Ghid de călătorie geopolitic (II).  Statele emergente: Rusia, geopolitică sau despre foamea de spaţiu

Rusia este într-o permanentă căutare a unei identităţi. Nicolae Iorga scria că  Rusia are o foame insaţiabilă  de spaţiu care o deosebeşte de celelalte state ce vor să domine lumea.

 De ce Rusia are tendinţe expansioniste? Istoria ne-a învăţat să privim înapoi iar geografia în jur. Rusia este situată pe suprafaţa  terestră denumită Heartland, are o suprafaţă uriaşă, este de 80 de ori mai mare decât România şi este străbătută de 11 fuse orare. Între munţii Carpaţi şi Platoul Central Siberian, este o câmpie care parcă ademenşte invadatorii. Munţii Ural sunt o excrescenţă care nu împiedică agresarea câmpiei ruse. În viziunea conducătorilor ruşi spaţiul este cel mai important. Teritoriul rus nu are o legătură directă cu oceanul planetar, principalele cursuri de apă  se varsă în apele îngheţate din nord şi în mările interioare, Aral şi Caspică.

De-a lungul istoriei Moscova a fost umilită şi supusă invaziilor. Autoproclamată a Treia Romă  Moscova a crezut în manifestul sorţii.  Geopolitica Rusiei se caracterizează prin  nesiguranţă, identitate imperială şi nihilism.

Nesiguranţa în faţa vecinilor este o temă permanentă în istoria Rusiei. Datorită reliefului Rusia a fost preocupată de prezervarea graniţelor.  Desele incursiuni mongole, au privat poporul rus  de Renaşterea europeană. Preocupaţi cu apărarea teritoriului ruşii au ignorat schimbările ce se petreceau în Europa, efervescenţa culturală a fost ignorată.

Identitatea imperială s-a născut din necesitatea afirmării unui destin unic. Situat între un ocean de apă îngheţată, platouri muntoase şi regiuni semiaride, dominaţi de taiga şi tundră poporul rus s-a format ca un popor aspru, dur şi nemilos. Aceste caracteristici au stimulat propensiunea imperială, dorinţa de a se afirma. Cucerirea teritoriului a avut ca principal factor dorinţa de a stăpâni natura şi  a învinge geografia potrivnică.

Nihilismul geopoliticii ruseşti este dorinţa de a nega celorlalte popoare dreptul de a se dezvolta şi afirma pe scena istoriei. Datorită celorlalţi factori, Rusia a dat naşterea unei negaţii continue a dreptului celorlalte popoare. Îndoctrinată de viziunea mistică a celei de a Treia Rome, Moscova a început să propage zelul mistic, formând o nouă viziune cezaro-papistă a lumii, o simfonie bizantină în care laicul îl supunea pe călugăr.

Agresivitatea Rusiei se poate explica prin dorinţa de afirmare a identităţii imperiale.

“Spre deosebire de Statele Unite ale Americii, Rusia s-a simţit mereu în nesiguranţă datorită geografiei.”

Situată în mijlocul Heartland-ului, ocupând o mare parte din acesta Rusia a fost expusă incursiunilor şi atacurilor. Însă acest destin geografic  nu îi arogă dreptul de a îngenunchea celelalte popoare şi de a le interzice istoria, religia şi limba.    

        1. Geopolitica agresivă şi nihilistă

Marile resurse de hidrocarburi, puterea militară şi democraţia suverană( democraţie dirijată)  tipică regimului putinian sunt factori ce provoacă expansiunea rusă. După venirea lui Putin la putere, Rusia şi-a revitalizat rolul de putere energetică. Armata s-a modernizat iar regimul intern s-a consolidat, cum am scris în articolul precedent.

Agresiunea Rusiei în Ucraina s-a născut datorită dorinţei de a anexa o ţară, care în viziunea rusă este leagănul civilizaţiei ruseşti, Rusia Kieveană şi ţara de hotar.

        „După Războiul Rece Rusia a dorit crearea unei zone tampon pentru a scăpa de obsesia frontierei.”

Treptat statele care s-au aflat sub dominaţia Moscovei s-au democratizat şi au înţeles importanţa şi valorile democraţiei.  Heartland-ul pierdea din teritoriu în favoarea Rimland-ului, zonei de margine. Puterea maritimă, liberă şi democrată, muta decisiv pe tabla de şah a lumii.

Ideea unei posibile acceptări a Georgiei şi Ucrainei în N.A.T.O., lucru perfect legitim pentru dorinţa suverană a celor două state a înfuriat Moscova. Agresiunea din Georgia şi din Ucraina sunt efectele unei decizii geopolitice. Puterea maritimă, Statele Unite ale Americii a mutat decisiv punând în pericolul regina roşie pe tabla de şah, puterea terestră a răspuns prin forţarea propriilor ei pioni. Astfel s-a ajuns la noua falie geopolitică, denumită Noul Război Rece. Invazie, război hibrid, bombardament strategic sunt noţiuni care nu reliefează obiectiv, decât emoţional şi subiectiv, magnitudinea deciziei Rusiei. Rusia a început să atace Heartland-ul şi zone limitrofe ale Rimland-ului pentru a ajunge la refacerea Uniunii Sovietice, o nouă Rusie Imperială şi  a atinge apele oceanice. Această reuşită ar schimba balanţa în favoarea Moscovei, de aceea Rusia a adoptat strategia anaconda.

 2. Anaconda Rusiei

Pentru a  ajunge la apele oceanice şi a deveni şi o putere maritimă, ce stăpâneşte Heartland-ul pe apă şi uscat,  deplin, Rusia a iniţiat o geopolitică agresivă, ce se opune   eticii relaţiilor internaţionale.

Apropierea faţă de Cipru, Grecia, Egipt, presiunea crescândă în zona baltică, influenţele în diferite state ale istmului ponto-baltic, înconjurarea României sunt elementele unei strategii de umilire a Vestului liber şi democrat. Breşele făcute în interiorul Uniunii Europene, scad coeziunea acesteia, falia geopolitică estică permite crearea unei zone tampon, faţă de Vest, sub stâpânire rusească.

Anaconda statului rus este subjugarea spaţiului Intermarium, refacerea graniţelor de influenţă şi încercarea de a distruge visul unităţii Europei. Cu o Europă fărâmiţată, o Germanie dependentă de resurse, o Franţă nesigură şi o Anglie puţin interesată, Rusia ar muta foarte aproape de regina albastră  a puterii maritime şi ar recrea echilibrul terorii. Astfel ar împărţi cu Statele Unite ale Americii locul de superputere.

Strategia Anaconda a Rusiei trebuie oprită cu o geopolitică inteligentă şi precaută din partea puterii maritime. Alferd Mahan spunea că statele terestre nu se simt niciodată în siguranţă, de aceea sunt mai ofensive, aş putea adăuga . Statele europene şi ţara noastră trebuie să conştientizeze comportamentul Rusiei şi adevăratele dorinţe ale acesteia. Superficialitatea geopolitică şi geostrategică poate da naştere unor consecinţe nebănuite...

Despre viziunea Rusiei de a cuceri Europa şi lumea în articolul următor: eurasianism şi geopolitică.