Misterul morţii studenţilor ruşi în expediţia din Trecătoarea Diavolului a rămas intact. Închiderea dosarului, contestată de familiile victimelor

Grupul de studenţi condus de Igor Diatlov.

Dosarul studenţilor ruşi morţi acum 61 de ani în Munţii Ural, în condiţii dramatice, după ce au plecat într-o expediţie de schi, pe un traseu dificil, în condiţii de iarnă, a fost închis de procurorii ruşi care au conchis că tinerii au fost răpuşi de hipotermie, în urma fugii din calea unei avalanşe.

Procurorii ruşi au publicat zilele trecute concluziile investigaţiei lor în dosarul unui caz ajuns cunoscut sub numele „Incidentul din Trecătoarea Diatlov“, care a făcut şi subiectul unei coproducţii ruso-britanice din 2013, „Trecătoarea Diavolului”. Este vorba de moartea în condiţii suspecte sau cel puţin neelucidate, acum 61 de ani, pe 2 februarie 1959, a  nouă alpinişti experimentaţi, aproape toţi studenţi ai unui prestigios institut politehnic, după ce s-au oprit la baza muntelui Holat Ciahil (Muntele Mort, în dialectul local Mansi), într-o zonă expusă unor rafale de vânt puternice. Cortul lor a fost descoperit tăiat din interior, iar studenţii, unii dintre ei pe jumătate dezbrăcaţi, găsiţi la o distanţă variabilă de cort, îngheţaţi şi, în cazul a doi dintre ei, cu răni inexplicabile - fără ochi şi cu limba tăiată.

Incidentul a fost atribuit în cele din urmă de autorităţile ruse unei forţe a naturii, după ce a fost infirmată ipoteza unei crime, eventual din partea tribului local Mansi. Există mărturii că membri ai tribului ar fi fost chiar torturaţi în timpul interogatoriilor, dar nu s-a putut dovedi vinovăţia lor. Ce anume i-a determinat să părăsească cortul degrabă, desculţi, a rămas un mister câteva decenii, iar explicaţia procurorilor ruşi, după redeschiderea dosarului anul trecut, nu este nici de data asta mulţumitoare pentru familiile lor.

Grupul de studenţi instalează cortul 2 februarie 1959

Grupul de excursionişti, format iniţial din nouă studenţi de la Institutul Politehnic Ural, era condus de Igor Diatlov, un student în ultimul an, după el fiind numită şi trecătoarea care le-a adus moartea. Grupul a pornit pe 27 ianuarie din satul Vijai, într-o expediţie pe schiuri spre Muntele Otorten (nume care, în dialectul Mansi, înseamnă „Nu te duce acolo“) şi trebuia să se întoarcă în sat pe 12 februarie. 

Documente găsite în cort sugerează că expediţia pe schiuri, pe un traseu în lungime totală de 300 de kilometri, fusese probabil iniţiată de Komsomol-ul din Regiunea Sverdlovsk, pentru a omagia cel de-al 21-lea Congres al PCUS.

Membrii grupului erau opt studenţi - 6 bărbaţi şi 2 femei, cu vârste între 21 şi 24 de ani - şi un instructor sportiv în vârstă de 38 de ani, Semion Zolotarev, care li s-a alăturat după ce ratase plecarea cu grupul său. Toţi aveau un certificat în expediţii montane şi intenţionau să obţină un grad avansat prin cucerirea acestui traseu. Al nouălea student din grupul iniţial, Iuri Iudin, s-a întors în satul Vijai a doua zi, din cauza unor probleme de sănătate, şi a trăit încă 54 de ani (a murit în 2013, la 75 de ani).

