Politica de Saudizare şi migraţia forţei de muncă

Procesul globalizării economice a început să conducă la o serie de manifestări de ordin naţionalist, tot mai vizibile. Migraţia internaţională a forţei de muncă, unul dintre efectele globalizării, este văzută de ceva vreme de către statele ce au deschis porţile unui flux semnificativ de muncitori de altă naţionalitate, ca un factor destabilizator al economiilor naţionale.

Creşterea ratei şomajului în rândul populaţiilor naţionale a devenit o problemă pentru multe dintre guverne, dar măsurile la care au apelat nu au adus rezultatele preconizate, generând numeroase conflicte sociale.

Cazul Regatului Arabiei Saudite, cel mai mare producător şi exportator de petrol din lume, este un exemplu caracteristic acestui nou context internaţional. Deşi situaţia economică a regatului este departe de a fi una precară, populaţia saudită se confruntă cu o rată a şomajului foarte ridicată.

Aproximativ 90 la sută dintre saudiţii ce au un loc de muncă, lucrează în sistemul public, în timp ce peste 80 de procente dintre locurile de muncă din mediul privat sunt ocupate de cetăţeni străini. Cea mai mare parte a acestora ocupă locurile de muncă prost plătite, cele mai multe în sectorul construcţiilor, pe care saudiţii le resping sau locurile de muncă foarte bine plătite, ce solicită specializări şi experienţă, de care saudiţii duc lipsă. De asemenea, mai puţin de 20 de procente dintre femeile saudite sun angajate, consecinţă a constrângerilor de ordin religios şi social.

În acest context, guvernul saudit a gândit soluţia Saudizării locurilor de muncă sau aşa cum este numită oficial, sistemul Nitaqat. Astfel, Ministerul Muncii a impus companiilor private începând cu anul 2011, o serie de cote în ceea ce priveşte numărul angajaţilor cu cetăţenie saudită, în încercarea de a rezolva problema angajabilităţii saudiţilor în sectorul privat, dar şi a creşte numărul femeilor şi tinerilor ce deţin un loc de muncă.

Sistemul Nitaqat clasifică în cinci categorii companiile private saudite, în conformitate cu numărul total al angajaţilor şi procentul angajaţilor saudiţi pe care trebuie să îl îndeplinească. În acest sens, companiile mici şi mijlocii trebuie să angajeze până la 24, respectiv 27 de procente cetăţeni saudiţi, în timp ce companiile mari, cu peste 3000 de angajaţi trebuie să respecte cota de până la 30 de procente.

Totodată, guvernul saudit va oferi stimulente sau va sancţiona companiile, în funcţie de gradul de implementare a cotelor la nivelul propriilor angajaţi.

Termenul limită pentru aplicarea acestora a fost extins de mai multe ori, până la începutul lunii noiembrie a acestui an. În tot acest timp, Ministerul saudit al Muncii împreună cu organele de Poliţie au recurs şi la o serie de măsuri şi controale privind scoaterea din ţară a muncitorilor străini angajaţi fără forme legale. Astfel, până la două milioane de muncitori din totalul de aproximativ 8 milioane ce lucrează în Arabia Saudită, ce provin din state din sudul si sud-estul Asiei sau Africa, sunt nevoiţi să părăsească teritoriul statului saudit.

Numeroşi muncitori acuză însă guvernul saudit şi forţele de ordine de abuzuri şi violenţă.

Angajarea ilegală a persoanelor fără forme legale a început cu precădere odată cu boomul economic saudit, ca urmare a dezvoltării extracţiei petroliere. În Arabia Saudită funcţionează aşa numitul sistem kafala, care prevede ca angajatorul să se ocupe de formele legale (vize, paşapoarte) ale muncitorilor străini necalificaţi.

Astfel, angajatorii au mână liberă în a constrânge şi supune diferitelor abuzuri muncitorii proveniţi din statele sub-dezvoltate. La nivelul regiunii Golgului Persic, unde funcţionează acest sistem, se simte tot mai mult nevoia reformării sau chiar a eliminării acestuia, ca urmare a numeroaselor abuzuri şi încălcări ale drepturilor muncitorilor străini.

Măsurile de saudizare a forţei de muncă au condus aşa cum era de prevăzut la o dezvoltare a pieţei negre a locurilor de muncă, dar şi la o creştere a conflictelor între muncitorii străni şi autorităţile saudite, soldate uneori cu victime.

Multe voci consideră însă aceste acţiuni ale guvernului ineficiente în a rezolva problema angajabilităţii cetăţenilor saudiţi. Aceştia propun reformarea sistemului de educaţie saudit şi măsuri de sprijinire a tinerilor pe piaţa muncii. Ibrahim Al-Muaiqel, directorul general al Fondului de Dezvoltare a Resurselor Umane (Human Resources Development Fund) a subliniat faptul că este nevoie de timp pentru a înlocui muncitorii străini cu muncitori saudiţi calificaţi şi dispuşi să lucreze pentru un nivel salarial mai scăzut. Înfiinţrea unor noi programe de studii în concordanţă cu nevoile pieţei, dar şi training-urile în cadrul companiilor private se găsesc printre propunerile acestora.

Sorina Zainea a absolvit Facultatea de Istorie - secţia Relaţii Internaţionale din cadrul Universitaţii Bucuresti. În prezent urmează Masterul Roads to Democracy al Universităţii Siegen din Germania şi colaborează ca intern cu FP România.