Motivele pentru care tinerii de astăzi nu îşi doresc să devină părinţi: „Problemele politice şi lacunele legislative mă fac să nu îmi doresc să aduc un copil pe această lume”

Unele persoane nu îşi doresc copii din cauză că au fost hărţuite în copilărie. hiro.pl

Decizia de a nu avea copii a unora dintre femei este aspru criticată de altele, „egoismul” şi „superficialitatea” numărându-se printre cele mai frecvente trăsături negative care le sunt însuşite celor care nu îşi doresc să devină mame. Cu toate acestea, raţiunile din spatele acestor convingeri şi dorinţe sunt valide.

Potrivit datelor preluate de la Institutul Urban din SUA, numărul femeilor cu vârste mai mici de 20 de ani a scăzut cu 15% între anii 2007-2012. Deşi femeile care aleg să nu devină mame sunt deseori catalogate drept „superficiale” sau „egocentrice”, decizia de a nu procrea nu este, în fond, una egoistă şi aparţine în totalitate persoanelor în cauză. Pentru a descoperi de ce anumiţi oameni nu îşi doresc să devină părinţi, publicaţia online mic.com a intervievat mai mulţi tineri, prin intermediul reţelei de socializare Tumblr. Răspunsurile au variat, toate fiind, însă, valide:

1. Din motive financiare

Fie că este vorba de costurile naşterii sau ale creşterii şi susţinerii unui copil până când acesta se poate descurca singur, raţiunile financiare se numără printre motivele tinerilor din ziua de astăzi de a nu deveni părinţi.

„Iese din corpul tău şi te costă sume incredibil de mari de bani, din momentul naşterii, până când ajunge la facultate şi eşti nevoit să faci împrumuturi bancare, pe care le vei plăti o viaţă întreagă, pentru a-l susţine. Asta în cel mai bun caz. Dacă se întâmplă ceva rău, sumele cresc”.

„Abia mă descurc să trăiesc eu din banii pe care îi câştig momentan. Cum aş putea să îi ofer unui copil viaţa pe care o merită?”.

2. Teama de a transmite mai departe o boală mentală gravă

Pentru persoanele diagnosticate cu diverse boli mentale, care se transmit genetic, sau pentru cei care au în familie bolnavi, teama de a aduce pe lume un copil care le-ar putea moşteni suferinţele este foarte mare.

Îmi doream copii, dar m-am răzgândit atunci când am fost diagnosticată cu aceeaşi tulburare mentală pe care a avut-o şi mama mea. Să fii crescut de un părinte maniaco-depresiv este înfricoşător şi nu ar trebui ca un copil să simtă aşa ceva.

„Sunt bolnavă mental, iar bolile mentale sunt o problemă în familia mea, la fel şi cele care afectează sistemul imunitar. Nu vreau să aduc un copil pe lume, ştiind că are şanse mari să trăiască o viaţă plină de chinuri”.

3. Populaţia este deja scăpată de sub control

Unii cetăţeni sunt îngrijoraţi din cauza creşterii rapide a populaţiei globale şi consideră că acesta este un motiv bun pentru a nu aduce pe lume alţi oameni.

„Sunt destui copii nedoriţi pe lumea asta, aşa că prefer să nu particip la creşterea numărului lor. O să adopt dacă îmi voi dori, la un moment dat, un copil. Oamenii nu conştientizează cât de gravă este suprapopularea”.

„M-am alăturat celor care susţin stagnarea creşterii populaţiei acum ceva timp din motive de protecţie a mediului”.

4. Problemele de fertilitate schimbă dorinţe

Infertilitatea nu reprezintă o problemă doar pentru femeile în vârstă, ci şi pentru femeile tinere. Acest lucru le oferă o altă perspectivă asupra vieţii celor în cauză.

„Nu pot avea copii, dar nu mă întristează acest lucru. Multe femei se supără când spun asta, dar chiar nu consider că am vreun drept să mă plâng din cauză că nu mi-a fost oferit un dar al vieţii, când am primit atât de multe altele, încât nu aş şti cu care să încep”.

5. Sarcina şi naşterea sunt înspăimântătoare

Chiar şi în zilele noastre, naşterea este un proces extrem de solicitant fizic. Multe femei pur şi simplu nu vor să îşi folosească uterele „drept incubatoare”, şi sunt sincere cu dorinţele lor, scrie publicaţia 

online mic.com.

„Sunt profund înspăimântată de sarcină şi travaliu. Este un atac terorist asupra corpului”.

„Schimbările fizice pe care le-ar suferi corpul meu şi durerea pe care aş simţi-o la naştere nu sunt deloc uşor de digerat pentru mine”.

„Ideea de a fi însărcinată îmi provoacă greaţă”.

6. Din cauza fricii de a lua decizii greşite

Responsabilitatea adusă de naşterea unui copil este prea mare pentru unii mileniali, care se tem să nu vor putea să ia decizii corecte pentru copiii lor.

„Mă copleşeşte gândul că în interiorul meu ar creşte o persoană care ar depinde în totalitate de 

alegerile mele”.

„Mi-e teamă că o voi va în bară şi că voi fi un părinte îngrozitor”.

7. Nu toate femeile au instincte materne

„Niciodată nu am avut sentimentele materne pe care le au toate femeile de vârsta mea, iar toate întâlnirile mele întâmplătoare cu copii au fost ciudate şi mi-au provocat stări de anxietate”.

Copiii m-au enervat întotdeuna. Îmi plac copiii doar când sunt tăcuţi, fiinţe inteligente şi rezonabile. În mod evident, aceste aşteptări sunt exagerate, când vine vorba de omuleţi, aşa că pentru mine singura soluţie logică este să nu am vreodată copii.

8. Lumea în care trăim nu este un loc potrivit pentru creşterea unui copil

Unele persoane refuză să devină părinţi din cauza lumii în care trăim, aducând în discuţie factori precum inegalitatea globală, hărţuirea şi problemele sociale, în general.

„Problemele politice şi lacunele legislative mă fac să nu îmi doresc să aduc un copil pe această lume”. 

„Am fost hărţuită atunci când eram copil de ceilalţi copii, aşa că ştiu de câtă răutate sunt capabili cei mici şi acest lucru mă sperie. Îi consider o ameninţare pe cei mai mulţi dintre ei, pentru că cei care mă hărţuiau în copilărie procedează, în mare parte, la fel şi în viaţa adultă. Nu vreau să aduc pe lume un 

copil care să crească plângând din cauza altora ca şi el”.

9. Cariera are prioritate

Unii consideră că nu le pot avea pe toate, aşa că sunt nevoiţi să facă o alegere.

„Nu vreau să am copii pentru că studiez pentru a deveni chirurg şi nu cred că le pot acorda atenţia de care au nevoie”.

„Când îmi imaginez viitorul meu, nu văd copii în el. Îmi place ce studiez şi vreau să am o carieră extraordinară, chiar dacă asta include nopţi nedormite, muncă peste program, relocare sau călătorii”.

„De la o vârstă fragedă am reţinută că atunci când o femeie şi un bărbat se căsătoresc şi au un copil, femeia devine casnică, în cele mai multe cazuri. Am muncit şi am învăţat foarte mult şi sper să mă căsătoresc într-o bună zi, însă ideea de a renunţa la tot ce am construit de una singură pentru a sta acasă următorii 18 ani nu este deloc atractivă pentru mine”.