Populiştii de dreapta îşi iau avânt spre cucerirea Europei

Aplauze au izbucnit dintr-odată când a intrat în sală. Era la jumătatea lunii noiembrie şi Marine Le Pen îşi făcea apariţia în Parlamentul bulgar, fiind cel mai proeminent invitat la o reuniune a populiştilor europeni de dreapta. Pe lângă reprezentanţi ai ţării gazdă, liderul Rassemblement National s-a mai întâlnit cu delegaţi din Flandra (Belgia), Italia şi Cehia, începe Der Spiegel un articol dedicat ascensiunii extremei drepte în Europa.

Liderul extremei drepte franceze s-a aşezat în capul mesei, cu spatele la un poster care anunţa „Mişcarea pentru o Europă a Naţiunilor şi a Libertăţii“ şi sloganul „Un nou model pentru cetăţenii europeni!“.

De altfel, Le Pen s-a dus în Bulgaria pentru a arăta că ea şi aliaţii ei reprezintă o forţă care trebuie luată în considerare, şi că 2019 va fi anul populiştilor de dreapta pe scena europeană. Ei speră că la alegerile pentru Parlamentul European, programate la sfârşitul lui mai, vor da bătrânului continent o nouă direcţie politică.

Şi sondajele arată că aripa dreaptă ar putea deveni mai puternică decât oricând. Există, bineînţeles, puncte de divergenţă între unele partide de extrema dreaptă din Europa. Totodată, nu sunt suficient de bine organizate pentru a se coagula în jurul unei platforme politice comune. Dar, cu siguranţă, ar putea frâna integrarea europeană.

Populiştii de dreapta au devenit un element semnificativ în peisajului politic din aproape toate statele membre UE, ajungând la guvernare sau susţinând guverne în Italia, Austria, Polonia, Ungaria, Slovacia, Danemarca şi Finlanda. Nu mai sunt un fenomen marginal sau o anomalie trecătoare, ci mai degrabă o mişcare cu şanse reale de a câştiga popularitate.

În pofida punctelor de divergenţă dintre ei, ţinta criticilor lor este aceeaşi: elita cosmopolită, liberalismul şi birocraţii europeni de la Bruxelles. Cei mai mari duşmani ai lor sunt cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Emmanuel Macron, acesta din urmă fiind că un promotor neobosit al aprofundării integrări europene.

Potrivit populiştilor de dreapta, planurile lui Macron pentru UE duc spre un singur lucru, şi anume spre creşterea obligaţiilor asupra „oamenilor obişnuiţi“, afectaţi deja de interzicerea fumatului, legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, venirea refugiaţilor şi scumpirile cauzate de reglementările privind protecţia mediului. Populiştii susţin că ei sunt singurii care exprimă aşteptările majorităţii europenilor. Unul dintre obiectivele lor principale este o Europă fără imigranţi, un obiectiv promovat sub conceptul „Europa Naţiunilor“.

Ei speră să transforme europarlamentarele într-un fel de plebiscit care va răspunde la o serie de întrebări: Ce fel de Europă vor oamenii? Deschisă sau închisă? Tolerantă sau tradiţionalistă? Oare ar trebui ca blocul european să devină o uniune politică sau ar trebui să fie doar o zonă de comerţ liber?

Cea mai presantă problemă

Starea de spirit din Europa depinde de populiştii de dreapta. Potrivit celui mai recent Eurobarometru, 62% dintre cetăţenii UE consideră că prezenţa în comunitatea europeană este un lucru bun, dar, în acelaşi timp, exact jumătate dintre ei consideră că lucrurile merg „în direcţia greşită“, o creştere de 8% în comparaţie cu un sondaj similar publicat cu şase luni mai devreme. Migraţia continuă să fie percepută ca fiind cea mai presantă problemă a UE.

Analiştii cred că populiştii de dreapta ar putea lua 20% din voturi la europarlamentare. Într-adevăr, acest procentaj nu asigură majoritatea, dar este suficient pentru a pune piedici unor iniţiative comune în ceea ce priveşte domeniul financiar, bunăstarea socială sau migraţia.

În opinia cercetătorului ungar Daniel Hegedus, de la German Marshall Fund, alegerile din mai vor fi vitale pentru viitorul Europei.

„Suntem într-un moment istoric de cotitură. Globalizarea sălbatică se apropie de sfârşit“, a declarat Marine Le Pen la Sofia.

Le Pen poate fi văzută deja în afişe pentru campania electorală europeană. Într-unul dintre ele zâmbeşte alături de ministrul italian de Interne Matteo Salvini, liderul Ligii, un parti de extrema dreaptă influent în Cizmă. Ea este convinsă că ideile pe care le promovează se află deja la putere în unele ţări din Europa, cum ar fi Austria, Italia, Polonia sau Ungaria.

