Interpoul, mâna lungă a lui Vladimir Putin împotriva opozanţilor politici

Sediul central al Interpol de la Lyon, Franţa

În câteva luni, mai mulţi militanţi pentru drepturile omului şi opozanţi politici au fost arestaţi în ţările europene, la cererea Rusiei. ONG-urile susţin că Vladmir Putin se foloseşte abuziv de faptul că Rusia este membră Interpol şi acest organism dă în urmărire internaţională o persoană, la cererea poliţiei ruse.

În mica sală a Curţii de Apel din Lyon, martorul surpriză nu a trecut neobservată. La 17 octombrie, Garry Kasparov, fostul campion mondial la şah şi inamicul numărul unu al preşedintelui Vladimir Putin, a venit să depună mărturie în sprijinul oligarhului kazah Mukhtar Abliazov, ameninţat cu extrădarea în Rusia. Kasparov a denunţat  „o vânătoare a omului politic kazah“, scrie Slate.fr.

Mukhtar Abliazov, fost ministru al energiei în Kazahstan şi adversar al liderului de la Astana Nursultan Nazarbaiev, a fost arestat la 31 iulie 2013 în sudul Franţei. El este acuzat de deturnare a aproape 5,4 miliarde dolari, între 2005 şi 2009, pe când era şef al băncii kazahe BTA Bank. Pe fundalul acestei afacerii complexe şi a scandalului politic şi juridic, după cum scrie Mediapart, citat de Slate.fr, Curtea de Casaţie a anulat la 9 aprilie 2014, extrădarea miliardarului, revocând decizia Curţii de Apel din Lyon. 

Trei ţări au cerut emiterea unui mandat de arestare internaţional pe numele omului de afaceri kazah: Rusia, Kazahstan şi Ucraina. La 24 octombrie, Curtea de Apel din Lyon a decis să autorizeze extrădarea reclamantului, în Rusia şi Ucraina, în urma avizului parchetului.

O armă pentru Putin 

În depoziţia sa în faţa magistraţilor francezi, Garry Kasparov a spus  că „mandatele de arestare internaţionale sunt o armă juridică pentru urmărirea opozanţilor în statele nedemocratice“. „Mandatele de arestare internaţionale sunt eliberate la cererea statelor membre ale Interpol şi verificate de acest organism de poliţie internaţională , dar ONG-urile din Rusia au remarcat că acestea s-au multiplicat în ultimele luni.

Cu toate că articoul 3 al actului de fucţionare a Interpol interzice „orice intervenţie de ordin politic, militar, religios sau rasial, de câţiva ani,  mai mulţi politicieni din opoziţie şi activişti ai drepturilor omului au fost arestaţi în ţări ale Uniunii Europene, la cererea Rusiei. Cel mai adesea, motivele pe care le invocă Kremlnul pentru emiterea unui mandat de arestare internaţional sunt:  fraude fiscale, escorcherie sau spălare de bani.

„Este modelul clasic“, spune Aleksis Prokopiev, activist EELV şi preşedinte al Rusiei Libere. „Acuzaţiile de bază pentru opozanţi în Rusia sunt fie de ordin financiar sau de tulburare a ordinii publice“, susIne acesta .

Şi nu numai Mukhtar Abliazov a făcut obiectului unui mandat de arestare internaţional cerut de Rusia. Petr Silaev, un activist anti-fascist de 28 de ani,  a fost blocat şase luni în Spania, anul trecut, în baza unui astfet de mandat emis de Rusia.

 Ilia Katsnelson, un cetăţean american şi fost director al unei companii de transport ce a avut afaceri cu miliardarul rus Mihail Hodorkovski, a fost reţinut 50 zile într-o închisoare de maximă securitate din Germania, înainte de a-şi găsi refugiu în Danemarca, care a refuzat extrădarea acestuia în 2009. Chiar şi astăzi, mandatul pe numele lui Katsnelson este în vigoare  şi se găseşte pe site-ul Interpol.

Dar cel mai nou şi emblematic caz este cel din 21 octombrie, când Sofia a respins cererea de extrădare a lui Nikolai Kobliakov, un apărător al  drepturilor omului franco-rus. Acuzat de fraudă, Kobliakov a fost arestat la 29 iulie 2014 în Bulgaria, în baza uui mandat Interpol. Un mandat de arestare internaţional emis de Interpol nu obligă totuşi un stat să treacă la arestare.

2.200 din 7. 622 de nume date în căutare internaţională pe site-ul Interpolului, de la sfârşitul anului 2010, provin din ţări în care libertăţile civile sunt încălcate.

În toamna anului 2013, două ONG-uri, Fair Trials International şi Open Dialog Foundation , au publicat rapoarte critice cu privire la utilizarea abuzivă a mandatelor de arestare internaţionale de către regimurile autoritare. 

Deşi, în teorie, aceste mandate nu au nici o valoare juridică, legitimitatea  Interpolului, din care fac parte 190 de poliţii naţionale din întreaga lume, fac ca majortatea acestor mandate să fie aplicate de către statele membre.