ANALIZĂ Cele mai mari temeri ale Occidentului în criză ruso-ucraineană

FOTO Shutterstock

Pe măsură ce tensiunile asupra Ucrainei ajung la un nivel maxim, experţii avertizează asupra pierderilor grele, a miilor de refugiaţi, a unei ţări fracturate şi a unui continent divizat.

În confruntarea cu Occidentul faţă de Ucraina, preşedintele rus a dus jocul de-a ghicitul la un nivel cu totul nou. În funcţie pe cine întrebi, Putin este pe cale să cufunde Europa în cel mai grav conflict militar după al Doilea Război Mondial sau organizează un bluf elaborat pentru a arăta Occidentului că este la fel de periculos ca întotdeauna.

Dacă atenţia este ceea ce urmăreşte, atunci o are. În joc nu este doar viitorul unei Ucraine libere şi democratice, ci întreaga arhitectură de securitate a Europei post-Război Rece, scrie Politico.eu.

După ce a adunat peste 100.000 de soldaţi şi echipament militar de-a lungul graniţei cu Ucraina în puncte strategice din Belarus până în Crimeea, Putin a pus Rusia în poziţia de a ataca şi ocupa vecinul său sudic în câteva săptămâni. Forţele armate ale Ucrainei, oricât de hotărâte ar fi, nu ar putea rivaliza cu armata Rusiei bine echipată şi testată în luptă. Întrebarea nu este dacă Ucraina ar putea respinge un atac, ci mai degrabă cât de mult i-ar putea ţine pe ruşi la distanţă - şi ce urmează.

„Ruşii s-ar putea să nu aibă prea multe dificultăţi în a declara victoria după câteva săptămâni, dar atunci va începe adevăratul război”, a spus Maximilian Terhalle, analist german în studii de război şi profesor invitat la London School of Economics.

În ciuda acestor riscuri, un set de cereri maximaliste pe care negociatorii de la Kremlin le-au transmis oficialilor americani sugerează că Putin nu caută o soluţie diplomatică.

Condiţiile Moscovei pentru retragere - interzicerea extinderii ulterioare a NATO, încetarea cooperării dintre alianţă şi non-membri şi oprirea activităţii NATO pe teritoriul membrilor săi din Europa Centrală şi de Est - au fost evident de neacceptat. O teorie este că prin lista sa nerealistă de dorinţe, liderul rus pur şi simplu încearcă să nu fie singurul învinuit pentru ceea ce urmează.

„Singurul lucru care nu era pe listă a fost cererea de a returna SUA Alaska”, a spus Michael Kofman, un expert pe probleme militare ruse şi director al programului de studii ruse la CNA, un think tank cu sediul la Washington. „Cred că vrea un refuz al SUA pentru a justifica folosirea forţei şi pentru istorie ”, susţine Kofman.

Care este scopul lui Putin?

Nu este un secret că este supărat pentru destrămarea URSS, eveniment pe care l-a numit cândva „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”. Mulţi observatori cred că scopul său este să inverseze această istorie - în măsura posibilului - prin aducerea Ucrainei înapoi la spaţiul rus, un obiectiv pe care l-a atins deja cu Belarus. Un astfel de curs ar elimina posibilitatea ca Ucraina să se alăture fie UE, fie NATO, pe care Putin o consideră o ameninţare la adresa propriei sale puteri, şi ar restabili un tampon semnificativ între Rusia propriu-zisă şi alianţa occidentală.

„Sunt încrezător că adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă numai în parteneriat cu Rusia”, a scris Putin într-un eseu publicat în iulie, în care s-a referit şi la ruşi şi ucraineni ca fiind „un singur popor”.

Pentru Putin, un pasionat de istorie, care iubeşte simbolistica, 2022, centenarul înfiinţării Uniunii Sovietice, ar fi momentul perfect pentru a aduce înapoi Ucraina.

Deşi nici Washingtonul, nici Europa nu renunţă la speranţa unei soluţii diplomatice, este greu de văzut ce i-ar putea oferi Occidentul liderului rus în locul controlului Ucrainei.

De asemenea, merită să ne amintim că Putin nu s-a ferit să folosească forţa în trecutul recent, prinzând Occidentul cu garda jos de fiecare dată, de la invaziile sale din Georgia şi Ucraina până la desfăşurarea militară a Rusiei în Siria. 

