblia de la televizor

Biblia, cea mai citită carte din lume, este adesea interpretată, iar informaţiile sunt denaturate urmare a altor influenţe din jurul nostru. Iar acest lucru a fost relevat de studiul comandat de Bible Society.

Studiul a arătat că 99% din cele 1.000 de persoane care au răspuns la întrebările din cadrul sondajului nu cunosc exact ceea ce scrie în Biblie. Astfel, numai 4% din respondenţi au ştiut că în Sfânta Scriptură nu se precizeză modul în care Maria a ajuns la Betleem, chiar dacă cei mai mulţi au reţinut că a călătorit pe spinarea unui măgar. De asemenea, 20% au indicat corect faptul că Maria şi Iosif au plecat spre Betleem după ce acest lucru a fost ordonat de Cesar Augustus, în timp ce mai puţin de o treime au ştiut că Maria era logodită cu Iosif în momentul în care a aflat că îi va da naştere lui Iisus.

Nici în ceea ce priveşte locul unde s-a născut Pruncul Sfânt lucrurile nu stau mai bine, cu numai 1% din respondenţi care au ştiut că în Biblie nu stă scris că Iisus a venit pe lume într-un staul. Nu în ultimul rând, scrierile din Sfânta Scriptură nu stipulează un număr exact referitor la magii care i-au adus daruri micului Iisus, detaliu corect reţinut de numai 3% din cei care au participat la sondaj, în timp ce restul respondenţilor au indicat trei înţelepţi.

Reprezentanţii Bible Society au precizat că se înregistrează un declin în ceea ce priveşte cunoaşterea scrierilor biblice de către tineri, majoritatea răpunsurilor corecte fiind oferite de persoane cu vârsta peste 55 de ani.

Moş Crăciun, de la păstorul crud la rotofeiul american

Legenda lui Moş Crăciun diferă de la o zonă a lumii la alta, însă la acest moment reprezentarea care se bucură de cea mai mare popularitate la nivel mondial este cea conturată de cultura americană, fie că ne place sau nu, a Moşului corpolent care îşi mână sania trasă de reni.

Cultura consumeristă i-a determinat şi pe români să-l înlocuiască pe Moş Gerilă cu Moş Crăciun în variantă americană, după Revoluţia din 1989. Însă cea mai veche legendă românească, aproape uitată de mulţi dintre noi, îl are la originea lui Moş Crăciun pe proprietarul de oi bogat şi extrem de violent, care a ajuns să-şi desfigureze în bătaie cele trei fiice şi soţia. Ba chiar, Crăciun i-ar fi interzis nevestei, care era moaşă, să nu ajute femeile însărcinate sau să le ofere adăpost străinilor.

Legenda mai spune că Maica Domnului, cuprinsă de chinurile facerii, a rugat-o pe soţia lui Crăciun, numită Crăciuneasa, să o ajute. Miloasă, femeia o adăposteşte în grajd, unde stăteau vitele. Drept pedeapsă pentru că i-a ieşit din cuvânt, Crăciun îi taie soţiei mâinile. Crăciuneasa îşi spală cioturile în scalda Mântuitorului şi astfel îşi recapătă mâinile. Crăciun, uimit de miracolul la care este martor, se creştinează şi devine primul sfânt. De atunci se spune despre Crăciun că a început să împartă cadouri oamenilor, încercând să-i facă pe toţi fericiţi.

O altă legendă, inspirată de povestea magilor, vorbeşte despre un păstor bătrân, care avea un câine credincios. Dorind să găsească un loc unde să rămână peste noapte, bătrânul aude cum câinele începe să-i vorbească cu grai omenesc şi îi spune că vede o stea frumoasă pe cer pe care trebuie să o urmeze. După o vreme, omul găseşte în pustiu un grajd unde se afla o femeie şi Pruncul Ei. Vitele încercau să-L încălzească, cu respiraţia, pe cel mic şi pe mama Lui. Păstorul dă o mână de ajutor şi acoperă mama şi copilul cu blană de oaie pe care o avea pe el. Dimineaţă, când vrea să plece din grajd, păstorul este înconjurat de o lumină albă şi strălucitoare.

Pentru că i-a oferit Maicii şi Pruncului haina lui, Dumnezeu îl răsplăteşte şi îl desemnează ca sub numele de Moş Crăciun să aducă bucurii în fiecare an. Nu este singura legendă despre Moş Crăciun, însă regimul comunist l-a folosit pe Moş Gerilă pentru a înlocui credinţa în naşterea lui Iisus şi a-i face pe copii să se îndepărteze de tradiţia creştină. Moş Gerilă este la origini o poveste de origine sovietică, acesta venind să împartă daruri nu în Noaptea de Ajun, ci înainte de Crăciun sau după data de 25 decembrie.

Pe de altă parte, după cum declara muzeograful Ana Pascu pentru „Adevărul", în ceea ce priveşte tradiţia populară românească, obiceiul oferirii de cadouri copiilor este o urmare a influenţei vestice sau urbane, pentru că în satele româneşti copiii nu primeau daruri, ci erau răsplătiţi la colindat cu mere, colaci, nuci şi bani. Asttfel, exista ideea de răsplată, de dar care se întoarce, nu de cadou, ca un gest de necesitate, de milostenie.