Administraţia Trump, paralizată de scandaluri

Cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump, nu a avut măcar o zi liniştită de când a ocupat Biroul Oval din Casa Albă, în care de şase luni încoace domneşte haosul.

Mandatul lui Donald Trump la Casa Albă se desfăşoară sub semnul dezordinii şi absurdului. Doar în ultimele zile, cel de-al 45-lea preşedinte american a fost nevoit să ia act de opoziţia Senatului la demersul său de abrogare a sistemului de sănătate Obamacare, de demisia purtătorului său de cuvânt Sean Spicer, de criticile succesorului acestuia,  Anthony Scaramucci, la adresa consilierului prezidenţial Steve Bannon şi a şefului de personal Reince Priebus, de demisia acestuia din urmă şi înlocuirea sa cu generalul John Kelly, fostul şef al Departamentului pentru Securitate Internă, şi apoi de îndepărtarea lui Scaramucci, pentru a face loc echipei lui Kelly. Toate aceste demisii şi înlocuiri în lanţ nu au scăpat criticilor, mai ales că scot la suprafaţă numeroase intrigi şi un preşedinte neputincios. Colac peste pupăză, 60 la sută din posturile de rang înalt ale administraţiei Trump încă nu sunt ocupate.

Fidel excentricităţii care l-a propulsat la Casa Albă, Donald Trump îşi caută subordonaţii după chipul şi asemănarea sa. Odată rămas fără serviciile lui Reince Priebus şi Sean Spicer, ambii membri importanţi ai Partidului Republican, actualul lider de la Casa Albă a ales să-i înlocuiască cu oameni cu profiluri total diferite acestora, însă asemănătoare lui. Explozivul Anthony Scaramucci, un fost om de afaceri, este o clonă a sa. Volubil şi fără reţinere în exprimări, el s-a remarcat în cele zece zile de mandat ca purtător de cuvânt cu insulte şi acuzaţii la adresa unor actuali şi foşti colegi. John Kelly, adus de la Departamentul de Stat la Casa Albă, se încadrează perfect în acest tipar. Ca secretar pentru Securitate Internă, s-a arătat mai virulent decât Trump în chestiunile înăspririi migraţiei şi reducerii libertăţii presei.

Un preşedinte virtual

Aceste frământări de la Casa Albă sunt atent urmărite în Partidul Republican, care nu reacţionează pozitiv. Iar îndepărtările lui Sean Spicer şi Reince Priebus din administraţia Trump ar putea creşte tabăra republicanilor ostili preşedintelui american. „Priebus şi Spicer au fost luaţi în semn de fidelitate faţă de partid. Reince Priebus, în special, era legătura cu republicanii“, subliniază pentru „Le Point“ istoricul Corentin Sellin, specializat în Statele Unite. De fapt, Priebus a condus Comitetul Naţional Republican în timpul campaniei din 2016 şi este un amic al lui Paul Ryan, preşedintele Camerei Reprezentanţilor.

Rămas fără oameni care să-i asigure legături sigure cu partidul care l-a făcut preşedinte, Donald Trump riscă să se îndepărteze şi mai mult de Congres şi să rămână doar cu prezenţa pe Twitter. Acolo este foarte activ, contrar tuturor sfaturilor de a renunţa la acest obicei manifestat mai ales în timpul alegerilor prezidenţiale.

Însă prezenţa pe Twitter nu-i poate asigura bilanţul legislativ, care este „aproape nul în şase luni de mandat“, după cum constată Corentin Sellin, cu toate că republicanii sunt majoritari atât în Senat, cât şi în Camera Reprezentanţilor. Eşecul lui Trump în eliminarea sistemului de sănătate Obamacare, una dintre principalele promisiuni ale campaniei sale, este emblematic în acest sens. Însă, dincolo de răceala cu Congresul, multe dintre cele 60 la sută de posturi vacante ale administraţiei Trump sunt aşa din cauza preşedintelui, care încă nu a propus nume spre aprobare.

În aceste condiţii, mulţi se întreabă dacă Donald Trump lucrează cu adevărat. Întrebarea este legitimă, relevă presa occidentală, descriind un preşedinte care preferă să posteze pe Twitter dintr-un colţ al său şi să-şi umfle rezultatele la golf decât să dezlege iţele sistemului politic american.

Sprijin solid la baza electorală

Izolat, Trump păstrează totuşi atuuri. „ Chiar dacă Trump scade în sondaje, el rămâne foarte popular în rândul electoratului republican. Astfel, majoritatea aleşilor republicani îşi menţin loialitatea“, notează Corentin Sellin. Este vorba de o loialitate afişată din precauţie, în scopul evitării ciocnirilor cu trumpiştii la alegerile de la mijlocul mandatului.

Relatând ultima demisie de la Casa Albă, corespondentul Deutsche Welle ajunge la concluzia că  Scaramucci a fost doar un simptom, iar adevărata problemă este însuşi Trump.

„Problema principală pentru disfuncţionalitatea Casei Albe, să fim sinceri, este preşedintele însuşi. Preşedintele Trump şi-a ales singur colaboratorii, uneori împotriva sfatului unor observatori experimentaţi. Mai mult, el pare să creadă că o cultură a confruntării şi stimularea luptei pentru influenţă între diversele persoane şi grupări din interiorul Casei Albe ar aduce rezultate bune. Ceea ce nu se întâmplă“, conchide Michael Knigge.