În plus, dacă Putin ar da înapoi fără să tragă un foc după ce a masat mii de soldaţi pe toată graniţa de vest a Rusiei (cu cheltuieli masive), el ar arăta ca un lider al cărui lătrat nu mai sperie pe nimeni, fapt ce nu este o reputaţie bună pentru un autocrat. Propriile sale elite ar putea începe să-i pună la îndoială sănătatea mintală.

De aceea, preşedintele american Joe Biden şi mulţi aliaţi ai NATO consideră că un anumit tip de conflict armat este inevitabil.

Scenarii de atac

Dar cum ar arăta? Scenariile variază de la stabilirea unui „pod terestru” către Crimeea până la ocuparea întregii Ucraine. Mulţi consideră că prima opţiune este inadecvată pentru ca Putin să-şi realizeze obiectivul de a controla viitorul politic al Ucrainei, iar cea din urmă prea complicată pe termen lung.

Pentru a evalua mai bine gândirea strategică a Kremlinului, POLITICO a vorbit cu analiştii militari şi oficiali din apărare de pe ambele maluri ale Atlanticului. Deşi fiecare pare să aibă altă părere, a existat un consens că scenariul ideal al lui Putin ar fi o Ucraina împărţită care să-i lase controlul asupra ţării la est de râul Nipru, care curge aproximativ în mijlocul Ucrainei, de la graniţa cu Belarus până la Marea Neagră.

Într-un preludiu al unei invazii, Moscova ar crea un fel de justificare pentru un atac, cum ar fi protejarea securităţii cetăţenilor ruşi din regiunea Donbass. Ar putea începe cu lupte înainte de a se transforma în ceea ce SUA le-a spus în privat aliaţilor săi, probabil un „război total”.

Cu mii de trupe staţionate în Belarus, care se află la mai puţin de 200 de kilometri la nord-vest de Kiev, precum şi de-a lungul graniţelor Rusiei cu Ucraina şi Crimeea, Rusia ar putea lansa un atac simultan în mai multe direcţii, trimiţând forţe mecanizate prin zona rurală îngheţată a ţării. O ţintă cheie ar fi Kievul, pe care ruşii l-ar putea ataca de ambele maluri ale Niprului, precum şi din aer.

Forţele ruse ar urma o abordare similară faţă de alte centre urbane cheie, cum ar fi Harkov, al doilea oraş ca mărime al Ucrainei, situat în nord-estul ţării, la mai puţin de 50 de kilometri de graniţă. Pe lângă forţele obişnuite, armata rusă include şi unităţi ale gărzii naţionale ruse, a căror misiune ar fi să ajute la gestionarea unei ocupaţii prin asigurarea ordinii în oraşe şi ajutând serviciile de informaţii ruse să se ocupe de disidenţi şi rezistenţă. Cei arestaţi vor fi trimişi în lagăre de prizonieri, fie în Ucraina, fie în Rusia.

O mare întrebare este de câtă rezistenţă ar avea parte ruşii. Moscova pare să parieze pe ucrainenii din est, unde rusa este limba dominantă, care să accepte o unire cu ucrainenii din nord, o presupunere pe care unii observatori o consideră o mare greşeală.

„Ruşii subestimează hotărârea ucraineană”, a spus Gustav Gressel, analist rus la Consiliul European pentru Relaţii Externe, care crede că ucrainenii ar duce o luptă acerbă.

Dar asta i-ar lăsa pe ruşi cu două opţiuni: să se retragă şi să accepte o înţelegere diplomatică sau să se forţeze.

„Instinctul îmi spune că Putin va forţa pentru că singurul mod în care îşi poate atinge obiectivul politic de a-şi asigura controlul asupra Ucrainei este să subjuge ţara şi să o ocupe”, a spus Gressel.

Asta ar însemna pierderi substanţiale de ambele părţi, inclusiv mulţi civili ucraineni.

Chiar dacă Rusia ar cuceri rapid Kievul şi ar deţine controlul asupra jumătăţii de est a ţării, riscul unei insurgenţe prelungite, susţinută de Occident, ar rămâne. Dar este departe de a fi sigur că ucrainenii obişnuiţi sunt pregătiţi să meargă pe această cale. În primul rând, o ţară plată nu se pretează la tactici de gherilă.

„Se poate ca ruşii să fi ajuns la concluzia că o ocupaţie este gestionabilă”, a spus Kofman.

