Rusia opreşte total livrările de gaze naturale pentru Polonia şi Bulgaria. Începe operaţiunea „Marele şantaj energetic”

FOTO EPA-EFE

Din nefericire, nu optimiştii au avut dreptate, ci cei care povesteau la Bruxelles şi în alte capitale cu forţă de decizie în spaţiul euro-atlantic, că va veni momentul în care dependenţa strategică a Europei faţă de importurile energetice din Rusia, cu deosebire de gaze naturale, va fi folosită de Kremlin drept armă ofensivă de primă importanţă.

La fel de letală ca oricare dintre celelalte mijloace de ucidere în masă deţinute de Armata Roşie redevenită tot Roşie în noul Război Rece. Şi iată că, spre stupoarea celor care încă-şi mai închipuiau că va exista o cale de negociere şi că, până la urmă, totul se va aranja cu mici concesii, Putin anunţă activarea măsurilor de retorsiune împotriva Occidentului, obligând pe toată lumea la a alege între plata în ruble a livrărilor de gaze naturale, fie a asista la închiderea robinetului la conductele dinspre Federaţia Rusă.

Pentru Moscova, în climatul conflictual actual, nu mai există limite de reacţie, la propriu, în orice domeniu şi indiferent de consecinţe. Aşa se face că doar ultimii naivi ai Occidentului şi cei căzuţi pradă propagandei intense susţinute de reţelele finanţate de Moscova şi au sperat că Putin va ezita totuşi să ordone încălcarea tuturor prevederilor contractuale şi în domeniul comercial, nerespectând prevederile clar menţionate în text, adică obligaţia părţii europene de a achita livrările ruseşti în Euro, moneda la care fuseseră negociate şi convenite preţurile în avans.

Rusia a transmis că plăţile respective trebuie făcute în ruble, mişcare cu valoare economică foarte evidentă dar şi cu o importanţă simbolică deosebită în ceea ce este acum lupta Moscovei de a fundamenta o de-dolarizare cât mai extinsă a sistemelor financiare, impunând duetul rublă-yuan ca monedă de referinţă garantat de rezervele impresionante de aur ale celor două ţări.

Primele victime sigure ale acestui demers super-ofensiv vor fi, sunt deja, ţările mici şi extrem de vulnerabile fie la nivel de dependenţă fie/şi ca venituri încasate ca redevenţă pentru tranzitul gazului rusesc rusesc prin conductele care trec pe teritoriul ţării respective. Primul semnal, pentru ca toată lumea să înţeleagă consecinţele, este întreruperea, din motivele menţionate, a livrărilor către Bulgaria şi Polonia. Sunt primele ţări sancţionate din categoria „neprietenoase”, problema imediată fiind că TOATE ţările din UE (fireşte, cu excepţia notabilă a Ungariei) au acceptat să formeze front comun şi să refuze plata în ruble, riscând acum exact acelaşi tip de sancţiuni aplicabile de Gazprom la ordinul direct al Kremlinului.

Întrebarea este dacă decizia Rusiei se va extinde la toţi clienţii europeni. Dacă da, în imediat şi în orice caz pe termen scurt, Statele Membre din Uniunea Europeană (poate cu excepţia fericită a României, căci vă amintiţi ce promisiuni ferme a făcut doctorul în ştiinţe, generalul-lider viitor suprem Ciucă) ar putea fi confruntate cu probleme de aprovizionare care să constituie vulnerabilităţi majore pentru economiile lor naţionale. Cu un efect care să devină foarte sensibil pe plan social căci, dacă se va simţi nevoia unor raţionalizări în aprovizionarea pompelor de benzină, atunci momentul va coincide cu apropierea sau chiar cu întreg sezonul de vacanţe. În consecinţă, s-ar putea produce mişcări sociale de protest uşor de imaginat şi cuprinzând şi zone de populaţie considerate în general tradiţional "inerte" şi imune la tentaţia de a răspunde chemărilor la revoltă.

Cât de mult ar putea dura tăierea de acum a tranzitului pe cele două conducte afectate, adică Yamal (prin Polonia) şi TurkStream (prin Turcia)? Nimeni nu ştie.

Ceea ce se ştie precis este că, deocamdată, vor fi dificil de găsit surse de aprovizionare din surse alternative spre exemplu pentru conducta YAMAL care transportă gaze naturale din Rusia prin Polonia şi Germania, via Belarus, Polonia primind aproximativ 10,2 miliarde metri cubi anual, asta acoperind aproape 50% din necesarul naţional. Iar dependenţa de gazele ruseşti este, în Bulgaria, de 77% iar cea mai mare rafinărie din ţară (cea mai importantă din toată zona Balcanilor) este deţinută de Lukoil şi, evident, depinde aproape în întregime de resursele ruseşti.

Soluţia, pe timp foarte scurt, este de a folosi stocurile (Polonia a comunicat că are un nivel de aproximativ 80% de umplere a acestora), dar asta nu va acoperi decât funcţionarea economiei în regim de criză, în speranţa că, în acest caz şi al altor ţări europene dacă şi lor li se vor stopa livrările, diplomaţia economică a UE a reuşit deja să stabilească sursele alternative promise, de la gazul azer până la cel provenit din unele ţări din Orientul Apropiat şi, fireşte, bazându-se pe funcţionarea ireproşabilă şi intensivă a livrărilor americane, fie ele şi mult mai scumpe şi depinzând de siguranţa transporturilor maritime transatlantice.

Vom vedea ce se va întâmpla. Dar, până atunci, trebuie (sau ar trebui) ca liderii noştri politici să înţeleagă că lucrurile au devenit acum atât de grave şi din cauza indeciziei şi incapacităţii lor de a realiza practic acea unitate europeană de care tot vorbesc în absolut toate comunicatele care marchează întâlnirile la nivel înalt. Dacă nici acum nu înţeleg că tocmai pe asta se bazează atitudinea hiper-ofensivă şi brutalitatea demersului rusesc în raport cu Occidentul, atunci ne aşteaptă timpuri cu mult mai grele ca până acum. Şi cu un număr de soluţii care se împuţinează pe zi ce trece, lăsând liberă calea ce duce spre mişcări extreme.

Şi, dacă şi când se ajunge aici, nu de soluţii va mai fi vorba, ci despre găsirea de căi de fugă.