Cu Putin la psiholog: încalcă regulile, dispreţuieşte tot, se teme că pierde puterea
0Ian H Robertson, profesor de de psihologie la Trinity College din Dublin şi membru al Academiei Regale din Irlanda, i-a făcut un profil psihologic liderului de la Kremlin analizând diverse momente în care a fost implicat Vladimir Putin.
În iunie 2005, Vladimir Putin a observat un inel cu diamant pe degetul lui Robert Kraft, proprietarul echipei de fotbal american „New England Patriots”. Kraft era în vizită la Sankt Petersberg în cadrul unei adunări a oamenilor de afaceri şi inelul avea o valoare de 25.000 de dolari.
Putin i-a cerut să-l scoată pentru a-l examina, apoi şi l-a pus pe deget şi a spus: „Aş putea omorî pe cineva cu aşa ceva pe deget”. Apoi, după spusele martorilor, a pus inelul în buzunar, şi-a chemat un bodygard şi a părăsit încăperea.
La trei luni după incidentul legat de inelul lui Robert Kraft, în timp ce vizita Muzeul Guggenheim din New York, lui Putin i-a fost prezentat replica unui pistol automat Kalaşnikov din sticlă, care era plin cu vodcă. Conform unui biograf, Maşa Gessen, Putin i-a făcut un semn uneia din gărzile sale, care surprinzător pentru toţi cei prezenţi, pur şi simplu a luat obiectul dorit de şeful său.
La trei luni după incidentul legat de inelul lui Robert Kraft, în timp ce vizita Muzeul Guggenheim din New York, lui Putin i-a fost prezentat un automat Kalaşnikov din sticlă, care era plin cu vodcă. Conform unui biograf, Maşa Gessen, Putin i-a făcut un semn uneia din gărzile sale, care surprinzător pentru toţi cei prezenţi, pur şi simplu a luat obiectul dorit de şeful său.
Calcă în picioare regulile sociale
Asemenea incidente, ne vorbesc din start despre o caracteristică importantă personalităţii sale: Putin nu se simte subiect al regulilor ordinare sociale, ceea ce ne sugerează că el nu are tradiţia de a respecta chiar şi reguli mai importante – spre exemplu cele stabilite în cadrul Acordului de la Minsk.
Pentru a fi oneşti până la capăt, Putin consideră că Occidentul a încălcat acorduri cu mult mai mari, avute cu Rusia, privind integritatea imperiului pe care el l-a servit în trecut. Imaginile cu soldaţi NATO care patrulează hotarele Rusiei pe teritorii care cândva au aparţinut formal URSS este iritantă pentru el. În mod similar, flirtul fostelor colonii, cum ar fi Georgia şi Ucraina, cu calitatea de membri NATO este foarte enervant pentru el. Din perspectiva sa distorsionată, Putin crede că are dreptul de a încălca reguli mai triviale privind proprietatea privată, pe care el o vede ca un concept al Occidentului slab şi decadent.

Chipul lui Stalin alipit de cel al lui Putin FOTO AP
Dispreţul îi erodează empatia, ingredient esenţial în negocieri
Un al doilea aspect esenţial al personalităţii sale este dispreţul, remarcă profesorul Robertson. În cadrul unei şedinţe comune a guvernelor miniştri rus şi german în Siberia, în 2006, cancelarul german Angela Merkel l-a dojenit pe Putin că ar trebui să-şi trateze miniştrii cu respect, nu cu dispreţ.
Sfidarea este emoţia rezervată pentru cei pe care îi privim ca inferiori, şi este foarte probabil că Putin priveşte Occidentul - mai ales Europa de Vest - ca inferior în multe privinţe, şi mai ales din punct de vedere militar.
În acelaşi timp, dispreţul este o emoţie foarte problematică deoarece ea erodează empatia.
Empatia este un ingredient esenţial pentru negociere: compromisurile şi încrederea apar atunci când oamenii încep să vadă lucrurile din diferite unghiuri de vedere. Dar dispreţul exclude posibilitatea altor perspective şi obiectul dispreţului este privit anume aşa – doar în calitate de obiect. Obiectele nu au puncte de vedere.
Teama de pierdere a puterii
Există un al treilea factor care caracterizează psihologia lui Putin: frica. Un om mic, cu pielea subţire, care a crescut în sărăcie în Leningrad este chinuit de amintiri despre foamete şi moarte, el personal a fost martor la ceea ce pentru el a fost o altă catastrofă – colapsul Uniunii Sovietice.
Indubitabil, Putin suferă de emoţiile de tortură ale oricărui autocrat – frica de a pierde puterea şi consecinţele unui asemenea scenariu. Şi această frică nu este abstractă. El a trecut prin coşmarul unui agent KGB atunci când o mulţime de protestatari est-germani au luat cu asalt sediul unde se afla el în Dresden în 1989. Ca rezultat, el poate uşor să-şi imagineze un asemenea scenariu în ţara sa dacă va slăbi din controlul său de fier, susţine psihologul.
Prea multă putere pentru o perioadă prea lungă, i-au modificat felul în care gândeşte până la situaţia în care ego-ul său şi ţara sa e aceeaşi, mai spune Ian H Robertson în „The Telegraph“.
Oamenii se dedau unor acţiuni mari şi uneori distrugătoare pentru ei înşişi pentru a-şi proteja ego-ul. De aceea atitudinea umilitoare în relaţia cu Putin şi Rusia trebuie exclusă din limbajul diplomatic. Oamenii se comportă mai puţin defensiv şi în concluzie, mai puţin distrugător cu ei înşişi, atunci când ego-urile nu le sunt ameninţate şi punctele lor cheie sunt evidenţiate.
Dar nu contează câtă laudă va fi adusă Rusiei, dispreţul ei faţă de Occident nu va fi dizolvat. Prin eliminarea umilinţei se poate doar reduce din posibilitatea unor acte dezastruoase de protecţie al ego-ului din partea lui Putin.
Unicul lucru care îl va face pe Putin să se oprească din încercările de a salva diaspora vorbitoare de limbă rusă din ghearele Occidentului este fermitatea Europei şi a SUA şi descurajarea Rusiei de a acţiona agresiv, crede psihologul irlandez. Începutul utilizării limbajului dur, care va aminti de Războiul Rece, va costa scump.