Congo, săraca ţară bogată. Miza economică uriaşă pentru care fostul preşedinte Kabila se menţine la putere prin interpuşi, în pofida democraţiei
0
La patru luni de la alegerile prezidenţiale din Republica Democrată Congo, desfăşurate cu doi ani întârziere, lucrurile nu s-au liniştit. Felix Tshisekedi, candidatul susţinut de Joseph Kabila care a condus 18 ani ţara, a fost declarat câştigător, dar Martin Fayulu, candidat din partea opoziţiei, afirmă şi acum că el ar fi obţinut cele mai multe voturi.
Un articol publicat în "Financial Times" susţine afirmaţiile lui Fayulu. Publicaţia citează două estimări oficiale care sugerează că acesta ar fi întrunit aproximativ 60% din opţiunile electoratului. Dar acum, autorităţile îl şicanează. Procurorul General a primit o plângere împotriva lui Fayulu, din partea unui membru al comunităţii Luba (grup etnic al preşedintelui Tshisekedi), care-l acuză pe opozant de incitare la ură tribală, de masacrele şi jafurile din Balubas. Poliţia îl convocase la audieri pentru 2 mai, dar au amânat pentru o dată ce nu a fost stabilită.
Martin Fayulu, omul de afaceri şi politicianul congolez de 62 de ani, suţine că a câştigat alegerile prezidenţiale din Republica Democrată Congo (RDC) acum mai puţin de patru luni. Ales drept candidat de alianţa din opoziţie Lamuka, Fayulu a atras de partea sa mulţimi impresionante de oameni dornici pentru o schimbare, după ce în fruntea ţării s-a aflat vreme de 18 ani Joseph Kabila. Însă, în mod surprinzător, Martin Fayulu nu este preşedinte al ţării.
Martin Fayulu
Date şi cifre ale comisiei electorale , venite de la miile de observatori ai Bisericii Catolice, sugerează că Fayulu a adunat în jur de 60 la sută din voturi în alegerile care au avut loc în decembrie 2018. Însă atunci când rezultatele oficiale au fost anunţate în ianuarie, candidatul Felix Tshisekedi a fost declarat învingător. Potrivit unor informaţii, Tshisekedi şi Kabila au încheiat o înţelegere după ce Emmanuel Ramazani Shadary, cel care ar fi fost menit să-i succeadă preşedintelui aflat la sfârşit de mandat, s-a dovedit a fi extrem de nepopular în sondaje.
Faptul că Tshisekedi a devenit preşedinte a fost o trădare pentru poporul congolez, care şi-a dorit ca Kabila să se retragă de la putere şi să-şi aleagă singuri un nou preşedinte. În cele din urmă, nu au avut loc proteste majore şi majoritatea actorilor internaţionali şi-au cumpănit bine cuvintele, privind alegerile drept ilegitime.
Fayulu însă luptă alături de formaţiunea Lamuka.
Apel la comunitatea internaţională
Într-un interviu pentru African Arguments, Fayulu a declarat că strategia sa are în vedere faptul că voinţa poporului trebuie respectată şi el, în calitate de preşedinte ales al Republicii Congo, trebuie să-i ajute pe oameni să-şi recupereze victoria. El a mai precizat că vrea să evite eventuale violenţe, având în vedere că în estul ţării situaţia este foarte tensionată. Preşedintele ales a propus noi alegeri în 12-18 luni.
În legătură cu finanţarea acestora, Fayulu a afirmat că rolul comunităţii internaţionale ar trebui să fie mare şi aceasta ar trebui să ajute la reorganizarea alegerilor.
Întrebat dacă va renunţa la discuţii şi negocieri pentru un apel la proteste, Fayulu a precizat că încearcă să rezolve această problemă cu calm, dar că nu îi va putea opri la nesfârşit pe oameni să iasă pe străzi şi să ceară ca drepturile să le fie respectate.
„Imediat după alegeri, oamenii nu au protestat pentru că ştiu brutalitatea lui Kabila. Oamenii mă cheamă peste tot în Congo. Acesta este un semn că s-au săturat“.