În Italia, partidul lui Matteo Salvini se află la putere împreună cu Mişcarea Cinci Stele, un partid anti-sistem condus de Luigi Di Maio. Salvini are deja un rol dominant în definirea agendei Guvernului italian şi nu îşi ascunde ambiţia de a deveni o figură politică centrală la nivel european.

În octombrie, în cursul unei vizite la Moscova, el a spus chiar că se vede drept candidat la succesiunea lui Jean-Claude Juncker la şefia Comisiei Europene. În decembrie, la Roma, a susţinut că problema reală a Europei constă în faptul că este „guvernată prost de zeci de ani de aceiaşi oameni“ şi şi-a exprimat dorinţa de a schimba acest lucru.

„Unii oameni au trădat visul european, dar ne vom da sângele şi venele pentru o nouă Europă“, a spus Salvini, renunţând, se pare, la ideea părăsirii zonei euro de către Italia, o promisiune de campanie.

Este vizitat frecvent de oaspeţi din întreaga Europă. Unul dintre ei este vicecancelarul Heinz-Christian Strache, liderul Partidului Libertăţii din Austria.

Strache şi-a mai domolit retorica anti-europeană de când a devenit partenerul de guvernare al cancelarului Sebastian Kurz, liderul Partidului Popular Austriac, dar continuă să cultive relaţii strânse cu colegii săi populişti din întreaga Europă, cum ar fi Fidesz, partidul conservator condus de premierul ungar Viktor Orban, un critic al migraţiei.

Călcâiul lui Ahile

Însă populiştii de dreapta au un punct slab, şi anume faptul că au dificultăţi de cooperare la nivel european. Există două grupuri populiste de dreapta în Parlamentul European: Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (ELDD) şi Europa Naţiunilor şi Libertăţii (ENL). Nici aceste grupuri nu au parte de coeziune. Un studiu realizat de Institutul Jacques Delors din Berlin arată că membrii ENL votează la fel în proporţie de 69%, în timp ce la celelalte grupuri din Parlamentul European acest prag nu scade sub 90%.

Pe lângă problemele legate de unitate, populiştii au un eşichier îngust de cooperare. În timp ce Salvini vrea o redistribuire echitabilă a imigranţilor în Europa, colegii săi din Partidul Lege şi Justiţie din Polonia şi cei din Fidesz se opun acestei idei. Dreapta populistă europeană este divizată de asemenea în legătură cu Rusia. Din raţiuni istorice, polonezii nu vor să aibă nimic de-a face cu Rusia Unită a lui Vladimir Putin, în timp ce Viktor Orbán şi Marine Le Pen au apelat la liderul de la Kremlin pentru obţinerea unor împrumuturi. Naţionaliştii germani din AfD sunt, de asemenea, văzuţi în general cu suspiciune, iar acest lucru se datorează istoriei secolului XX. De exemplu, populiştii de dreapta din Polonia nici nu iau în calcul vreo colaborare cu populiştii de dreapta din Germania.

Există totodată mici fricţiuni bugetare între AfD şi Liga. Alice Weidel, copreşedinta AfD, a declarat recent că Germania nu poate fi plătitorul Italiei şi i-a transmis lui Salvini că, fără sprijinul UE, ţara lui era „ruptă de mult timp“. Ea şi-a încheiat declaraţia cu un citat din „Asterix şi Obelix“: „Aceşti romani sunt nebuni“.

În plus, există un dezacord asupra viitorului lider al aripii drepte europene: Matteo Salvini sau Viktor Orban?

Acesta din urmă se află la putere din 2010 şi se bucură de o majoritate parlamentară solidă. Şi-a crescut capitalul politic mai ales în 2015, anul crizei refugiaţilor. S-a plasat în centrul salvării Europei creştine în faţa unui presupus plan Soros de invadare a ei cu refugiaţi musulmani. Potrivit propagandei lui Orban, aceşti refugiaţi nu sunt decât terorişti, purtător de boli infecţioase şi răpitori de locuri de muncă.  

De câţiva ani încoace, Ungaria şi Polonia tot agită apele la Bruxelles. De ce? „UE a pierdut sprijinul societăţii. Nu mai garantează securitatea precum o făcea cândva“, răspunde profesorul Krzysztof Szczerski, un membru al staff-ului preşedintelui polonez Andrzej Duda.

El denunţă politica migraţionistă a UE şi concentrarea puterii la Bruxelles. „Deciziile nu trebuie luate peste capul nostru, fără noi“, atrage atenţia consilierul lui Duda,

În ciuda acestor puncte de divergenţă, populiştii de dreapta rămân periculoşi. Ei pot câştiga în mai până la 150 de mandate din cele 750 ale Parlamentului European. Este o bază pe care o pot creşte la următoarele alegeri, comentează publicaţia germană Der Spiegel.