Într-adevăr, Rusia are un istoric de înfrângere a insurgenţelor, mai ales în Cecenia. Dăcă te uiţi ce s-a întâmplat cu Groznîi, capitala Ceceniei pe care Rusia a practic distrus-o, asta ar face pe oricine să oprească lupta împotriva forţelor ruse. Dacă ruşii ar accepta un astfel de tratament faţă de ucraineni este o altă întrebare.

Cu un guvern marionetă prietenos cu Moscova în vigoare la Kiev şi cu controlul estului Ucrainei, jumătatea vestică a ţării, predominant vorbitoare de ucraineană, va deveni un fel de stat rump, un tampon între sfera rusă şi cea a NATO.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla, Putin ar înlătura ameninţarea pe care consideră că este o Ucraina liberă la adresa guvernării sale, dar costurile ar fi uriaşe pentru toate părţile.

Valul de refugiaţi

Un atac rusesc şi ocuparea estului ar declanşa un val de refugiaţi în vestul Ucrainei şi în Europa. Ucrainenii au voie să călătorească în UE fără viză, ceea ce face probabil că mulţi vor merge acolo pentru a solicita azil.

Occidentul, care până acum a fost divizat când vine vorba de noi sancţiuni împotriva Rusiei, ar fi mai unit decât oricând de la Războiul Rece.

Chiar şi în Germania, unde sistemul politic a fost mai reticent faţă de sancţionarea lui Putin, situaţia s-ar schimba. Dacă există un lucru pe care stânga germană nu îl va accepta, este conflictul armat, mai ales când sunt ucişi civili. 

„O invazie ar reuni NATO ca niciodată”, a spus un înalt oficial german al apărării.

Acest lucru ar duce probabil la mai multe trupe americane în Europa şi la suspendarea acordului Occidentului cu Rusia de a nu stabili baze permanente NATO în ţările baltice sau în Europa Centrală şi de Est. Discuţiile din Finlanda şi Suedia cu privire la aderarea la NATO s-ar intensifica.

Rezistenţa Germaniei de a cheltui mai mult pentru apărare s-ar evapora.

SUA, ale căror forţe ar fi întinse între Europa şi Asia, ar cere europenilor să-şi asume mai multă responsabilitate pentru securitatea lor.

Mediul de securitate al Europei s-ar fi schimbat în mod fundamental, aprinzând conflicte şi în alte locuri de pe continent, cum ar fi Bosnia şi Herţegovina, în primul rând. Rusia şi-ar putea folosi influenţa acolo şi în alte părţi din Balcani, în special Serbia, pentru a declanşa noi diviziuni în Europa.

O mare întrebare este dacă Putin este pregătit să suporte lovitura masivă pe care economia rusă ar  primi-o în urma unei invazii.

Occidentul ar impune Rusiei sancţiuni mult mai dure decât orice este în vigoare în prezent. Dincolo de paşii iniţiali, cum ar fi anularea proiectului conductei Nord Stream 2 şi suspendarea Rusiei din sistemul internaţional de plăţi financiare cunoscut sub numele de SWIFT, SUA ar putea impune sancţiuni paralizante băncilor ruse, făcându-le aproape imposibil să opereze la nivel internaţional.

Aceste mişcări ar face Rusia şi mai dependentă de China, expunându-l pe Putin presiunii din partea Beijingului.

Dar Rusia, care este un important furnizor de gaze şi petrol pentru Occident, nu ar fi singura care simte durere. Sancţiunile asupra sectorului energetic al ţării ar duce probabil la creşterea preţurilor materiilor prime globale, ceea ce consumatorii ar simţi aproape imediat la pompa de benzină şi la facturile la încălzire.

În timp ce unii se îngrijorează că o altă invazie rusă a Ucrainei ar duce Europa înapoi la Războiul Rece, această afirmaţie poate fi corectă doar pe jumătate. O mare parte a Războiului Rece, relaţiile dintre Est şi Vest au fost stabile, guvernate de o serie de acorduri de control al armelor şi alte tratate. Ceea ce poate fi acum promite să fie mult mai imprevizibil. Şi spre deosebire de perioada Războiului Rece, acum SUA trebuie să-şi împartă atenţia între Asia şi Europa.

O altă mare îngrijorare este că China ar putea folosi criza din Ucraina pentru a încerca să ia Taiwanul cu forţa, un pas care ar împinge lumea într-o criză şi mai profundă.

„Cu siguranţă va deveni mult mai întunecat şi mai rău înainte de a deveni mai bine”, a prezis Kofman. „Ne vom întoarce într-o lume foarte veche pe care unii dintre noi sperau să nu o mai revadă.”