Fayulu a specificat că nu vrea să intre în guvern pentru a aduce schimbarea din interior, dar dacă va fi creat un corp pentru reforma instituţională şi dacă se vor organiza alegeri, Lamuka va putea să-l administreze. Kabila controlează 342 din 500 de locuri din Adunarea Naţională şi 92 din 108 de locuri din Senat, controlează parlamentele locale şi cea mai mare parte din provincii. Fayulu a spus că regimul a cheltuit mulţi bani pentru a câştiga alegerile din Senat şi a plăti parlamentarii pentru voturile lor.
Joseph Kabila încă deţine puterea
La acest moment, la trei luni după ce Felix Tshisedeki a preluat mandatul de preşedinte, Republica Democrată Congo nu are nici guvern, nici prim-ministru. Alte elemente ale noii administraţii au fost puse în aplicare, precum Senatul, care a fost ales în martie, guvernatorii de provincii, care au fost aleşi în aprilie şi şeful Adunării Naţionale, care a fost ales săptămâna trecută.
Joseph Kabila FOTO AFP
Rezultatul tuturor acestor procese refectă dezechilibrul dramatic dintre Frontul Comun pentru Congo (FCC), platforma politică condusă de fostul preşedinte Joseph Kabila şi Direcţia pentru Schimbare (CACH), alianţa politică dintre Uniunea pentru Democraţie şi Progres Social a lui Tshisekedi şi Uniunea pentru Naţiunea Congoleză a lui Vital Kamerhe.
FCC are 23 din 24 guvernatori de provincii şi 91 din 100 de senatori, consolidându-şi controlul asupra executivului.
Cele două formaţiuni au încheiat un pact politic în februarie, care este menit să asigure că vor coopera şi vor lucra împreună la nivel instituţional, în special în Adunarea Naţională. În realitate, alegerile senatoriale demonstrează că relaţia nu este numai dezechilibrată, ci şi extrem de competitivă-chiar antagonică.
Corupţia a marcat alegerile senatoriale, cu acuzaţii potrivit cărora FCC ar fi mituit adjuncţii din provincie pentru a vota cu candidaţii FCC şi nu cu cei UDPS. Incidentul a fost stânjenitor pentru Tshisekedi şi partidul său şi acesta a răspuns prin suspendarea inaugurării senatorilor.
Există şi problema intenţiilor şi ambiţiilor lui Tshisekedi, dar momentan o analiză a direcţiei pe care o va aborda în următorii cinci ani este prea timpurie. Congo are nevoie de combaterea corupţiei, de combaterea patronajului politic, de reformarea instituţiilor politizate, precum Comisia Electorală Naţională Independentă şi Curtea Constituţională. Aceasta este o direcţie anevoioasă, chiar şi pentru adevăratul câştigător al alegerilor prezidenţiale, Martin Fayulu, care ar fi avut un sprijin popular mare şi legitimitate şi ar fi fost neatins de compromisul politic caracteristic elitelor domestice şi regionale care depind de acest sistem corupt.
Felix Tshisekedi
O ţară cu resurse uriaşe, între care minerale rare, prost administrată
Republica Democrată Congo are o abundenţă de resurse minerale rare, în nord-estul şi sud-estul ţării (coltan, diamante, aur, cupru, cobalt, zinc, mangan ...), resurse forestiere şi o faună sălbatică bogată, soluri fertile, potrivite pentru agricultură (cafea, tutun, ceai ...).
Dar această bogăţie naturală a făcut obiectul contrabandei şi traficului, îmbogăţind clasa conducătoare. Investitorii internaţionali sunt interesaţi mai ales de rezervele de minerale: 20 de miliarde de tone de mangan, 110 miliarde de tone de cupru, 10,5 milioane de tone de cobalt, 20 de milioane de tone de zinc, 15 milioane de tone de fier, 40 de milioane de tone de aur, 150 de milioane de tone de minereuri de niobiu, 730 de milioane de tone de carate de diamante, 750 de mii tone de casiterite, 175.500 de tone de litiu. Aceste bogăţii au atras şi conflictete din estul ţării cu Rwanda şi Uganda, între 1996 şi 2002. La aceste bogăţii se adaugă aproape alte patruzeci de materii prime, încă neevaluate: amblionitul, argintul, argilele, bauxită, beriliul, bismut, cadmiul, cărbune, crom, diatomit, staniu, gaz metan, germaniu, ghips, granit, marmură, monazit, nichel, reniu, nisipuri asfaltice, şisturi de petrol, sare, siliciu, talc, tantal, tungsten, uraniu, vanadiu. Experţii Băncii Mondiale spun că doar barajele hidroelectrice de la Inga ar putea alimenta cu energie toată Africa şi Europa. Se estimează că RDC ar avea cele mai importante reverze de gaz metan din lume, încă neexploatate. Şi rezervele de aur sunt estimate a fi cele mai mari din lume, valoarea estimată fiind de 50 de miliarde de dolari americani. Studiile arată că rezervele de aur pot fi exploatate în mod industrial.
