Adevărul Live: Poartă SUA şi Rusia un război prin interpuşi în Siria?

Washingtonul îşi exprimă tot mai vehement opoziţia faţă de atacurile aeriene demarate de ruşi în Siria. Criticând poziţia laxă a preşedintelui Obama, republicanii denunţă acum transformarea conflictului într-un adevărat război purtat prin interpuşi. Corespondentul „Adevărul” Cristian Unteanu ne prezintă perspectiva Bruxelles-ului faţă de violenţele din Siria.

Principalele declaraţii ale emisiunii:

Ce se întâmplă cu adevărat în Siria şi cum se vede conflictul de acolo aflăm astăzi. Am ajuns la un război prin interpuşi în Siria?

Afirmaţiile senatorului american sunt dure, dar el face des asemenea declaraţii. Lucrurile trebuie luate cu precauţie şi analizele la fel pentru că, din păcate, de 4 ani Siria este pradă unui război civil. Într-un asemenea război, tragedia este că nu există fronturi bine stabilite. Avem o structură de alianţă, de-o parte şi de alta, în care există câte o parte a armatei regulate siriene. Avem armata regulată care a rămas lângă Bashar al-Assad, pe de alta există unităţi, destul d emulte, separate de forţele guvernamentale care funcţionează sub numele de Armata de Eliberare Siriană. La ea s-a adăgat unităţi paramilitare formate din tineri mujahedini care au sosit din Europa, din Rusia etc.

Se ştie că în opoziţie se ascund multe unităţi teroriste.

Şi de partea cealaltă se întâmplă la fel. Din nefericire, a vorbi despre atacuri foarte bine precizate asupra unei zone este cam nesigur. Este o întreaga saga a acestor unităţi care fac alianţe, se desfac sau trec sub umbrela Statului Islamic. De partea cealaltă avem o susţinere care devine extrem de importantă.

Să discutăm despre ce se întâmpla înainte de Statul Islamic, când vorbeam despre un război civil între forţele guvernamentale şi rebelii. Atunci ne întrebal la fel dacă rebelii sunt antrenaţi de Al-Qaeda sau alte organizaţii. Astăzi putem spune că rebelii nu sunt de SI, de salafiţi, de grupările extremiste? 

Ca în orice război civil există mai multe agende. Sigur, aşa s-a început, pentru a-l da jos pe Al-Assad. Dar s-a întâmplat ceva neaşteptat: cineva s-a hotărât, o combinaţie de dorinţe a unor state occidentale şi a SUA, să dea bani. Când au sosit banii, brusc s-au întâmplat evenimente. Brusc forţa rebelilor s-a împărţit. Au mai urmat şi alte unităţi care au ieşit din structura Armatei de Eliberare Siriană care au început să se bată între ele, să cucerească teritorii. Când s-a întâmplat asta au început luptele cu kurzii, care se opuneau lui Al-Assad, dar îşi apărau terenul şi în faţa islamiştilor. Turcii au spus că vor naşterea uneo zone de siguranţă la frontiera cu Siria. Dar întrebarea este de ce? Pentru a opri refugiaţi, pentru a face o zonă de protecţie. Dar cu siguranţă pentru a rade PKK. Forţele rămase au avut şi ele de suferit după împărţire, aşa că o parte au trecut la SI. Aceste bombardamente aeriene au avut un efect direct.. S-au lovit zonele în care se identificaseră punctele centrale ale SI. 

Ruşii spun acum că marea primejdie este că sute de islamişti fug din zonele lovite şi se îndreaptă către Europa. DIn nefericire, Europa nu şi-a pus pe masă, d-apoi în teren, intenţiile. Ştirea momentului era că în această noapte, dimineaţă, au avut loc întâlniri de urgenţă la Ankara între ministrul de Interne turc şi ambasadorul rus deoarece forţele aeriene turceşti au interceptat şi au întors din drum un avion militar rusesc care violase spaţiul aerian turcesc. Deja lucrurile, acum d-abia, devin interesante, pentru că Turcia are o problemă, iar soluţia depinde de asta. Turcia nu vrea să fie un interpus, ci un actor. Turcii vor să intre în joc şi să fie trataţi ca atare. Până nu se va intra în teren nu se va rezolva situaţia. Dar cine va intra în teren?

Este plauzibil să ne gândim că trupele ar aparţine celor care au intervenit în raiduri. Avem americani, ruşi şi turcii care vor să intervină. Cum se va întâmpla acest lucru?

Dacă se ştia că trebuie intervenit pe teren înseamnă că tot ce se întâmplă acum este o fază de pregătire, adică faptul că acum are loc o negociere.

De ce au simţit nevoia şi ruşii să intervină acum?

