Să nu ne amăgim: Euromaidanul nu a fost Euro. Criza continuă
0
Deşi în exteriorul Ucrainei toată lumea vorbeşte de Euro-Maidan, realitatea este aceea că la Kiev vorbim doar de maidan, fără de Euro. Oamenii de acolo nu au ieşit în stradă pentru Uniunea Europeană, nu au ieşit în stradă decât pentru o viaţă mai bună, dezamăgiţi de către clasa politică actuală.
În Ucraina nu va fi linişte. Cei care au ieşit în stradă şi au constituit grosul acţiunilor anti-prezidenţiale nu luptau pentru Europa ci împotriva unui sistem. Nu mai adăugăm aici faptul că cei mai vehemenţi erau chiar naţionalişti, adică şi anti-europeni.
Contextul a făcut ca nemulţumirile să se acumuleze pe fondul trădării regimului Ianukovici ce a decis renunţarea la traseul european. Acesta a fost însă doar un pretext.
Motivaţia reală a fostului preşedinte era una care ţinea de posibilitatea continuării finanţării statului Ucrainian. În momentul în care acesta a cerut sprijinul Uniunii Europene şi a înaintat o sumă, ştia exact de ce face acest lucru. Ucraina se afla la sfârşitul anului trecut în colaps bugetar, pentru ca în acest moment visteria statului să fie complet goală. Este cumva o situaţie asemănătoare cu cea din Germania Democrată înainte de reunificarea Germaniei.
În lipsa unui ajutor european, Ianukovici s-a văzut obligat să accepte condiţiile Rusiei, singura care s-a oferit a ajuta cu bani, binenţeles cu condiţii clare. Dar până la urmă nu era normal să pună condiţii din moment ce dădeau banii? Nu ar fi fost absurd ca Rusia să finanţeze direcţia europeană a Ucrainei?
Ianukovici a cedat deoarece acesta era cel mai uşor lucru de făcut pentru el. Nu Europa l-a speriat, nu Rusia l-a convins, nu oamenii ieşiţi în stradă, ci situaţia dezastruoasă a economiei şi finanţelor ţării. A plecat cu bani, a scăpat de probleme, ştiind foarte bine că statul lăsat în urma va fi o piatră de moară pentru oricine va veni la putere.
Iulia Timoşenko a refuzat să fie primul-ministru al Ucrainei. E vorba de fapt de ne-asumarea conducerii ţării într-o perioadă conflictuală şi în care statul se află în colaps. Ca să înţelegem exact: noul guvern are visteria goală. Timoşenko nu vrea să îşi asume acest lucru. Următorul guvern va fi unul de sacrificiu.
Problema Ucrainei şi a celor care au ieşit în stradă, este că au alungat de la putere o oligarhie în detrimentul alteia. Să nu uităm că Timoşenko a vândut interesele Ucrainei către Vladimir Putin prin semnarea unui contract de furnizare de gaze extrem de dezavantajos pentru ţara ei. Schimbarea nu va aduce nimic nou deoarece vorbim de aceeaşi oameni politici care se tot amestecă prin diverse partide după căderea URSS. Cei din stradă nu au o alternativă, visul lor fiind furat de aceeaşi oligarhi.
Politicienii Ucrainieni sunt crescuţi cu toţii la Moscova, înainte de 1991. Situaţia este una comparabilă cu cea din Republica Moldova. De mai bine de 20 de ani tot îi vedem venind şi plecând de la guvernare, dar fără a face ceva bun pentru poporul pe care ar trebui să îi reprezinte. Vorbim de pro-europeni? Acolo libertatea şi democraţia sunt înţelese în moduri complet diferite.
Uniunea Europeană nu va acorda ajutorul necesar Ucrainei, iar acest stat nu se va putea susţine. Chiar dacă Rusia nu va face nimic, incapacitatea statului de a rezista va duce la noi tensiuni interne şi tot de stradă.
Situaţia din Ucraina poate fi foarte uşor comparată cu cea din Egipt, unde vorbim de o criză continuă de ceva ani.
România este statul care iese cel mai dezavantajat din această situaţie. Practic în acest moment nici unul din statele de pe graniţă nu este capabil de a susţine relaţii economice puternice cu ţara noastră: Ucraina e în colaps, Iugoslavia a dispărut, Bulgaria o duce mai prost, iar Ungaria este complet închisă ca piaţă pentru noi.
România are nevoie de un vecin puternic spre Est, de o Ucraină puternică. Nu îi compătimesc deoarece de-alungul istoriei Rusia le-a tot oferit teritorii, dar noi avem nevoie vecini stabili, puternici, cu care să facem schimburi, să întreţinem relaţii economice.
Situaţia din Ucraina ar trebui să îi dea de gândit lui Vladimir Putin. Maidanele se iau, sunt asemenea viruşilor. Următoare ieşire în stradă a ruşilor, indiferent dacă majoritatea sunt alături de preşedintele lor, va face din Rusia un stat instabil. Nici acest lucru nu ar fi unul pozitiv pentru România, dar nici nu văd o schimbare în politica lui Vladimir Putin.
Dacă Uniunea Europeană nu se va înţelege cu Rusia(şi nu are cum), sunt şanse mari ca aceasta să îşi revendice teritoriile locuite de ruşi şi care se află acum în interiorul Ucrainei. Este posibil să asistăm la despărţirea în două state Ucrainiene, pe modelul fostei Germanii, actualei Românii şi Corei. Vorbim de fapt de o nerecunoaştere a actualului regim din partea părţilor aflate sub controlul Rusiei. Să nu uităm că acum am asistat la o lovitură de stat, deoarece Ianukovici a venit la putere prin votul majorităţii cetăţenilor.
Rusia a acordat numeroase cadouri teritoriale Ucrainei special pentru ca aceasta să rămână în propria sferă de interese. Să nu ne imaginăm că va renunţa la aceste teritorii, pe care ruşii le consideră că le aparţin.
Problema estului Europei se poate soluţiona în termeni foarte simplu de enunţat: democratizarea Rusiei şi deschiderea acesteia către Uniunea Europeană. Problema este că acest moment este unul foarte îndepărtat.
Au venit venit la putere pro-europenii? Una din primele lor măsuri a avut caracter naţionalist: interzicerea limbilor regionale, deci inclusiv interzicerea limbii române.
Se încarcă comentariile...