La mai bine de o săptămână după termenul prevăzut pentru întoarcere, pe 20 februarie, Institutul a trimis o echipă de căutare formată din voluntari, care abia pe 26 februarie a găsit cortul cu toate lucrurile lor înăuntru, apoi primele cinci cadavre, două dintre ele încovoiate în jurul rămăşiţelor unui foc.  Corpurile celorlalţi patru au fost găsite abia după alte două luni, după ce în căutări s-au implicat şi forţe din armată şi Miliţie, ajutate de elicoptere, şi după ce zăpada a început să se topească. Se presupune că membrii „grupului Diatlov“ au murit în noaptea de 2 februarie 1959. 

26 februarie: salvatorii găsesc cortul tăiat

Reconstituirea dramei

Indiciile de la faţa locului au arătat că, puşi în faţa unui pericol survenit brusc, studenţii au fugit îngroziţi înainte de a apuca să se îmbrace, unii în picioarele goale, alţii doar în şosete sau încălţaţi cu o singură gheată. Cei care au plecat în căutarea lor au găsit urme în zăpadă plecând de la cortul parţial prăbuşit după ce fusese tăiat din interior.

Urmele au condus către marginea unei păduri, la peste un kilometru de cort, iar urmele de foc se aflau sub un copac cu crengi rupte, semn că s-ar fi urcat în el poate pentru a-şi localiza cortul. Cei doi de lângă foc erau doar în lenjerie intimă, ceilalţi trei, mai bine îmbrăcaţi, erau răsfiraţi pe drumul între tabără şi copac, la sute de metri unii faţă de alţii. Din cei patru găsiţi ulterior într-o ravenă, unii erau mai bine îmbrăcaţi şi probabil că au luat din hainele celor morţi între timp.

Teorii la limita SF-ului

Decenii de-a rândul au fost lansate o seamă de teorii despre cum au murit studenţii, între care experimente militare şi misiuni secrete, mai ales că doi studenţi ar fi avut legături cu KGB, ancheta a fost închisă brusc şi procurorul de caz transferat, iar martorii au remarcat o culoare ciudată a pielii lor, una cărămizie. Corpurile lor ar fi purtat urme de radiaţii, ceea ce a generat ipoteza că au murit după explozia unei rachete, în cursul unor experimente militare.

O serie de teorii macabre privind moartea lor au fost stârnite de faptul că unele victime aveau coaste rupte sau fracturi craniene. Mai mult, două victime - studenta Liudmila Dubinina şi instructorul Semion Zolotarev - nu mai aveau ochi. Dubinina avea limba şi buzele smulse.

Printre cele mai vehiculate teorii, inclusiv de către localnici, au fost atacuri ale oamenilor zăpezii (Yeti) sau ale altor „creaturi mari“ (potrivit unui medic rus), fenomene paranormale (unii au spus că au văzut mingi de foc pe cer în acea noapte), şi experimente secrete de testare a unor rachete.

O ipoteză de dată mai recentă, apărută în 2014, a fost cea a unui fenomen natural rar în care vârtejurile de vânt de tip Kármán, care sunt capabile să producă infrasunete, pe lângă faptul că mătură totul în calea lor. Efectul lor asupra oamenilor constă în sentimente de nelinişte, anxietate şi teamă intensă.

Ipoteza radioactivă şi muşamalizarea

Procurorul de caz de atunci, Lev Ivanov, ar fi fost presat să renunţe la anchetă după o perioadă de implicare intensă, în care ar fi aflat detalii tulburătoare. El a cerut explicaţii cu privire la răni şi i s-a spus că puteau fi provocate de „valuri de explozie“. Ulterior, explicaţia a fost subsumată uneia generale şi vagi de genul „forţă a naturii“. Procurorul, care ar fi obţinut documente potrivit cărora hainele studenţilor aveau urme de radiaţii, declara într-un interviu că morga unde s-au făcut autopsiile a fost păzită de agenţi KGB, nu de poliţie, iar legiştii au primit cantităţi mari de alcool şi au fost instruiţi să-şi dea pe corp cu el. 