Baraje hidroelectrice Inga
Trebuie remarcat faptul că aurul nu mai este un simplu minereu preţios, folosit şi ca rezervă de schimb de către băncile centrale. În industria noilor tehnologii, aurul este folosit pentru fabricarea sateliţilor de comunicaţii şi a componentelor esenţiale ale computerelor şi microprocesoarelor. Experţii consideră că RDC va fi, în viitor, motorul economic al Africii şi al Europei, având în vedere numai componenta minieră.
RDC deţine, de asemenea, metale rare, utilizate în industria high-tech: beriliu, utilizat în tehnologia reactoarelor şi în industria nucleară, wolfram, din care se produce tungsten rezistent la temperaturi extrem mari şi presiune ridicată (cum ar fi lansarea rachetelor şi navetelor spaţiale), cobalt, care reprezintă 50% din producţia mondială . Această ţară deţine şi cele mai mari rezerve din lume de nichel, indiu şi tantal, clasificate drept cele mai căutate metale în tehnologia de construcţie a rachetelor şi a avioanelor. Studiile geologice recente au relevat rezerve semnificative de litiu, nichel şi crom.
Litiul este utilizat ca o componentă importantă în fabricarea bateriilor pentru calculatoare, telefoane mobile; litiul este, de asemenea, utilizat drept combustibil pentru bombe atomice şi bombe cu hidrogen.
Unele componente ale litiului servesc drept strat refractar la ceramica în interiorul centralelor nucleare unde se realizează fisiunea nucleară.
Nichelul este asociat cu minereu de fier pentru a produce oţeluri speciale utilizate în industria grea: fabricarea de locomotive, tractoare, arme grele, cum ar fi tancurile de luptă.
RDC este cel mai mare producător de diamante industriale din lume, şi produce diamante pentru bijuterii în provinciile Kasai, Bandundu, provincia estică şi provincia Equateur. Uraniul din (Katanga) RDC a permis americanilor să dezvolte bombe atomice care au dus la încheierea celui de-al doilea război mondial.
Dar economia Republicii Democrate Congo - o ţară cu asemenea resurse naturale - continuă să funcţioneze prost. Corupţia sistemică de la proclamarea independenţei în 1960, combinată cu instabilitatea la nivel naţional şi conflictul intermitent care a început la începutul anilor 90, a redus producţia naţională şi veniturile guvernamentale, iar datoria externă a crescut. Odată cu instaurarea unui guvern de tranziţie în 2003, după încheierea acordurilor de pace, condiţiile economice au început încet să se amelioreze odată cu redeschiderea relaţiilor cu instituţiile financiare internaţionale şi cu donatorii internaţionali. Dar progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformelor economice substanţiale rămân lente din cauza instabilităţii politice, a ineficienţei birocratice, a corupţiei şi a fostului management, care atenuează, de asemenea, perspectivele investiţionale internaţionale. Activităţile din sectorul minier, sursa celor mai multe venituri din export, au sporit veniturile RDC, dar preţurile scăzute ale mărfurilor au condus la o creştere mai lentă, o inflaţie volatilă, o depreciere a monedei şi un deficit în creştere. Un cadru juridic incert, corupţia şi lipsa de transparenţă în politica guvernamentală reprezintă probleme pe termen lung pentru sectorul minier şi pentru economie în ansamblul său. O mare parte a activităţii economice se află în „zona gri“ şi nu se reflectă în datele din PIB.
Se încarcă comentariile...
