Muzica lui Mozart poate stimula cu adevărat activitatea cerebrală?

Sute de părinţi au început să le pună piese copiiilor semnate de Mozart FOTO Shutterstock

Probabil aţi auzit de „efectul Mozart”, potrivit căruia copiii sau chiar bebeluşii care ascultă muzica compozitorului vor deveni mai inteligenţi. O căutare rapidă pe internet dezvăluie o mulţime de produse care pot uşura această sarcină.

Indiferent de vârstă, există CD-uri sau cărţi care te pot ajuta să valorifici la maxim efectul muzicii lui Mozart, dar când vine vorba de dovezi ştiinţifice privind inteligenţa asociată, imaginea de ansamblu este ambiguă, notează BBC.

Termenul „efectul Mozart” a fost inventat în 1991, dar ţine şi de un studiu descris cu doi ani mai târziu în revista „Nature”, care a declanşat interesul mass-media şi al opiniei publice cu privire la ideea că a asculta muzică clasică, într-un fel sau altul, îmbunătăţeşte performanţele creierului. Mozart a fost, fără îndoială, un geniu, muzica lui fiind complexă, din acest motiv existând şi o speranţă că o parte din inteligenţa sa poate fi transferată doar dacă-i ascultăm compoziţiile.

„Efectul Mozart” sau „efectul placebo”?

Ideea s-a amplificat de îndată ce sute de părinţi au început să le pună piese copiiilor semnate de Mozart, ajungându-se ca, în 1998, guvernatorul statului american Georgia, Zell Miller, să ceară fonduri speciale din bugetul de stat pentru ca fiecarui nou-născut să-i fie trimis un CD cu muzică clasică.

Cu toate acestea, nu doar bebeluşii şi copiii erau expuşi în mod deliberat melodiilor lui Mozart. Atunci când Sergio Della Sala, psiholog şi autor al cărţii „Miturile minţii, a vizitat o fabrică de mozzarella din Italia, agricultorul i-a explicat cu mândrie că bivolilor li se puneau melodii de la Mozart de trei ori pe zi pentru a produce un lapte mai bun.

Dar care sunt cu adevărat dovezile care arată că muzica lui Mozart face oamenii mai inteligenţi? Şi ce au descoperit autorii studiului iniţial de s-a produs o aşa rumoare în rândul imaginaţiei publice?

Dacă aruncăm o privire asupra studiului original vom descoperi că autorii acestuia, de la Universitatea din California, sunt reţinuţi în afirmaţii şi nici măcar nu folosesc denumirea de „efectul Mozart”. Mai mult, studiul nu a fost efectuat pe copii, ci pe 36 de studenţi marcaţi care studiau psihologia. În trei ocazii diferite li se dădeau o serie de sarcini mentale de îndeplinit, iar înainte de fiecare sarcină ascultau o bandă cu instrucţiuni de relaxare, o sonată de-a lui Mozart pentru două piane în Re major sau ascultau liniştea, fiecare dintre acestea având o durată de zece minute.

Studenţii care ascultaseră Mozart îşi puteau imagina mult mai uşor forme în minte. Pentru o scurtă perioadă de timp, aceşti studenţi se descurcau mai bine la sarcinile spaţiale unde trebuia să se uite la bucăţi de hârtie mototolite şi să anticipeze modul în care acestea arată în forma lor iniţială. Dar, din păcate, aşa cum autorii clarificau la acel moment, acest efect dura aproximativ 15 minute. Aşa că este destul de greu ca după ce asculţi Mozart inteligenţa ta să se consolideze pentru o viaţă.

Plăcere, angajament şi preferinţe

Astfel, oamenii au început să emită teorii despre motivul pentru care muzica lui Mozart ar putea avea acest efect, în special. Oare complexitatea muzicii lui Mozart a dus la tipare de excitare cerebrală similare cu cele asociate cu rezolvarea unor puzzle-uri spaţiale?

Au urmat şi mai multe cercetări, printre care şi o meta-analiză a 16 studii diferite, care au confirmat că a asculta muzică conduce la o îmbunătăţire temporală a abilităţii de a manipula mental diverse forme, dar beneficiile sunt de scurtă durată şi nu conferă o inteligenţă sporită.

S-a pus întrebarea dacă Mozart chiar are un efect special sau nu. În 2010, o altă analiză a unui număr şi mai mare de studii a constatat un efect pozitiv în ceea ce priveşte şi alte tipuri de muzică. Unul dintre studii a descoperit că a-l asculta pe Schubert avea acelaşi efect cu muzica lu Mozart şi la fel se întâmpla şi dacă se asculta un pasaj dintr-un roman de Stephen King citit cu voce tare, dar numai dacă plăcerea era implicată. Aşadar, poate că plăcerea şi angajamentul sunt cele care au un efect special şi nu notele muzicale.

Deşi avem tendinţa de a asocia efectul Mozart cu copiii şi cu bebeluşii, cea mai mare parte a acestor studii a fost efectuată pe adulţi ale căror creiere sunt, desigur, într-un stadiu diferit de dezvoltare. În 2006, însă, a fost efectuat un studiu în Marea Britanie în care au fost implicaţi 8.000 de copii. Aceştia fie au ascultat timp de zece minute cvintetul de coarde a lui Mozart în Re major, fie secvenţe din trei melodii pop.

Încă o dată, muzica a îmbunătăţit capacitatea de a prezice, dar de această dată nu era vorba de efectul Mozart, ci de efectul muzicii pop. Copiii care au ascultat Mozart s-au descurcat bine, dar cei care au ascultat muzica pop s-au descurcat şi mai bine, aşadar şi preferinţa ar putea juca un rol important.

„Indiferent de preferinţele muzicale, se pare că este nevoie de mai multă excitare cognitivă decât de un anumit tip de muzică. Mintea ta trebuie să devină mai activă, are nevoie de un stimulent pentru a intra în funcţiune, iar acest lucru se va întâmpla în funcţie de tipul de muzică preferat. De fapt, nici măcar nu trebuie să fie muzică. Orice lucru te pune într-o stare de alertă poate funcţiona la fel de bine, cum ar fi câteva sărituri sau o cană de cafea”, evidenţiază BBC.

Totuşi, există un mod în care muzica poate face o diferenţă în cazul coeficientului de inteligenţă. Din nefericire, acest efort implică mai mult decât a pune un CD cu muzică. A învăţa să cânţi la un instrument muzical poate avea un efect benefic asupra creierului tău. Jessica Grahn, cercetător cognitiv la Universitatea de Vest din Londra, spune că un an de lecţii de pian combinate cu practica obişnuită poate creşte coeficientul de inteligenţă cu până la trei puncte.

Astfel, a-i pune copilului să asculte Mozart ar însemna începutul unei iubiri de-o viaţa pentru muzica clasică şi nu o viaţă învăluită de inteligenţă.