Cum învăţăm copiii să nu mai urască matematica: când greşesc părinţii şi ce pot face ca să înlocuiască teama cu plăcerea de a descoperi universul cifrelor

O treime din adulţi a „urât” matematica în şcoală, după cum a indicat un studiu recent, percepţie dezvoltată de la vârste foarte fragede din cauza modului în care i se face cunoştinţă copilului cu această materie. Un psiholog este de părere că ne putem „împrieteni” copiii cu matematica şi chiar îi putem face să iubească universul cifrelor, sau măcar le putem arăta că nu trebuie să se teamă de ea.

O treime din adulţii participanţi la un sondaj a afirmat că au dispreţuit matematica de două ori mai mult decât orice altă materie, pe vremea când erau elevi. Pentru părinţii care nu stiu cum să facă faţă comportamentului copiilor terorizaţi de matematică şi cum să-i motiveze mai bine, psihologul american Judy Willis a realizat un mic îndrumar cu sfaturi menite să-i facă pe copii să scape de temă şi să să descopere matematica în moduri cât mai atractive.

Conform celor precizate de psiholog pentru publicaţia Psychology Today, cercetările neurocognitive şi studiile asupra creierului corelează nivelurile de stres crescute din cauza matematicii cu o eficienţă scăzută a memoriei şi cu o scădere progresivă a efortului motivat. Stresul provocat de atitudinea negativă a copiilor vis-à-vis de matematică poate fi însă înlocuit de plăcere, eficienţă, motivaţie şi perseverenţă în atingerea unei atitudini pozitive. Stresul şi aşteptările mici cu privire la matematică pot veni inclusiv din mentalitatea părinţilor, din abordarea negativă pe care o au faţă de de această disciplină, din eşecul lor constant de a înţelege conceptele sau din teama de a greşi.

Negativitatea cu care este privită matematica poate avea consecinţe pe termen lung care includ un nivel scăzut de participare, toleranţă scăzută la provocări, probleme comportamentale sau evitarea cursurilor de matematică atât de necesare pentru atingerea succesului în multe cariere îmbrăţişate de elevi după terminarea liceului sau a facultăţii. Bineînţeles, eforturile făcute de părinţi în acest sens trebuie să fie susţinute pe cât posibil şi de cadrele didactice.

Spulberaţi miturile şi stereotipurile legate de matematică

Există mituri care îi vor demotiva pe copii şi pe care părinţii trebuie să le spulbere pentru a preveni eşecul lor la această materie, care poate fi de durată având în vedere că este o disciplină care se învaţă progresiv. Acestea ar fi: trebuie să fii foarte inteligent pentru a putea învăţa matematica; este acceptabil să nu fii bun la matematică pentru că aşa sunt cei mai mulţi oameni şi oricum matematica nu este atât de utilizată în afara anumitor specializări. Vă puteţi ajuta copiii să-şi construiască atitudinile pozitive necesare pentru a le susţine efortul pe care îl depun prin provocări şi chiar şi prin intermediul greşelilor. Primii paşi se referă, în opinia psihologului, la spulberarea stereotipurilor pe care cei mai mulţi le avem în privinţa matematicii sau a miturilor legate de abilităţile la matematică pe care le-ar putea avea o persoană.

Mitul 1: Ai sau n-ai "creier matematic"

Mulţi copii cred că dacă părinţii lor nu prea le-au avut cu matematica, atunci din cauza moştenirii genetice, nici ei nu se vor descurca de minune la această disciplină. Pe de altă parte, la fel de descurajant este pentru copii să creadă că dacă părinţilor li s-a părut matematica uşoară, înseamnă că eforturile lor indică lipsa aşa-numitului creier matematic. Benefic este să-i determinăm pe copii să se focuseze pe potenţialul lor, nu pe existenţa unor abilităţi care ne face mai buni sau mai slabi la matematică. Nu există creier matematic sau nematematic. Copiii trebuie să ştie că indiferent de experienţele voastre sau ale lor în materie de matematică, toţi avem potenţialul de a atinge succesul în matematică. Ajutaţi-i să înţeleagă că efortul şi exerciţiul fortifică puterea creierului. Ei trebuie să înţeleagă că s-au născut cu potenţial şi că vor avea întotdeauna şansa succesului la această disciplină „detestată”.

FOTO neurosciencestuff.tumblr.com

Mitul 2: “Băieţii sunt mai buni la matematică decât fetele”

Cercetătorul şi profesorul în neuroştiinţă cognitivă Dr. Torkel Klingberg de la Institutul Karolinska, din Suedia, a raportat faptul că în timpul unui studiu la care fetele şi băieţii au fost anunţaţi că testele de matematică vor fi folosite pentru a combate stereotipurile legate de această materie, subiecţii au obţinut punctaje similare, indiferent de sex. Este important să le explicaţi copiilor că, indiferent de gen, ei pot face performanţă inclusiv la această materie.

Cum să-i învăţăm matematică de la cele mai fragede vârste

Un sfat venit din partea psihologilor este să le stimulaţi imaginaţia, pentru că atunci vor fi şi mai motivaţi să descopere matematica. Creierul este mult mai receptiv la a învăţa despre un anumit subiect dacă există o legătură directă între cunoaştere şi ceva ce copilul valorizează. În loc ca aceştia să se gândească la această disciplină ca la o materie izolată, le puteţi arăta beneficiile matematicii în moduri pe care ei le găsesc inspiraţionale. De exemplu, le puteţi arăta acestora beneficiile pe care matematica le poate avea în vieţile, hobby-urile şi zonele lor de interes. Situaţiile din viaţa de zi cu zi sunt de mare ajutor la vârste mici:

• încurajaţi-i să estimeze cât timp mai este până la începerea serialului lor preferat;  
• la cumpărături, lăsaţi copilul să vă fie ghid şi învăţaţi-l cum să aprecieze raportul calitate-cantitate-preţ;  
• chiar înainte de a recunoaşte numerele, puteţi să le stimulaţi gândirea matematică prin diverse jocuri