Deşi explicaţiile nu erau convingătoare, ancheta a fost închisă în mai 1959, iar dosarul a fost secretizat. Printre cei care s-au îndoit de explicaţiile oficiale de la acea vreme a fost şi Boris Elţîn, primul preşedinte rus post-comunist, fost student la Institutul Politehnic Ural, el fiind de părere că autorităţile au muşamalizat ce s-a întâmplat acolo.

Concluzii după 61 de ani

În cursul anchetei reluate după 61 de ani, procurorii au stabilit că studenţii au murit din cauza hipotermiei sau a unei avalanşe, ori a combinaţiei dintre cele două, fiind validată astfel ipoteza potrivit căreia ei au fugit pentru a se adăposti de o avalanşă şi au murit îngheţaţi, fără a avea vreo şansă de supravieţuire, după ce nu au mai putut reveni la corturile lor.

Anchetatorii au descoperit rămăşite ale unui foc la care studenţii au încercat să se încălzească, iar trei dintre studenţii mai bine îmbrăcaţi, inclusiv liderul grupului, Diatlov, după care a fost numită şi trecătoarea care le-a adus moartea, ar fi încercat să localizeze fără succes cortul.

Concluzia este asemănătoare cu cea din investigaţiile anterioare, care stabiliseră că şase din cei nouă au murit din cauza hipotermiei, iar ceilalţi trei - din cauza unor traumatisme, şi că decesele s-au produs la un interval de 6-8 ore de la ultima masă.

Ancheta, redeschisă de procuratura rusă anul trecut în februarie, a presupus şi un experiment de recreare a circumstanţelor cu care s-au confruntat studenţii. Investigaţia a concluzionat că aceştia au murit „îngheţaţi la temperaturi între minus 40 şi 45 de grade Celsius“, în timp ce corpurile celorlalţi au fost zdrobite de presiunea foarte mare a zăpezii asupra corpurilor lor. Aceştia au fost găsiţi la patru metri sub zăpadă.

 „Vizibilitatea era de doar 16 metri. Au aprins un foc şi apoi au căutat cortul - acesta însă dispăruse în furtuna de zăpadă de după avalanşă“, au spus procurorii ruşi. „A fost o luptă eroică. Nu au fost panicaţi, dar nu au avut nicio şansă în aceste circumstanţe“.

Procuratura rusă a transmis că rănile, respectiv coastele rupte şi craniile fracturate sunt caracteristice alpiniştilor prinşi pe munte de o avalanşă.

„Dacă luăm o minge de tenis, creăm o presiune şi aplicăm o forţă de sus, se va rupe nu în locul aplicării acelei forţe, ci pe partea opusă. La fel, dacă zăpada creează o presiune de sus (trei sau patru metri de zăpadă, echivalentul unei jumătăţi de tonă), apoi şi rănile ar trebui să fie pe partea opusă. Toţi le-au avut în partea opusă”.

Avocatul victimelor contestă concluzia

Avocatul Evgheni Cernusov, care reprezintă victimele, respinge concluzia anchetei. Există „dovezi că a fost vorba de un dezastru creat de om“, a insistat el. Potrivit avocatului, grupul „a fost acoperit de un nor otrăvitor“, provenit dintr-un „amestec de gaze de rachetă, componente şi produse de ardere“. „Au fost otrăviţi. Nu puteau să respire, aşa că s-au panicat, pe jumătate orbi, şi s-au refugiat departe de incident“, a afimat el.

Cernousov denunţă totodată modalitatea organizării acestei anchete, apreciind că nu se diferenţiază cu nimic de cea făcută de sovietici acum 61 de ani şi clasată drept confidenţială. „În fapt, această anchetă nu a adus nimic“, a spus el.

Diavolul apare în 2013

Incidentul din Trecătoarea Diatlov a inspirat filmul „Trecătoarea Diavolului“ („Devil's Pass“), o coproducţie ruso-britanică, care a avut premiera în 2013. Pelicula a fost regizată de Renny Harlin, renumit pentru filme de acţiune şi de groază precum „Die Hard 2“, „Cliffhanger“ şi „Nightmare on Elm Street 4“.