NImeni nu va mai vrea să repete o soluţie unilaterală. În mod evident se putea repeta tipului de acţiune militară din Irak. NImeni nu mai doreşte să repete această lecţie de prezenţă unilaterală. Negocierea care se poartă s-a dus pe o treaptă mai sus la reuniunea de ONU unde, pentr prima oară, preşedintele Obama a anunţat că va continua consulatarea militară cu RUsia. Pe de altă parte, în acest echilibru trebuie adus un personaj pe care nu l-am pomenit: UE. UE vine la masă nu cu capacităţile militare neapărat, ci care vine ca actor economic, pentru perioada următoare, de stabilizare a teritoriului Siriei. Până acum avem trei elemente care negociază, trei elemente care negociază nu doar o soluţie militară. Problema militară face parte dintr-un pachet, cel al Orientului Mijlociu, nu doar Siria. Siria este doar un pivot. Toţi actorii sunt interesaţi ca situaţia să se liniştească şi Orientul să nu mai producă elemente de detonare în alte zone ale lumii. Deocamdată se produc doar în Europa. PUtin a zis că trebuie opriţi înainte de a ajunge la noi şi se referea direct la interesele Rusiei dar şi la banda de state musumane din sudul Federaţiei. Fiecare actor care negociază are interesele sale majore. Dar doar aceştia sunt actorii? A apărut şi al patrulea: China. Chinezii trebuie să ia o hotărâre militară dificilă: să trimită o armată departe de teritoriul lor - acesta e un gest imens care priveşte hărţi de putere. Dacă este aşa, atunci trebuie să ne ducem şi în altă direcţie. Interpuşi? Posibil. Dar în primele luni ale bătăliei în Siria se întâmplau masacre zilnice - atacuri ale comunităţilor creştine care au fost prima ţintă.

Atunci a avut un schimb de mesaje între Putin şi Papa Francisc. Putin spunea că e datoria statelor creştine să-şi apere fraţii de genocid. Din acel moment, Papa Francisc nu a contenit să ceară intervenţia şi sprijinul pentru aceste comunităţi nu doar din Siria, ci şi din zona Africii negre unde se află organizaţii supuse SI. DIn această cauză ar trebui să ne uităm la problema enormă a migraţiei din nord. Nu s-a mai vorbit de Europa creştină în această zonă de vreo zece ani. 

Ce se va întâmpla cu EUropa creştină? Nu cumva prezenţa Papei atât de spectaculoasă la New York nu a avut sensul şi unei binecuvântări pentru o formulă de alianţă creştină? De partea celaltă, SI are o retorică extrem de dură în care cuvântul cruciat revine mereu. Ţinta SI este cucerirea Romei cruciate. 

Dacă este ceva adevărat în spusele celor care argumentează acum că Europa se pregăteşte să devină, cu ghilimelele de rigoare, o fortăreaţă, întrebarea este dacă nu se pregăteşte să devină o fortăreaţă creştină?

Mai are vreo importanţă asta? Europa va fi deja percepută ca atare, cu atâtea mesaje anti-imigranţi.

Această retorică de acum riscă să devină un factor de explozie suplimentar. Lumea s-a speriat, de unde şi reacţiile ameţitoare ale statelor membre când au început să reinstituie controale. La nivelul acesta de penetrare în Europa, este imposibil ca structurile de rezistenţă ale statelor să nu fie afectate. Pe stradă e poliţie mai multă, armată. Este o senzaţie de insecuritate. Acest lucru se poate transforma într-o doctrină politică de partidele naţionaliste şi de extremă-dreapta.

Problema imigraţiei va fi folosită şi pentru crearea şi unui pachet structurat pentru migraţia legală. 

Care sunt operaţiunile de triaj ale imigranţilor. S-a vorbit despre aceste cote obligatorii.

Răspunsul este că o singură ţară a spus că noi nu suntem de acord cu centrele de identificare şi triere ale imigranţilor. Ţara aceasta este Marea Britanie. Acolo a fost toul pe faţă. Ce reprezintă aceste centre: nu înseamnă centre de triere în acest sens - cei bun se duc într-un loc, cei inutili în altă parte. Există şi posibilitatea ca migranţii să refuze o destinaţie, să-şi exprime trei sau patru opţiuni primare pentru destinaţie.

Să aibă ei de ales?

UE funcţionează prin funcţionarea absolută a unor reguli. Centrele reprezintă locul unde UE trimite o formulă completă de specialişti pentru amprentariere, identificare etc. pentru a realiza o primă identificare şi o primă triere. 

Împărţirea se face dintr-un total, conform principiilor scrise în documentele respective în raport cu suprafaţa, populaţia şi PIB-ul unei ţări. Dar discuţia asta devine inutilă. Cifrele date sunt de acum o lună. Estimarea altora este că pe lângă cei intraţi au mai intrat sute de mii care au dispărut. Ce se întâmplă ulterior cu ei depinde de statele UE în perioada celor doi ani în care funcţionează mecanismul: fie vor fi acceptaţi ca azilanţi şi vor trebui să rămână acolo şi eventual să li se acorde cetăţenie, fie sunt trimişi acasă. 

Ne punem toate speranţele în consiliul JAI, cel puţin în soluţionarea crizei imigranţilor.