Acum!

Suntem sub presiune. Suntem în deadline. Ratăm ediţia. Pierdem bani. Pierdem marja de profit. Urgent, răspunde-mi la întrebare: ce ai de gând să faci?

Răspunde-mi! Nu azi, nu mâine, nu peste o săptămână! Răspunde-mi acum! Ce ai de gând să faci? Ăsta e deadline-ul nostru şi trebuie să fie şi al tău: acum! Pentru că faci parte din echipă. Şi noi lucrăm în echipă aşa: acum trebuie să facem totul! Nu azi, nu mâine, nu peste o săptămână. Acum! Pentru că orice amânare şi întârziere ne împing să ratăm proiectul, targetul, planurile de dezvoltare, profitul, ratăm încrederea acţionarilor noştri, ratăm viitorul. Acum are viitor. Mâine este prea târziu. Acum să-mi răspunzi: ce ai de gând să faci?

Îţi spun şi să-ţi intre bine în cap: acum faci tot ce ţi se cere... Taci! Ştiu ce vrei să-mi răspunzi. Graba nu strică treaba. Numai leneşii şi rataţii se folosesc de acel proverb tâmpit. Acum trebuie să facem totul!, pentru că trăim revoluţia tehnologică, pentru că avem concurenţa care ne pândeşte clienţii, care abia aşteaptă să ne tremure pleoapa ca să muşte din market-share-ul nostru, acum!, pentru că lumea nu stă pe loc, ca pe vremea părinţilor sau bunicilor noştri, acum!, pentru că suntem în criză, deşi datele macroeconomice arată creştere, rahat!, nu se simte nimic în piaţă, e foame mare pe uliţa noastră pe care picură bugete mici, foarte mici, acum!, pentru că pentru că de aceea te plătim, acum!, pentru că trebuie să ne mulţumeşti că ai un job, acum!, pentru că toate task-urile trebuie să le îndeplineşti acum, pentru că la uşă noastră aşteaptă încă 20 ca tine, cu foamea-n gât, gata să-ţi ia locul şi să facă totul aşa cum vrem noi, acum!...

Graba nu strică treaba. Numai leneşii şi rataţii se folosesc de acel proverb tâmpit.

Taci! Ştiu că vrei să protestezi aiurea: că nu ai timp de odihnă, de gândire, de creativitate, de documentare, de aprofundare, că nu ai timp să te pişi sau de-o ţigară. Numai boemii, mofturoşii şi mediocrii au aceste pretenţii: creativitate şi inovaţie. Puah! Creativitatea vine din altă parte. Inovaţia este un lux. Tu nu gândeşti, nu creezi, nu imaginezi, nu trebuie să inovezi. Uită toate prostiile astea! Implementează procedurile! Respectă regulile! Urmează toate solicitările! Acum! Pentru că şi clienţii noştri vor acum. Toţi dorim să fim serviţi acum. Toată lumea asta mare se mişcă din cauza unui singur deadline: acum! Ăsta e progresul omenirii: acum! Şi tu nu poţi să ratezi aşa ceva, acum!... 

Taci! Ştiu ce ai de comentat! Că este imposibil, că va scădea calitatea muncii tale, dar cine mai are nevoie de calitate de vreme ce mediocrităţile umblă frumos ambalate cu covrigi în coadă?, că este dezumanizant, că te mutilează sufleteşte, că te îndobitoceşte, că nu ai continuitate, că îşi distruge profesionalismul, că este împotriva eticii profesionale, că ai să ajungi la nebuni cu acest deadline! Cască bine urechile: ca să trăieşti trebuie să faci totul acum!

Deci, ce ai de gând să faci? Răspunde-mi! Trimite prin e-mail acest text în redacţie, acum! Ziarul pleacă în tipografie, acum! Textul tău apare pe blog, acum! Oamenii te citesc, Barbule, acum!