Paradă de Ziua Victoriei în Slaviansk. Se strigă „Referendum!“, iar localnicii dansează pe melodii ruseşti de război

O zi aglomerată în orăşelul din estul Ucrainei, devenit peste noapte simbolul rezistenţei armate separatiste. În ciuda avertismentelor cu privire la un atact terorist, a ezitării noilor autorităţi ce controlează regiunea, ziua de 9 mai a fost sărbătorită cu fast în Slaviansk.

Dis-de-dimineaţă, aproximativ două-trei sute de localnici s-au strâns în piaţa centrală, la picioarele statuii lui Lenin. Steaguri, baloane şi pancarte frumos împodobite, toate cu sloganuri legate de ziua în care Armata Roşie a învins trupele germane.

În Rusia salariul e de 3-4 ori mai mare pentru aceeaşi meserie. Normal că vreau să ne unim cu Rusia.

În frunte cu primarul autoproclamat al Slavianskului, coloana a pornit într-un marş de sărbătoare prin centrul oraşului. În faţa coloanei se deplasau blindatele recent confiscare de la trupele ucrainene. Localnici stânşi pe marginea drumului i-au întâmpinat pe soldaţi ca pe nişte adevăraţi eroi ai regiunii.

Cu tancurile armatei ucrainene înconjurând oraşul, această sărbătoare are o semnificaţie deosebită pentru susţinătorii mişcării de federalizare. Printre cei care se opun guvernului interimar de la Kiev se află şi Dasha, venită la paradă cu fetiţa de 5 ani: „Sunt asistentă medicală. Câştig 1.500 grivne pe lună (n.r. circa 450 de lei). În Rusia salariul e de 3-4 ori mai mare pentru aceeaşi meserie. Normal că vreau să ne unim cu Rusia”.

Parada traversează parcul central şi îşi face loc către monumentul Soldatului Necuoscut. Acolo, aliniaţi şi îmbrăcaţi în hainele militare de gală, un grup de veterani întâmpină alaiul festiv. Sunt din diferite brigăzi, câţiva chiar veterani care au luptat pe fronturile Europei în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Se depun flori şi se ţin discursuri. Primarul Ponomarev (foto) anunţă, vădit emoţionat, că referendumul s-ar putea să se amâne din cauza „problemelor de organizare”. Mulţimea strigă în cor „Referendum, referendum!”, primarul cedează „presiunii“ şi anunţă, spre bucuria celor prezenţi, continuarea luptei şi organizarea alegerilor.

Momentul are ceva din falsitatea unui eveniment organizat cu scop de a câştiga capital politic pentru o idee extrem de cotnroversată. Cu toate acestea, cei mai mulţi prezenţi în mulţime sunt de acord cu alegerile. Printre ei, Nelea Stepa, fosta primăriţă a Slavianskului, până nu demult arestată la domiciliu de autorităţile separatiste.

„Iniţial m-am opus federalizării. Aveam un jurământ depus ca funcţionar public faţă de Kiev. Dar acum, când văd în jurul meu atât de mulţi oameni care vor un referendum, nu pot decât să mă supun voinţei majoirtăţii.”

Majoritatea e un cuvânt prin care fiecare înţelege ce vrea aici, în Slaviansk. Majoritatea celor ce sunt prezenţi pe străzi susţin ideea separării, însă această majoritate nu este, statistic vorbind, mai mare de 40%.

Salve de arme se trag în cinstea celor căzuţi în „lupta împotriva fascismului”, preoţii ţin discursuri, după care se cântă melodii patriotice.

În sunetele de acordeon ale Katiuşii, celebra melodie de război rusească, mulţimea se îndreaptă spre terasele şi parcurile oraşului. Chiar dacă bancomatele încă nu funcţionează, cu armata ucraineană la porţile oraşului, oamenii sărbătoresc şi încearcă să-şi amintească de vremuri de odinoară, ceva mai bune decât prezentul incert. 

Ziua Victoriei sărbătorită în Slaviansk: tancuri, pancarte şi sloganuri. Separatiştii, dar şi mulţi localnici vor referendum