SUA şi UE, în pragul unei confruntări de tip „Război Rece” privind modul cum ar trebui hrănită lumea

FOTO SHUTTERSTOCK

SUA şi UE se îndreaptă către o confruntare de tipul unui „Război Rece” în privinţa modului cum ar trebui să funcţioneze producţia în agricultură pentru a reduce impactul unei productivităţi crescute asupra mediului, relatează Politico.

 În timp ce noul model agricol european se află în dezbatere, SUA  promovează un sistem pe care îl consideră incompatibil cu cel european, consecinţele acestor viziuni diferite fiind că toată lumea, prinsă la mijloc, are de pierdut.

Un eventual „Război Rece” privind modul cum e produsă hrana ameninţă nu doar comerţul transatlantic anual de zeci de miliarde de euro, ci şi planurile de stopare a încălzirii globale în  lipsa unei cooperări a lanţurilor alimentare, care sunt responsabile de mai mult de o treime din emisiile de gaze cu efect de seră.

Într-un interviu pentru Politico, secretarul SUA pentru Agricultură, Tom Vilsack, s-a arătat critic faţă de filozofia agricolă a blocului comunitar.

El spune că „există două căi divergente” şi că SUA şi alte ţări vor merge pe un drum, iar UE pe altul.

Pentru SUA sperietoarea este strategia europeană „Farm to Fork” (De la Fermă la Furculiţă) care îşi propune reducerea pesticidelor la jumătate până în 2030 şi o producţie organică pe un sfert din terenurile agricole europene.

Washingtonul se teme că aceasta e de natură să scadă producţia, să ridice preţurile la alimente şi în general să pună în pericol securitatea alimentară.

Departamentul american pentru Agricultură prognozează că producţia la nivel global va scădea cu 11% iar preţurile vor creşte cu 89% dacă toate ţările urmează modelul european.

Chiar dacă trebuie hrănită sustenabil, lumea trebuie totuşi hrănită şi nu poate fi sacrifcată hrana pentru sustenabilitate, spune Vilsack.

La Summitul ONU din septembrie pentru Sistemele Alimentare SUA a prezentat iniţiativa unei coaliţii internaţioanale pentru creşterea producţiei agricole într-un mod sustenabil. 

Vilsack a prezentat-o ca o reacţie la strategia UE şi că propune alienerea unor ţări pentru ca SUA să se asigure că UE nu va dicta noile norme care se vor aplica pentru culturi şi ferme la nivel global.

„Există un număr de naţiuni care cred cu tărie că nu putem sacrifica productivitatea pentru a ajunge la o ţintă de sustenabilitate”, spune Vilsack.

UE a impus norme globale pentru alimente, inclusiv indicaţia geografică care protejează mărcile premium precum şampania şi şunca de Parma.

Administraţia de la Washington nu doreşte ca modelul gastronomic şi agronomic european care presupune restricţionarea pesticidelor şi produselor modificate genetic să ia amploare. 

Secretarul din guvernul american se teme că standardele UE ar putea pune şi mai multe bariere comerciale care să afecteze SUA.

De pildă, Franţa va căuta să reglementeze restricţiile asupra importurilor ce vin din ţări pe care UE le vede ca având standarde inferioare, inclusiv privind folosirea chimicalelor în agricultură.

David Salmonsen, director al celei mai importante organizaţii a fermierilor din SUA, e de părere că o astfel de coalizare iniţiată de americani „va arăta un mod diferit de a ajunge la aceleaşi obiective.. o abordare despre care noi credem că va funcţiona pentru agricultura modernă în jurul lumii, şi că va funcţiona mai bine decât să încercăm să apucăm o altă cale aşa cum o face programul UE”.

Pe de altă parte, coordonatorul Planului Verde (Green Deal) întocmit de UE, Frans Timmermans are o viziune diametral opusă.

„Am creat un sistem care împinge fermierii să se tot extindă. Însă acel sistem a împins Planeta dincolo de limitele sale”, a spus oficialul de la Bruxelles. Trebuie să încetăm să măsurăm succesul în termeni cantitativi de număr de„vagoane de mâncare” pe care le producem, a adăugat acesta.

SUA sunt de părere că productivitatea poate fi menţinută prin investiţii în tehnologii şi metode inteligente din punct de vedere al impactului climatic, precum editarea genomului, inteligenţa artificială şi agricultura precisă.

Planul SUA a stârnit critici puternice din partea ecologiştilor europeni.

„Este contrar securităţii alimentare pe termen lung să promovăm sistemele agricole care distrug literalmente partea fundamentală a producţiei noastre, care este solul”, a declarat Thomas Waitz, membru austriac al Parlamentului European din partea Verzilor. El a respins comentariile lui Vilsack ca pe o „apariţie clară a lobby-ului pentru sectorul Organismelor Modificate Genetic”.

Vilsack argumentează însă că strategia UE ameninţă propriile producţii agricole, motiv pentru care au fost plângeri din partea fermierilor din blocul comunitar.

„De câte studii mai este nevoie pe impactul strategiei Farm to Fork înainte ca o dezbatere reală să înceapă la Bruxelles?”, a reacţionat în septembrie grupul de lobby al fermierilor din UE, Copa şi Cogeca.

Comisarul UE pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a spus că înaintea unui verdict, Comisia ar trebui să aştepte să vadă modul cum ţările plănuiesc să implementeze schema de subvenţii din cadrul Politicii Agricole Comune.

Potrivit unui diplomat european, citat de Politico, la o reuniunea a diplomaţilor europeni, pe 20 septembrie, „multe ţări” au cerut Comisiei să efectueze o analiză a impactului pe care strategia o va avea asupra sectorului agricol. Grupurile de lobby din industria agricolă, de la sectorul pesticidelor la cel al îngrăşămintelor, cer, de asemenea, un studiu.

Un eventual eşec al misiunii sale de a forma o „alianţă verde” cu state din afara blocului comunitar ar putea transforma Europa, prin prisma strategiei sale,  într-un supermarket supraapreciat de produse „bio” - cu alimente sustenabile şi înalt calitative, e drept - în timp ce impactul asupra ridicării restricţiilor globale impuse de standardele pentru protecţia mediului va fi unul scăzut.

În iunie, un oficial al autorităţii europene pentru siguranţa alimentară, Almut Bitterhof, a spus că atunci când vine vorba de utilizarea pesticidelor la nivel global prin strategia „Farm to Fork”, există reacţii „foarte amestecate” de la „câţiva” dintre partenerii comerciali ai UE, care se plâng de mari presiuni. Spre exemplu, Uniunea Europeană plănuieşte să interzică importurile de culturi care au fost crescute folosind chimicale ce contribuie la problemele de mediu la nivel global precum scăderea numărului de insecte polenizatoare.

„Într-adevăr creează acest tip de lume bifurcată”, spune el, vorbind despre disputa de lungă durată privind indicaţiile geografice. „Sper că nu se va ajunge acolo. Un fel de echivalare ar fi mult, mult mai bine pentru lume”, a adăugat Glauber, care nu anticipează un război comercial care ar erupe imediat din această cauză, întrucât planurile de sustenabilitate ale UE şi SUA sunt încă la început.